Cosmetica duşmanului

Există mai multe motive pentru care recenzia unei asemenea carti se scoate greu, dar hai să vă spun motivele pentru care merită luată în seamă.
1. Cartea lui Amelie Nothomb e scurtă şi cuprinzătoare, şă-i faci recenzia înseamnă să dezvălui tot ceea ce nu-i cazul.
2. Cele 130 de pagini merg în 2 ore cu tot cu reflecţia deci ai putea-o citi şi fără şă ştii că-i minunată :)
3. E genul acela la care dacă treci de primele 15 pagini în care nu ştii la ce se referă autoarea, restul vor fi pe loc devorate.
4. E o carte cu totul surprinzătoare, o să te consterneze probabil dilalogul-monolog cu care te vei confrunta şi ştiu ce spun.
5. Nu ai de-a face decât cu două personaje: Jerome Angust şi Textor Texel.
6. Eu am încercat să văd totul sub forma unui scenariu de film excelent în care Textor Texel este jucat neaparat de Kevin Spacey (cred că ar face un rol remarcabil)
7. Laureline Amanieux spunea că această carte este cel mai reuşit roman al lui Nothombe şi cel mai tulburător, întunecat, care pune sub semnul întrebării fundamentele societăţii noastre.
8. Şi doauă citate care vin ca cireaşa de pe tort: “E un pleonasm. Riscul este viaţa însăşi. Omul nu-şi poate risca decât viaţa. Iar dacă nu şi-o riscă, nu trăieşte.”, “E caraghioasă nevoia asta a oamenilor de ai acuza pe ceilalţi că le-au distrus viaţa. Deşi reuşesc foarte bine şă o facă ei înşişi, fără ajutorul nimănui.”
Citiţi şi “Biografia foamei” de acelaşi autor.