M-am întâlnit cu Iarna la Predeal…
Era-mbrăcată ca şi-acum un an,
Cu aceeaşi albă rochie de bal,
Păstrată vara sus, pe Caraiman…
Călătoream spre ţara unde cresc
Smochine, portocale şi lămâi…
Eram într-un compartiment de clasa I,
Cu geamul mat, pietrificat de ger,
Şi canapeaua roşie de pluş,
Sub care fredona-n calorifer,
Sensibil ca o coardă sub arcuş,
Un vag susur de samovar rusesc…
Şi-am coborât în gară, pe peron,
Să schimb cu Iarna câteva cuvinte…
Venea din Nord,
Venea din Rosmersholm –
Din patria lui Ibsen şi Björnson,
De-acolo unde,-n loc de soare
Şi căldură,
Înfriguraţii cer… Literatură…
Şi m-a convins c-acolo-i mult mai bine
Decât în ţara unde cresc smochine,
Curmale, portocale şi lămâi,
Şi din compartimentul meu de clasa I
M-am coborât ca un copil cuminte
Şi m-am întors cu Iarna-n Bucureşti…
O! Tu, sfătuitoarea mea de azi-nainte,
Ce mare eşti,
Ce bună eşti,
Ce caldă eşti!…
De vorbă cu iarna, de Ion Minulescu, cea mai calda poezie de iarnă în ciuda gerului paralizant, de zilele acestea.
7 comentarii
Minulescu e unul din poeții mei preferați, mai ales că eu nu am fost niciodată un fan al poeziei, mereu alegând beletristica. Dar poveștile în versuri ale lui Minulescu mereu mă captivau. Mulțumesc pentru un început fain de dimineața!
Ooooo , ce frumos! Bia , ai facut ziua cu ger sa para o zi de primavara! :)
Foarte faina! Si desi imi place mult Minulescu, uite ca pe-asta n-o stiam…
Da, frumoasa poezia…”calda” cum spui si tu. Intr-adevar iarna este foarte frumoasa la munte sau privita de la geamul unei cabane, de la caldura. Insa in nici un caz nu e frumoasa privita din dumul spre serviciu la 7 dimineata, sau printre troienile din oras si in nici un caz la nu stiu cate grade cu minus :)))
Dar asta este…avem 4 anotimpuri!
I love Minulescu!
Gerul, in schimb, nu! :(
Si la Timisoara e tare frig, dar voi bateti toate recordurile…