Din nou în Italia…

…pentru a III a oară în 2011 și vă spun cu mâna pe inimă că nu mi-a ajuns :) Și am ajuns la concluzia că nu o să-mi ajungă niciodată, așa că pentru următoarea ieșire schimbăm țara (cel puțin așa cred!). De data asta a fost așa: bilete mega ieftine Wizz cumpărate la final de septembrie, plan de mers cu finii nr.2, rezervare un studio pentru 4 persoane, totul conducea către o distracție în 4 plus primul zbor pentru ei (care ne-am dorit să fie cu noi). Însă din motive întemeiate ei nu au mai putut veni cu noi, așa că ne-am văzut nevoiți să anulăm rezervarea studioului și aproape că pentru o săptămâna am zis că renunțăm și noi la plan căci trebuiau găsite alte cazări și toate ni se păreu scumpe în decembrie deja.

Dar, totuși, totuși începeam să regret, adică nu-mi era că pierdeam acei puțini bani dați pe bilete de avion, dar pierdeam ocazia de a mai merge în Italia încă odată. Așa că m-am pus din nou la căutat camere de hotel ieftine și așa am dat de Hotel Houston în Rimini, unde urma să înoptăm pe 30 decembrie, urmând ca pe 31 să mergem la San Marino. Și am zis eu că poate și la Ravenna, dacă o fi să nu ne placă San Marino (ceea ce nu a fost cazul). Deci urma să plecăm numai cu jumate de plan făcut.

Zborul a fost Cluj-Forli (un orășel mititel și destul de anost din apropierea Bolognei). De la Cluj am plecat pe prima zăpadă ce s-a așternut peste Transilvania în acest sezon și pe o ceață nu foarte deasă, care ne-a întârziat cam 30 de minute, nu mai mult. Zbor lin, am adormit puțin, dar nu prea mult căci în 90 de minute ajungi la Forli. Aeroport urât, bifat, cel puțin încăperea de la sosiri intrenaționale seamănă cu hala de la Kaufland… and now what?.. Foarte ciudat aeroportul la Forli, până și autobusul ce face legătura cu orașul dă pe acolo numai de două ori pe zi, iar o româncă mai din zonă ne zice că numai cu taxiul putem ajunge la gară, unde de fapt trebuia să ajungem. Aha… cum să nu? Să dau pe taxi mai mult ca pe biletul de avion mi s-a părut cel puțin penibil, așa că am luat-o pe jos până la gară. Nu putea fi mai mult de o oră de mers și nici nu a fost. Singura mea problemă putea fi că eram ceva mai obosită ca de obicei, ajunsesem la Cluj abia cu o seară în urmă, ruptă și tristă din cauza unor evenimente delicate pentru psihicul meu și cu multe gânduri și păreri de rău pe umeri. Cu toate acestea foarte pe placul meu am găsit cartierul liniștit și comod din zona aeroportului (o mare bila albă pentru mersul pe jos, căci din bus n-aș fi descoperit niciodată minunăția de cartier).

Dar nu m-am înviorat decât după ce am ajuns la gară și am traversat aproape tot Forli-ul, evitând cu ajutorul GPS-ului centrul. Noroc că de la Forli la Rimini nu faci cu trenul mai mult de 30 de minute și norocul nostru că primul tren ce pleca spre Ancona trecea și prin Rimini, iar noi îl puteam lua de la linia 2, în 2 minute după ce am ajuns la gară.

Nu știu din ce motiv am plecat spre Rimini fără să am habar că gara nu-i pe malul mării, ba mai mult am constatat cu stupoare că nu știu nimic despre Rimini în afară de faptul că este o stațiune la Adriatică preferată evident în sezonul cald și în general de turiștii cu bani (nu cred că au hoteluri de 2 stele pe acolo, sincer). OK, nu văd marea, dar vedem încă din gară o cafenea frumoasă rău unde se vând și d’ale gurii, iar cum nouă ne era cam foame niște Foccacia cu șuncă era tot ce vedeam în fața ochilor. Așa că ne-am luat la pachet, pachet care nu a rezistat nedesfăcut până la colțul străzii și fost devorat instant în drum spre hotel. De unde să fi știut noi că mai avem de mers o oră până la hotel, dacă noi nu am știut că hotelul nu e de fapt în Rimini ci in Rivabella care era o stațiune de lângă Rimini, căci Rimini e fooooarte maaare? Dar despre Rimini și Rivabella, în episodul următor…