Despre dragoste și alți demoni

Titlu: Despre dragoste și alți demoni
Autor: Gabriel Garcia Marquez
Editura: Rao Books, București,2006
Colecția: Biblioteca Gabriel Garcia Marquez
Nr. pagini: 162
Citită în format electronic

Am citit nenumărate recenzii la această carte, evident după ce am terminat-o și din păcate multă lume a zis că romanul acesta nu se ridică la nivelul altor scrieri ale lui Marquez, lucru care m-a dezămăgit pentru că mie mi-a plăcut chiar foarte mult, ba în plus parcă la fiecare carte citită Marquez mă surprinde din ce în ce mai mult, îl îndrăgesc tot mai tare.

Dar să vă zic despre ce e vorba:
Personajul central e Sierva Maria, o fetiță de 12 ani fiica lui Don Ignacio și a Bernardei, doi părinți care pe lângă faptul că se nu se înțeleg între ei nu-și iubesc nici fiica, de fapt ea a fost doar un paravn pentru ca Bernarda să se căsătoească cu înstăritul Don Ignacio. Urâtă de mamă fără nicio calitate de a se numi așa, fata crește mai mult în compania servitoarelor, doarme cu ele, mânăncă cu ele, vorbește limba lor și parcă nu are trăsăturile și apucăturile părinților ci ale celor care o cresc.

Astfel că atunci când fetița este mușcată de un câine, părinții ei nici nu află decât în momentul în care se speculează faptul că acel câine ar fi fost turbat. Deși fata nu dă semne că ar fi bolnavă tatăl ei, Don Ignacio, începe să-și facă probleme legate de starea ei de sănătate. Un doctor îl asigură că este posibil ca fata să nu se fi îmbolnăvit de turbare pentru că organismele oamenilor reacțoinează diferit, dar cu toate acestea, tatăl devenit instant curios de grijuliu cere părerea episcopului. Acesta fără a sta pe gânduri îi spune lui Don Ignacio că fata trebuie dusă la mănăstire unde va fi exorcizată, deoarece prin turbare demonii au pus stăpânire pe sufletul și trupul ei.

Fără nicio explicație Don Ignacio de bună voie, crezând că-i face un bine își duce fata la mănăstire, unde și datorită comportamentului ei destul de sălbatic (datorat în mare măsură lipsei de afecțiune de care a avut parte până la această vârstă) ea se comportă ca o sălbatică, iar maica stareță consideră că ea este clar posedată și demonii trebuie alungați cât mai repede. Pentru ca acest caz să aibă o rezolvare imediată tânărul preot Cayetano Delaura este trimis de urgență de către episcop să se ocupe de caz. Însă în momentul în care o vede pe Sierva Maria, Cayetano se îndrăgostește de ea iremediabil.

Din acest moment cartea ia o întorsătură neașteptată. Cayetano este singurul care reușește să o înțeleagă pe Sierva Maria, este singurul care pricepe ce se întâmplă defapt cu ea și deși la început este foarte speriat de ceea ce simte pentru ea, el își dă seama că numai iubirea lui o va putea salva și o va putea scoate din “ghearele morții” de care va avea parte în acel loc. El realizează că demonii nu exită și nu au existat niciodată în sufletul acelei copile, dar în schimb teama, faptul că nu pricepe ce se întâmplă cu ea, teroarea la care e supusă în mănăstire, toate acestea au pus stăpânire pe sufletul ei pur.

Curios este faptul că Sierva Maria i se destăinuie, prinde încredere în el, îi împărtășește sentimentele, iar când el își recunoaște iubirea în fața episcopului și este alungat planul lor comun este să fie împreună în ciuda oricăror opreliști… dar și în dragoste, la fel ca în viață uneori lucrurile se potrivesc tare prost, iar demonii pot apărea când nu te mai aștepți, ceea ce face ca acest roman să aibă un final incredibil de trist.

În ciuda celor 100 si ceva de pagini romanul mi s-a părut foarte consistent, l-am citit cu sufletul la gură. M-a întristat în aceeași măsură în care mi-a și plăcut, mi-a fost foate ciudă pe situație, pe faptul că dragostea are și ea demonii ei…