Aniversări, Muzica

Eros Ramazzotti B-day

7 comentarii
I’m a huge fan și nu puteam lăsa să treacă ziua asta fără să amintesc de faptul că azi Eros împlinește 47 de ani (știu… pare de 30). Oricum pentru cei care se întreabă cum poți fi fanul cuiva care se numește Eros :)) trebuie menționat faptul că omul acesta este printre cei mai apreciați artiști ( în adevăratul sens al cuvântului) din Italia. Și e un sex symbol doar de fațadă, în realitate e un tată devotat, în rest nu sunt la curent cu viața lui privată…
 
Mâine la Magic FM e ziua Eros Ramazzotti… până mâine vă las cu trei dintre cele mai bune melodii ale sale (care uneori îmi merg pe repeat).
 
Nu știu dacă am recunoscut pe aici, dar una dintre marile mele dorințe e să-l văd într-un concert… la Roma (dacă se poate) ;)

Carti, Sport

Noica și fotbalul

3 comentarii

Știți bancurile acelea gen: (de ex.) Marquez… aha, la ce echipă joacă? :)) Sau, înlocuiți voi cu alt nume de filosof sau scriitor care ar trebui să fie cunoscut. Măi, se pare că Noica e singurul despre care poți întreba asta făra ca cei din jur să te creadă incult (pentru cine contează) :))
 
Da, păi se face că în tinerețe, Constantin Noica, a jucat și fotbal la ceva echipă, nu-mi mai amintesc numele, și a jucat destul de sârguincios. A fost după cum spune chiar el, o perioadă care i-a rămas în minte. Mai mult decât atât, susține că a învățat multe “lecții” pe vremea aceea de la colegii lui, de la antrenorul “Litră” (căruia a vrut să-i dedice și o carte) și chiar de la el însuși… ca fotbalist. Amuzant, nu? Așa mi s-a părut și mie, până să-mi dau seama cât de serioasă a fost treaba…
 
Într-o zi la un meci, “fotbalistul nostru” primește o pasă cam lungă după părerea lui. Cu tendințe filosofice încă de pe atunci, probabil, el a stat, a cugetat și a socotit că nu are sens să alerge după acea minge, pentru că oricum nu o va ajunge, așa că a stat pe loc nemișcat, deși era clar că mingea îi fusese lui adresată. În acel moment, antrenorul a strigat de pe margine: “Noica, de ce nu alegi după minge?” și după câteva secunde a adăugat: “N-ai să faci nimic în viață!”. Filosoful a recunoscut că în acel moment i s-a părut oarecum de neînțeles de ce faptul că el nu alergase după acea minge, pe care era evident că nu o va prinde, l-a dus pe antrenor la concluzia că, el nu va face nimic în viața. Dar peste ani, Noica și-a dat seama ce a vrut să spună antrenorul… ba chiar i s-a părut teribil de important și plin de conținut. Și anume:
 
“În viață trebuie să alergi și după mingile pe care nu ești sigur că le vei prinde. Altminteri, nu faci mai nimic în viață, sau fac alții din tine ce vor ei.”
 
(din volumul Simple introduceri la bunătatea timpului nostru, Constantin Noica, Humanitas, București, 1992)

Aniversări, Filosofari, Poezii

26

10 comentarii

…………………………

Mai lasă-mă un minut.
Mai lasă-mă o secundă.
Mai lasa-mă o frunză, un fir de nisip.
Mai lasa-mă o briză, o undă.

Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp…

(din Viața mea se iluminează, de Nichita Stănescu)

Diverse amestecate

Cât de greu e să-ți "pui cablu" TV

8 comentarii
Cred că ăștia care oferă “sevicii” TV, mă refer desigur la Digi, Dolce, Boom și alții de acest gen, au impresia (și 100% că nu greșesc prea mult) că oamenii sunt MORȚI fără televiziune acasă, că nu știu face altceva și nici nu fac decât să stea cu ochii la ecran toată ziua. Tocmai de aceea, chiar dacă ei sunt prestatori de servicii, se comportă ca niște burice ale pământului și așteaptă ca omul să meargă să se roage de ei să vină, frumos, așa cam pe când au ei timp să-i “lege” la preaslăvitul cablu care să le furnizeze doza zilnică de “prostie”. Această dependență a omului față de TV a făcut ca cei care ar trebui să te roage frumos să le devii client să se comporte cu tine (om care poate vrei să mai vezi la TV o gală de patinaj, un concurs de atletism, un meci de tenis, poate un eveniment gen Eurovision, Oscar etc), indecent, să te facă să te milogești și să tot mergi pe la sediile lor doar, doar într-o zi vor avea echipament/instalatori/chef să vină să-ți facă un serviciu pe care tu îl plătești lunar…. Deci cum ar veni, clientul trebuie să meargă și să se roage să le plătească o sumă lună de lună. Toate astea din seria “s-a întâlnit hoțu’ cu prostul”.
 
