Nu știu cu ce să încep și cred că nu am habar ce să povestesc mai întâi pentru că e greu cu momentele astea care îți taie respirația, deși ele fac viața să merite trăită orice ar fi. Foarte posibil să fi trăit cele mai frumoase 10 zile (3-13 iunie) din viața mea de până acum și să nu realizez pe deplin, dar poate cu timpul, odată cu sedimentarea amintirilor o să îmi dau seama mai bine.
Cu toate acestea, aseară înainte să închid ochii în patul meu de acasă, ăla de se presupune că este cel mai bun din lume, eu am vrut înapoi, într-un pat care a fost al meu doar pentru 3 nopți și 3 dimineți, dar din care auzeam marea, simțeam briza, adulmecam mirosul de cappuccino și de focaccia proaspătă. Am vrut înapoi atât de mult încât aproape că mi-a fost ciudă pe mine, că nu pot să apreciez momentele întoarcerii acasă.
Da, după niște zile extraordinare în care am schimbat ceva, cum ar fi starea civilă și numele, dar nu mi-am schimbat și nici transformat personalitatea, sentimentele, speranțele, credințele, gesturile, gusturile și nici măcar inițiala, am plecat într-un weekend prelungit în Italia (v-am mai spus cât de tare iubim noi doi Italia? Enorm!). Mai exact am petrect patru zile pe Riviera di Levante, despre care am citit muuuuulte pe Plimbărici și la Alice, despre care tot internetul vuia că este un mic Rai, nu foarte promovat la noi, dar cu atât mai bine și în care trebuie să ajungi măcar odată în viață. Mi-am zis că e momentul acum, mai ales că am prins niște bilete de avion spre Pisa la prețul unui drum Cluj-Arad (fără exagerare).
Ce a urmat o să vă povestesc mai pe larg zilele următoare, trebuie să mai aleg poze și sincer să mă mai odihnesc puțin. Dar în mare vă pot da niște repere de pe traseul pe care l-am parcurs: o zi la Pisa, în Toscana, o altă zi în inima Rivierei italiene, la Genova și restul timpului in Parcul Național Cinque Terre (cu cazare în minunata Corniglia, vizite în toate cele 5 “sate”, trasee pe jos și plimbări cu trenul pe malul mării).
Urmează episoade din seria “Mai frumos nu putea fi”…
Vernazza
Monterosso al Mare
5 comentarii
Bia ,draga mea , inca o data va urez “Casa de Piatra” si sa traiti fericiti pana la adanci batranete.
Se pare ca Honey moon a voastra a fost ceva de basm si numai privind pozele astea si am plecat cu mintea departe , dar sa fi fost ca si tine acolo?Clar , eu as fi plans la intoarcere acasa….abia astept restul de episoade si fotografii!
MA BUCUR MUUULT PT VOI
SA FIE TOATE BUNEPANA DINCOLO DE TIMP:):)
AST POZE:)
Ma bucur sa vad ca v-ati distrat si v-ati simtit extraordinar in luna de miere! Am locuit in Genova si da, e chiar frumos orasul! Imi lipseste parca mai mult ca oricand zilele astea! M-a apucat nostalgia! :) Felicitari inca o data, casnicie lunga si frumoasa va doresc! ;)
Am ratat ziua cand ai postat articolul, dar vreau sa iti multumesc acum si ma bucur enorm cand vad ca pot influenta oamenii prin blogul meu, ca ii pot face sa se nasca in ei dorinta de a vedea unele locuri de care nici nu au auzit pana acum si mai ales ca ai ales aceasta destinatie pentru Honey Moon. Ma simt flatata :)
@Ana-Maria: mulțumesc încă odată și să știi că la faza cu plânsul nu am mai avut mult :)) Acum mi-a trecut, mă hrănesc din amintiri :))
@Monica: au apărut câteva din poze pe picasa, cred că le-ai văzut deja :*
@Mărgeluța: ferice de tine să locuiești în așa locație, m-aș muta și eu pe acolo chiar mâine :))
@Aliceee: da, să știi că m-au inspirat mult postările tale despre Italian Riviera și după ce le-am citit înainte le-am mai citit odată după ce m-am întors :*