Pornind de la versurile de mai jos, Octavian Goga – Fără Ţară, care îmi plac la nebunie din clasa a XII a şi drept urmare le-am pus ca moto la albumul de absolvire, vin şi vă întreb şi pe voi, puteţi să-mi spuneţi cine sunteţi în cîteva versuri? Aş fi curioasă ce iese… (cred ca am mai postat poezia pe blog, dar in alt scop)
Eu sunt un om fara de tara,
Un strop de foc purtat de vânt,
Un rob razlet scapat din fiara,
Cel mai sarac de pe pamânt.
Eu sunt un mag de legea noua,
Un biet nebun, orbit de-o stea,
Ce-am ratacit sa v-aduc voua
Povestile din tara mea.
Eu sunt o lacrima târzie
Din plânsul unei mii de ani,
Sunt visul care reînvie
La vetrele celor orfani.
Sunt o mustrare calatoare
De pe tarâmuri fara glas,
Si dintr-o lume care moare
Sunt strigatul ce-a mai ramas.
Eu sunt oftatul care plânge
Acolo-n satul meu din deal,
Sunt tipatul muiat în sânge
Al vaduvelor din Ardeal.
Sunt solul dragostei si-al urii,
Un visator de biruinti,
Ce port blesteme-n cerul gurii,
Drept mostenire din parinti.
Eu m-am desprins dintre morminte,
Din cripte umede si reci,
De unde-aducerile-aminte
Tin straja unui gând de veci.
Si cu fiorul care poarta
Pe cei încrezatori în frati,
V-am plâns la fiecare poarta
Durerea mortilor uitati.
*ultima strofă a poeziei nu o simt, ca să zic aşa, deci nu am scris-o :)
5 comentarii
E irezistibil, particip.
E cam lunga, n-o postez: Omul Negru (Serghei Esenin) Aici e un link spre varianta in romana (varianta tradusa de G. Lesnea):
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/159853/Omul_Negru
Ca totusi sa dau un fragment scurt:
Când te bântuie tristeţea,
Când pierzi toate,
Când te doare,
Când te-nşfacă gerul vieţii,
Sub furtuni, sub ani, sub vânt, –
Să zâmbeşti cu nepăsare
E cea mai înaltă artă
Dintre câte-s pe pământ.
Vladimir
Then we sat on the sand for some time and observed
How the oceans that covered the world were perturbed.
By the tides from the orbiting moon overhead –
How relaxing the sound of the waves as you said.
I began to expound upon tidal effects,
When you asked me to stop, looking somewhat perplexed.
So I did not explain why the sunset turns red,
And we watched the occurrence in silence instead.
(Lt. Cmdr. Data, Star Trek: The Next Generation, Season 6, Schisms, data stelara 46154.2)
Nu am cum sa nu iti scriu ceea ce ma descrie cand o face atat de bine! Parintele meu spiritual si marele om OCTAVIAN PALER:
Ce bine ar fi fost sa fiu un rac autentic,
sa merg constant înapoi.
Te-as întâlni printre amintiri
si dupa ce te-as gasi nu ti-as mai da drumul,
te-as târî cu mine înapoi,
sa ne iubim tineri si nevinovati,
dupa care, mereu înapoi, te-as târî mai departe,
spre copilarie,
ne-am juca inocenti
pâna ce, obositi de joc si de inocenta,
am disparea într-un mit.
Dar nu sunt un rac autentic,
în zadar ma tot laud cu zodia mea,
sunt condamnat sa merg înainte
si tot ce pot e sa târasc între clestii mei de rac
toata memoria mea, fara sa cedez nimic, nimic, nimic,
cu riscul ca povara ei uriasa sa ma ucida într-o zi.
Iti voi raspunde prin poezia REPLICI scrisa de Mihai Eminescu :)
POETUL
Tu eşti o undă, eu sunt o zare,
Eu sunt un ţărmur, tu eşti o mare,
Tu eşti o noapte, eu sunt o stea
Iubita mea.
IUBITA
Tu eşti o ziuă, eu sunt un soare,
Eu sunt un flutur, tu eşti o floare,
Eu sunt un templu, tu eşti un zeu
Iubitul meu.
Tu eşti un rege, eu sunt regină,
Eu sunt un caos, tu o lumină,
Eu sunt o arpă muiată-n vânt
Tu eşti un cânt.
POETUL
Tu eşti o frunte, eu sunt o stemă,
Eu sunt un geniu, tu o problemă,
Privesc în ochii-ţi să te ghicesc
Şi te iubesc!
IUBITA
Îţi par o noapte, îţi par o taină
Muiată-n pala a umbrei haină,
Îţi par un cântec sublim încet
Iubit poet?
O, tot ce-i mistic, iubite barde,
În acest suflet ce ţie-ţi arde,
Nimica nu e, nimic al meu
E tot al tău.
:)
ador aceasta poezie!e plina de suflet,si pur si simplu e foarte reusita!