La Paris, în Cartierul Latin, pe Rue de la Parcheminerie, am descoperit cea mai frumoasă librărie în care mi-a fost dat să intru. Nu, nu este mai mult decât o librărie mică şi înghesuită cu cărţi de la podea şi până la tavan, dar este Raiul pe pământ. Aproape că am început să tremur la intrare, de încântare.
O zărisem după ce am luat masa de prânz şi am decis să mai hoinărim în neştire, să ne pierdem pe străduţe fără să bifăm obiective, fără să ne grăbim undeva anume, fără orar şi fără să ne pese de ceasul, ce măsura acum oricum, timpul, numai după bătăile inimii. Pentru a mia oară mi-am dat seama că aşa descoperi cel mai bine un loc, mergând fără ţintă, purtat de paşi şi de o intuiţie nedesluşită. Am văzut apoi câteva standuri din lemn, vechi, cu reduceri colorate… erau CĂRŢI…
Înăuntru nu era altceva decât nemurirea. La Librairie Canadiene, căci se pare că ăsta îi era numele, te întâmpina la intrare cu un raion maaare dedicat cărţilor de călătorie. Rafturi care aveai impresia că se vor rupe imediat, cărţi unele peste altele, claie peste grămadă, creiau acea atmosferă de pasiune pură pentru cei care deţineau librăria, se simţea miros de afacere din pură plăcere, parcă nu aveai parte de mult marketing pe acolo, cărţile acelea se vindeau din pasiune, pasiune pentru ele însele, iar mie asta mi s-a părut fabulos şi înălţător.
Aici mi-am petrecut următoarele patruzeci de minute şi aş mai fi stat dacă puteam să-mi cumpăr tot ce îmi doresc… dar, pentru că n-am putut, am decis să ies aşa cum am intrat, adică încântată peste măsură şi îmbogăţită spritual doar de răsfoirea delicată a unor cărticele despre Paris sau Provence, răsfoire făcută cu atenţie aproape religioasă, de parcă nu-mi doream să cadă ceva dintre paginile lor. Mi-am promis, că atunci când o să cresc şi o să am de spart o sumă frumoasă pe cărţi, aici vin să o sparg… până atunci, rămân cu o oarecare tristeţe că la pe la noi NU am văzut aşa o librărie care să mă bucure, dar în schimb noi avem concept-store-uri care de cele mai multe ori nu-mi spun nimic la cât sunt de impersonale… şi de fără viaţă… iar la o librărie VIAŢA e totul!
16 comentarii
o noua idee de afaceri!
Sunt de acord cu tine sa stii, ca un loc il descoperi la pas, fara tinta, incet, ghidat doar de intuitie. Frumoasa libraria. Am vazut si maine in oras librarii asa micute, simpatice si as pleca cu toata libraria acasa daca as putea :)). Dar in afara de faptul ca nu mi-as permite asta finaciar vorbind :D, mai este si chestia ca inca nu am un nivel atat de avansat de franceza pt a citi tot ce vreau :(. Ma rezum deocamdata la lecturi usurele :D.
* “Am vazut si la mine in oras…” am vrut sa scriu :D …n-a ajuns bine informatia de la creier la degete :))
Cred ca cele mai frumoase, interesante si unice locuri din Paris le ratam tocmai din dorinta de a bifa anumite obiective spre care fugim!
In Paris am reusit si eu sa ma detasez si sa vad orasul fara program la a doua vizita! Am gasit o gramada de locuri interesante printre care si o clatitarie pentru care mergeam in fiecare zi in Cartierul Latin! Era locul meu de suflet dincolo de faptul ca clatitele erau imense, absolut delicioase!
Nu stiu daca am pus piciorul in asta vreodata (desi adresa si aspectul imi sunt tare cunoscute), dar mie mi se pare paradisiac tot bulevardul Saint-Germain (plus stradutele perpendiculare ca asta de care vorbesti tu). E o placere sa mergi pe acolo! Esti in rai! Si pe rue des Ecoles (paralel cu SG, spre sud) imi mai place foarte mult (evident si din pricina magazinului de machete Star-Wars, plin-plin de rachete :D). De fapt toata zona de la Jussieu e magnifica. Ai vazut anticariatele de pe rue Linné? Acolo lesin eu ca o fecioara de fiecare data! :D.
ador cartierul latin, imi place sa ma pierd pe strazile lui, ceea ce oricum se intampla si intotdeauna gasesc ceva interesant.
@Larisa: da, păi nici eu nu o rup foarte bine în franceza, sau ma rog, nu asa cum mi-ar placea, dar fiind vorba de carti de calatorii si nu de romane pline de metafore si intelesuri, mi-ar fi fost mai usor :D
@Aliceee: ahhh, de stiam de clatitaria aia ce bine era, oricum la capitolul mancare Cartierul Latin e THE BEST si la sortimente si la gust si la preturi ;)
@Vladimir: nu cred ca am vazut anticariatele alea, daaaar am vazut cateva magazine cu rachete si comic book store-uri, alte 40+40+40 de minute “pierdute” cu folos :)) Saint-Germain, also rulzzzz (LOLcats) :)
@Kadia: si eu si eu… data trecuta am reusit sa ajungem in Cartierul Latin în fiecare zi de sedere la Paris :D
Am visat frumos de dimineata cu articolul tau. Si eu sunt foarte pasionata de astfel de locuri magice. Chiar mi-a trecut prin cap (doar o fractiune de secunda) ca mi s-ar potrivi un astfel de business…
@Ioana: offf şi mie mi-ar plăcea aşa un business… nu ne asociem? :D
De când mă ştiu călătorind, asta mi-a plăcut să fac… să cutreier fără grabă şi să nu mă îmbulzesc la toate obiectivele turistice. Vezi peste ce locuri minunate dai! :) Iar în Paris chiar ar fi păcat să treci în grabă :D
Vai, ce bine arata inca de la intrare! Te cred si eu ca te-ai indragostit de libraria asta. Asa m-am simtit eu la targul de carti de la Barcelona.
@Mira: prima data în Paris eu am vrut sa vad tot, dar TOT :)) si evident ca m-am grabit, asa ca a doua oara am luat-o mai uşurel :D
@Oana: wow, targurile de carti sunt ceva care ma omoara si pe mine în Franta numai la Montpellier am vazut ceva demn de luat in seama :)
Ador locuri de acest gen, afaceri mici de suflet :D Si rafturile chiar pareau ca se rup :D Absolut minunat :D Daca m-ai fi scapat acolo as fi venit cu un bagaj suplimentar :D
@Cris-Mary: ooo, dar greu mi-a mai fost şi mie să nu vin un bagaj suplimentar, în plus ştii că nici în Franţa (ca la noi de fapt), cărţile nu sunt deloc ieftine :(