Autor: Mike Horn (în colaborare cu Jean-Philippe Chatrier)
Traducere din franceză Doina Popa Scurtu
Editura: Rao, 2005
Nr. pagini: 378
Preț: 24,99 lei în librariaonline.ro
Dacă voi vreți, putem spune că vom vorbi despre o carte, dar de fapt nu vom vorbi despre asta ci despre o experiență extraordinară a unui om uluitor, Mike Horn, cel care cu o voință nemaiîntâlnită și cu o dorință nebunească a făcut Turul Cercului Polar de Nord. Numai când auziți așa ceva, vouă cum vă sună? Căci mie îmi sună incredibil și după cum chiar Mike spune, imposibil de realizat și totuși, un om a făcut-o, iar în urma acestei exepediții s-a născut o carte, Luptând cu imposibilul, carte care mi-a redefenit acest cuvând… Imposibilul! Ce este de fapt imposibil?
Pentru Mike, viața nu este o aventură, ci este aventura insăși, fiecare moment face parte din întregul marii aventuri. Născut în Africa de Sud și adoptat de Elveția, Mike devine cunoscut abia prin anii 2000 când face pe jos turul ecuatorului, deja o exeperiență de domeniul fantasticului. Mai apoi face acest Tur al Cercului Polar de Nord, timp de peste doi ani și să nu credeți că s-a oprit aici, în 2006 el realizând ceva peste cele două experiențe uluitoare; împreună cu un prieten face o exepediție la Polul Nord exact în perioada iernii polare (perioada întunericului fără sfârșit).
Să revenim însă la experineța pe care am încercat eu să o înțeleg și să vă povestesc în linii mari (căci astfel nu e cu puțință) despre ea. Mike se decide să plece în această călătorie inedită, după ce planaurile i-au fost zădărnicite de multe ori de vremea nefavorabilă, de echipamentul insuficient, de sponsori, de limitele fizice, de accidentări și câte și mai câte. Și totuși într-o zi, își ia rămas bun de la soția sa (care va fi vocea lui pentru autorități și sponsori pe timpul celor peste 2 ani de expediție) și de la cele două fiice ale sale (pe care le va vedea în acești doi ani, numai în momentele în care el se afla în circuitul său în zone mai normale din punct de vedere termic, unde familia sa i se poate alătura pentru câteva zile). Și așa în acest ritm, lupând cu imposibilul, adică cu natura terestră, dar și cu natura umană înfățișată aici de propria persoană, Mike, își duce la bun sfârșit călătoria, lăsând în urmă, poate una dintre cele mai emoționante cărți motivaționale din câte există.
Să vă povestesc eu toată traiectoria ar fi o prostie, căci așa ceva este imposibil, trebuie să descoperiți voi pas cu pas acestă călătorie desigur inumană (căci până nu am citit nu aș fi crezut că altcineva în afară de Superman, o poate face) și profund răvășitoare, despre un om fascinant. Ce pot însă să fac este să transcriu pentru voi câteva “învățături” de-ale lui Mike Horn pentru toți cei care folosesc prea des cuvântul imposibil.
Imaginați-vă! În plin ger artic, căutând să-și ocupe mintea cu lucruri care i-ar putea încălzi spiritul, Mike se gândește să le scrie scrisori fetelor sale și să le ascundă pe acolo, în cazul în care ele ar dori vreodată să plece pe urmele lui (mi-au dat lacrimilie când am citit). Însă cel mai mult am rezonat la următoarele aspecte, pe care le voi nota pentru voi și poate pentru cei care vor lăcrima și ei citind o carte de altfel tehnică, dar în esență deosebit de sentimentală.
Din punct de vedere fizic, mulți oameni sunt la nivelul meu, ba chiar deasupra mea. Dar eu am două atuuri în plus: voința și forța inimii.
Mulți oameni își strică ziua și pe cea a celorlalți, pentru niște amănunte lipsite de importanță. Am învățat că lucrurile pentru care merită să ne complicăm existența sunt extrem de rare.
Mi se reproșează uneori că fug de realitățile vieții. Adevărul e că realitățile vieții mele sunt altele decât ale lor. Pot oricând să revin la lumea celorlalți. Mai greu e ca ceilalți să o facă venind în lumea mea.
Dorința de a câștiga trebuie să fie mai puternică decăt teama de a pierde.
Dacă nu te folosești de lopată, nu riști să-i rupi coada.
Nu-ți atingi întotdeauna obiectivul, dar n-ai niciun motiv să renunți.
Numim imposibile lucrurile pe care nu avem, cu adevărat, chef să le facem.
Nu vreau să devin un erou mort. După părerea mea, adevărata reușită constă în a trăi până la adânci bătrâneți, pentru a povesti nepoților și strănepoților faptele mele de curaj.
Sunt dintre cei care mai cred că, dacă promisiunea unui om nu valorează nimic, nici el n-are nicio valoare. Chiar dacă e cel mai bogat om din lume.
Acestea și multe altele se regăsesc în acestă carte. Poate cândva, cineva, va mai dori să citească cartea lui Mike. Îl îndemn să o facă!
6 comentarii
Ma abonez si eu, nu stiam de cartea asta.
Tocmai acum m-am apucat de ea, insa la mine se numeste altfel pt. ca o citesc in germana :-P
Si eu o am, trebuie sa o sterg de praf si sa incep sa citesc, chiar din seara asta!
Grozava filzofia lui de viata. Nu ca ar conta, dar am exact aceleasi opinii si este teribil de placut sa le vad asternute asa frumos pe hartie de un altul mai talentat.
Vladimir
@Vulpitza: se rezolvă :))
@Ioana: o să-ți placă cu siguranță, am povestiti și pe plimbarici.ro de ea atunci când am cumpărat-o :D
@Aliceee: nu o rata! :*
@Vladimir: cum să nu conteze? e grozav ce spui, să nu te schimbi :)