Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie îmi place să descopăr şi locurile din imediata mea apropiere. S-au făcut 4 ani, pe 23 august, de când ne-am mutat în Floreşti, lăsând aglomeraţia Clujului la 5 minute distanţă. Dacă la început mi s-a părut rece şi umed la Floreşti, în timp, ori m-am încălzit eu, ori locul s-a încălzit de la mine :) Oricum, văzută prin ochii mei de acum, favela, cum funny dar pe bună dreptate uneori, o numeşte Clau, este scăldată în mult mai multă căldură.
Vara asta, ca în orişicare alta (poate şi pentru că am avut ceva mai mult timp la dispoziţie), am luat satul la picior, de am senzaţia că nu mai are niciun secret. V-am arătat cum am suprins Floreştiul sub soare, nu? Însă de când iarbă a început să nu mai fie chiar aşa de verde şi nici soarele aşa de aproape, plimbările mele s-au rărit, dar cele pe care le-am făcut, am încercat să le fac tot prin alte părţi ca şi cum ar mai fi ceva de descoperit. Şi nu ieri, că ieri a plouat, dar alaltăieri, chiar am ajuns într-un loc în care nu mai fusesem, adică urcasem pe un deal pe care n-am mai urcat şi jur că a fost MINUNAT. Am găsit, nu una, nu două, ci trei poieniţe cu brânduşe, am cules câteva flori uscate pentru a-mi face acasă un aranjament (şi chiar a ieşit fain), am făcut poze Floreştiului văzut din această nouă perspectivă, şi daaa, m-am întins la soare puţin şi am stat acolo în vârf de deal, singură, până când aproape soarele a apus… Mi-a părut rău doar că nu e zi de weekend, în care să fi pornit mai repede de acasă şi să fi apucat să stau mai mult, căci locul pe care îl găsisem părea cu adevărat o destinaţie de weekend, în plus, în zare se vedea un drum care duce el undeva şi la care n-am mai apucat să ajung, dar mă bazez că până în noiembrie vor mai fi ele zile cu soare în care să plec în explorare.
Până să mă pun să alcătuiesc un album cu Floreştiul îmbrăcat de toamnă, vă arat câteva poze de sus din deal şi vă întreb dacă voi aţi încercat să transformaţi împrejurimile blocului sau casei voastre într-o destinaţie turistică de weekend sau mai ales de o simplă după-amiază?
8 comentarii
Frumos, Bianca, şi eu mai încerc uneori să descopăr astfel de locuri, dar ştii cum e, mereu vrem să mergem tot mai departe, cât mai departe. Avem impresia că ştim tot ce e în jurul nostru şi nu mai putem găsi nimic interesant. Dar uite, mi-ai arătat acum că oricând poţi descoperi ceva nou aproape de tine, doar să vrei :)…
Prima şi ultima fotografie îmi plac în mod deosebit :)
Foarte faine pozele! Eu sunt inca la faza de descoperit orasul meu, ca doar locuiesc aici de un singur an…deci inca mai gasesc locuri noi. Dar si in Bucuresti le cautam adesea…
frumosssss, foarte reusite pozele
Ce faine sunt imprejurimile…chiar e o placere sa dai o tura de…cartier ;)
@Mira: daa, vrem tot mai departe si uitam de imediat si uneori chiar de noi, dar locurile care ne ajuta se ne regasim sunt, paradoxal, foarte aproape :)
@Larisa: si incă ce minunatie se afla la dispozitia ta :*
@Alice: multmesc, lumina superba de vinovata :D
@Ana: dap, pana a fost soare, ca ieri a venit un semi-potop :((
Faine, intr’adevar. Inca o data se dovedeste ca imagini frumoase ni se astern sub nas cam oriunde, fara sa fie nevoie sa ne aventuram prin locuri turistice sau foarte populare…
@Barbie: da, asa este… eu de multe ori merg pe strada (in Cluj) si ridic privirea din asfalt si ma trezesc zicand: “de ce naiba nu am vazut pana acum ce frumoasa e cladirea/peisajul/cerul asta?”. De multe ori trecem prin viata cu ochii in pamant si ratam frumusetile din jurul nostru :*