Jurnalul Oanei (Pellea)

Titlu: Jurnal 2003-2009
Autor: Oana Pellea
Prefață: Ioana Pârvulescu
Editura: Humanitas, 2009
Colecția: Memorii/Jurnale
Nr. pagini: 220
Preț: 27 de lei (standul Cora)

Mi-am cumpărat cartea imediat după ce am venit din Franța și înainte să plec la Ineu, crezând că apuc să citesc în perioada Sărbătorilor de iarnă. Normal că nici nu am deschis cartea căci nu am avut vreme chiar dacă mă rodea curiozitatea, căci o filasem din vară. Aveam oarecum și o idee preconcepută despre copertă, să fiu sinceră mi se părea un pic absurd faptul ca autoarea să ne zâmbească de pe coperta cărții ca de pe coperta unei reviste “feminine”, apoi recunosc că pentru o clipă m-am gândit că sigur voi găsi în ea multe aspecte din viața lui Amza Pellea, multe picanterii, etc… M-am înșelat evident, dar lucrurile au decurs într-un mod pozitiv pentru carte.

Întoarsă la Cluj am început-o și nu am lăsat-o până la final. Am descoperit în Oana din carte (și cel mai probabil Oana reală) un om extraordinar de frumos. Eu nu pot să zic nici că i-am fost fan, că o știam din piese de teatru, nici că am văzut-o prea mult la televizor ci știam că doar că e fiica lui Amza și că e și ea actriță. Evident după carte Oana și-a câștigat un fan în mine (fac o paranteză pentru că trebuie să vă spun că în căutările mele pe net, despre acest Jurnal am dat de niște date de contact ale ei și i-am scris două rânduri, ei bine nu mică mi-a fost mirarea să constat că în decurs de o săptămână Oana mi-a răspuns, am fost foarte încântată, acest lucru a spus multe despre ea, am aflat apoi că le-a mai răspuns și altora… ce “vedetă” face lucrurile așa? frumos).

Jurnaul e chiar un jurnal, care pentru multă vreme nu a avut nicio idee că va fi publicat, Oana și-a scris trăirile ca un om obișnuit, ca mine, ca tine, ca cineva care după o zi frumoasă sau nasoală recurge la Jurnal pentru a aș face ordine în gânduri și pentru a se elibera de trecut (că ce altceva sunt jurnale?). Foarte târziu apare ideea publicării. În orice caz, Oana se pare că nu a făcut modificări pentru al publica căci el nu conținea deloc amănunte intime (cum s-ar fi așteptat unii) ci doar gândurile apăsătoare și pe alocuri dureroase ale unui om uneori neînțeles, alteori fericit și exuberant, dacă există “goliciune” în afirmațiile Oanei ea nu ține de o dezvelire a trupului chiar dacă ea spune despre Jurnal că este “o bucată de carne” ci despre o dezgolire a sufletului, în opinia mea.

Sunt tratate cu delicatețe (și sincer cu talent) momente excepționale de viață, dorul de Amza, iubirea pentru mama ei pe care o pierde fără să poată face nimic, tragedia de a fi actor în România, succesele extraordinare la nivel internațional, nopțile de singurătate, afecțiunea pentru animale de casă singurele care-i țin companie, vizitele rare, dar valoroase ale unor prieteni care nu au uitat-o, regretul și tristețea care o chinuie la dispariția unor persoane apropiate, apoi entuziasmul de a o lua de la capăt, gura lumii, cădere în melancolie, remontarea, fricile și angoasele, dragostea, viața și moartea.

Cartea mi s-a părut mult prea aproape de sufletul meu, mult prea aproape de umanul din noi. De ce o recomand? pentru că s-ar putea să se apropie foarte tare și de voi în măsura în care dați șansa unui om să se exprine despre viață așa cum poate și voi ați face-o, însă cu talent de scriitor și o modestie nedisimulată izvorâtă din faptul că acesta este Jurnaul unui artist “ziua vesel, noaptea trist”