Lectura de convalescenţă

Când nasul vrea să concureze robinetul, iar fiecare încercare de a-ţi ţine capul drept este sortită eşecului, a sta în pat este soluţia imperios necesară. Printre mormane de serveţele, pături groase, căni cu ceai medicinal, supe la plic cu mai multă apă decât e necesar şi ce să ne mai ascundem, o stare generală pe care literalmente o poţi auzi după cum îţi vâjâie capul, trebuie să-şi facă până la urmă loc, relaxarea. Şi sunt multe şi diferite moduri de a o obţine, e televizorul care orice ar debita nu prea mai contează că oricum eşti ocupat să îţi pui mucii în batistă la fiecare jumate de secundă, ar mai fi un prieten care să-ţi ţină de urât, dar care s-ar plictisi rapid pentru că tu gâfâi ca după maraton şi cauţi din priviri şerveţelul (unde e şerveţelul?), deci nu ţine şi ar mai fi, desigur, singurul lucru care să-ţi ia gândul de la respiraţia deficitară şi de la udat batista (de unde frate, atâta apă? eu mă tot întreb)… o CARTE! Deşi cu singuranţă răcelile mai trec şi altfel şi poate gândul v-a fugit acolo.

Dar cărţile, atunci când viroza e prezentă pot fi nişte duşmani cu care să te lupţi şi vă rog să mă credeţi că nu mai ai nevoie de alţi duşmani când ai cactusul în gât, inundaţia în nas şi tornada în creieri, aşa că trebuie să cauţi bine acea carte care să te ţină departe de problemele tale şi care, dacă se poate şi nu ceri prea mult, să te destindă, să te facă să râzi. În caz contrar mai bine alegi varianta la care v-a fugit gândul, serios!

Titlu: Sex în (per)versiunea clasică

Autor: Simona Catrina

Nr. pagini: 253

Cărţile Tango

Aşa că am abandonat toate cărţile pe care le aveam începute şi am început acea carte, care întruneşte toate atributele cerute de mucosul din vârful patului. Ocazie cu care am decretat că Simona Catrina e o tipă care ştie cu adevărat să scrie cât să alunge în doi timpi şi trei mişcări orice viroză nepoftită… Atât de nostim scrie, încât atunci când am râs cu gura până la urechi între paginiile cărţii Sex în (per)versiune clasica m-am simţit cel mult un bolnav închipuit, deşi nu eram… Nu se putea astfel, să las să treacă acest moment fără să vă recomand cartea cu căldura celor aproape 38 de grade ale mele. Eu vă spun sincer că, dacă azi mă simt mai bine e şi pentru că ieri am început această carte. Cu ea în braţe, cu o pătură mai moale ca o mâtă plictisită, cu o cană de ceai fierbinte ca toate visele de amor şi cu un borcan de miere mai duce ca păcatele, o răceală e doar un amănunt ce trebuie ignorat.

Dar să vă mai zic despre carte, n-am terminat-o evident… poate la următoarea viroză (glumesc!) dar merge repede şi e ceea ce eu numesc o carte mai amuzantă ca orice banc. De ce? Pentru că tratează cu extrem de mult umor lucruri de altfel foarte serioase, lucruri pentru care oamenii se iubesc, se urăsc, se împacă, se despart, se ironizează, se critică, se laudă, se sinucid, se maturizează sau nu, lucruri care în marea lor majoritate se petrec de când lumea şi pământul … în pat sau, mă rog…

Şi ce m-a făcut să mă rup din lectură şi să vă scriu este următorul fragmenţel: “Barbatului îi face rău sexul, cred. Altfel nu se explică de ce, după fiecare extaz artezian, are o faţă de bolnav de Salmonella. Cu o pereche de ochi sleiţi, cu gândul navetă între ce o fi grăuntele ăla din tavan şi ce se face Steaua fără Dică, bărbatul post-orgasmic zace jignitor. Te-ai străduit să scoţi scântei din el, impactul a fost senzaţional, patul făcea ca iapa lui Vodă, dânsului i-a plăcut şi dădea semne că o să-i pocnească splina de plăcere, gâfăia ca la urgenţe. Apoi, în momentul culminant, un urlet prelung, de lup nemâncat, a certificat calitatea actului. Dar la zece secunde de la măgulitorul răcnet satisfăcut, se trânteşte pe banda lui de pat şi auzi, pe întuneric, cum i se dezumflă faţa”.

Da, e o carte destul de feministă aşa, dar să nu credeţi că de femei nu se ia, ooo, se ia şi încă cum, aşa că dragii mei cititori bărbaţi, nu disperaţi, autoarea e doar comică nu şi ironică, sau cel puţin nu doar la adresa voastră. Că am reprodus eu acest fragment, este pentru că aici am râs mult şi bine de una singură şi am hotărât să merg să-mi mai fac un ceai… de mentă ;)