Sfântul Nicolae (Mikulas)… cu 11 ani în urmă

Da, țin minte chestii, lucruri și mai ales momente din trecut care m-au făcut să mă simt într-un mare fel. Aseară mi-am amintit de cea mai frumoasă noapte de Mikulas (așa se zice pe la noi), noapte de miercuri spre joi, dacă îmi amintesc eu bine, o noapte cu ei mei, poate aș putea-o numi ultima seară de Mikulaș din copilăria mea :) Atunci când am primit American Cola, ciocolată și niște napolitane incerte și ne-am uitat toți trei la Matilda… cu un pic de efort vă spun și cu ce eram îmbrăcată (dar nu contează). A fost doar un stop cadru pe unul din acele momente magice, de care ne agățăm cu disperare, să nu le uităm, să le ținem încă vii, să le iubim!

Aseară a venit iar Moș Mikulaș, cu un concert (pentru al doilea an consecutiv) a lui Ștefan Hrușcă, “vocea Crăciunului în România”, cum frumos îl numea cineva. Am poze, am primit autograf și (spre disperarea, neexprimată, a  lui Clau, sper ca la anu’ să ajungem iar). La voi a venit Moșu? Ce ați primit?

6 comentarii

  1. Copil fiind, relatia mea cu Mikulas a fost una… incerta (cam ca si napolitanele tale :)), dar de sase ani e una dintre cele mai speciale. Ce am primit, acum, la 40 de ani? Nerabdarea si emotia asteptarii (oare vine, chiar daca ploua?), bucuria cadoului visat (un frac; caci visul e sa devina director de circ :)) si iluzia dulce-amaruie, ca mai sunt si eu copil…

  2. Am primit de la aia mica o sumedenie de dulciuri, portocale si banane si cel mai important mi-a oferit zambete si bucurie. A fost frumos si jur ca in fiecare an, de cand suntem impreuna, de sarbatori ma simt copil… nu m-am simtit niciodata copil :) Posibil am sa scriu un post despre copilaria mea… dar nu cred ca ar avea rost…

Dă-i un răspuns lui Cosmin Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.