Nouă ne-a expirat abomanetul la Boom cam de 3 săptămâni, zic cam pentru că nici nu știm exact ziua din care nu mai avem cablu (deci cam așa de des ne uităm noi la TV). Pentru că nu am mai vrut să continuăm cu ei (au scos Eurosportul fără să ne zică, au scos toate posturile TV din familia PRO din nou, fără să anunțe și peste toate aveau și prețuri ridicate) ne-am hotărât să ne mutăm la alții. Cu Digi am avut exact experiența povestită mai sus, adică, atâta nesimțire nu am mai pomenit, cu Dolce nu am încercat-o pentru că pe site-ul lor au pachete doar pentru clienții Romtelecom sau cel puțin pentru cei care au barem net de la ei. Deci total aiurea, pentru că nu avem chef și nici nu are rost să ne facem abonament la fix sau să ne schimbăm abonamentul la net pentru ca să dețină ei monopolul. Apoi am auzit de cei de la AKTA, azi a venit un domn care rapid ne-a zis că el nu are loc pe bloc (unde să pună el antena?) și a plecat la fel cum a venit… dezinteres și lene exagerată (părerea mea, Clau zice că exagerez eu, dar mă rog). În acest caz mă văd în situația de a vă întreba: cu ce cablu să “ne legăm la cap pe viitor”?
 
Dacă ar fi strict după ce cred eu în momentul acesta, aș renunța la TV forever, dar vorba lu’ mami: “cum să stați fără TV?”. Ei… uite așa… solemn spun că nu mă rog de nimeni ca să-mi ia banii, dacă ar fi gratis ar merita poate, dar așa… no way. Deci, primii pe care îi găsesc deschisi spre o colaborare imediată și fără ifosele gen “noi avem clienți destui” vor fi noii mei furnizori de “tembeliziune”. Până atunci, purici :)

Diverse amestecate

Viroza (I’m sick)

6 comentarii
Am răcit așa cum nu am mai făcut-o de 3 ani. Țin minte că atunci, toamna 2007, proaspăt angajată, mi-a fost jenă să-mi iau o zi liberă și am mers la birou într-o stare atât de aiurea încât toți colegii m-am întrebat ce mi s-a întâmplat de am plâns? Nu plânsesem dar imaginați-vă cum arătam… groaznic. Răceala aia mi-a ajuns pentru 3 ani se pare și mă rog ca asta de acum să-mi ajungă măcar tot pe atât. De fapt cică ar fi o viroză care se instalează la persoanele mai sensibile la schimbarea anotimpului pe fondul stresului, oboselii și al altor factori cărora ne le acordăm importanță, cum ar fi: o ploaie de toamnă care ne-a prins în oraș sau o noapte nedormită, sau un vânticel care ne-a răvășit pletele. Anyway, sunt răcită și nici nu mai contează cauzele. A! și sunt în pat, la ora asta, știu, nașpa…
 

Cluj, Filosofari

Drumul către casa unui prieten nu e niciodată lung

4 comentarii
Cineva a spus asta cândva, nu se știe cine, sau poate nu știu eu cine, dar ideea e că îmi place mult adevărul din spatele zicalei. Probabil conform acestui principiu a ales Luiza să vină din București și să mă viziteze la Cluj. Îmi doream și eu mult de tot să o cunosc așa că atunci când mi-a zis că în drumul ei de la Brașov la Oradea se va opri la noi la Cluj (că îmi va onora invitația) mi-am zis că e momentul oportun să stau face to face cu o persoană care mi-a inspirat incredere din spatele unui monitor, al unui blog și al unui forum, căci la fel ca și ea nu eram nici eu un fan al “cunoștințelor de pe net”.
 
Am avut oareșce emoții când am așteptat-o în autogară la Cluj (acum află și ea asta), dar când am văzut că m-a recunoscut din autocar și mi-a făcut cu mâna am zis că nu are cum să nu fie bine. Adică, să “mă” explic: mie îmi era oarecum frică că nu o să mă placă, eu am o voce enervantă (când mă aud nu mă suport), pot stresa omul foarte ușor pentru că vorbesc mult, repede (și mă bâlbâi uneori pentru că vreau să le zic pe toate odata) :)) Deci, îngrijorările mele aveau legătură cu mine și nicidecum cu ea (chiar nici nu m-am gândit că s-ar putea întâmpla să nu-mi placă ceva la ea, oare de ce nici nu m-am gândit? aveam încredere, asta era). Mai erau și minunații noștrii parteneri care erau practic doi străini, numai că în 10 minute amândouă ne-am dat seama că au multe în comun domnii și nu aveam de ce să ne facem probleme :)
 
 
Altfel, am petrecut în Cluj două zile frumoase în care am avut parte de vreme bună, în care am reușit să-i arat orașul de care eu m-am îndrăgostit și în care ne-am dat o șansă să ne cunoaștem mai bine. Joi când ne-am despărțit mi-a părut așa de rău căci pentru o clipă nici nu am realizat că practic ne văzusem doar de două zile, mie mi s-au părut ani la mijloc, ani în care am împărțit multe, mai ales pasiunile pentru călătorii, carți și fotografii. Am realizat că acordul felului de a gândi creează prietenia și tocmai de aceea noi ne-am înțeles și în realitate pentru că semănăm, împărtășim cam aceleași valori, prietenia este o egalitate armonioasă spune Pitagora…
 
Dragă Luiza, o să închei cu un citat de Saint Exupery, dar nu înainte de ați spune că așa cum Drumul către casa unui prieten nu e niciodată lung, eu vă aștept la Cluj și la Ineu de câte ori doriți, iar noi la rândul nostru, conform aceleiași zicale o să încercăm să ne facem drum la București (promit!).
“Nu prea știu de ce-ți scriu. Simt că am mare nevoie de o prietenie căreia să-i încredințez nimicurile ce mi se întâmplă. Poate că-mi scriu chiar mie.”
 
 
P.S Îmi plac prieteniile, îmi iubesc prietenii și chiar de nu iau zilnic legătura cu ei, știu care sunt, unde sunt, cum sunt. Poate pe unii nici măcar nu-i merit, dar cu siguranță le sunt recunoscătoare. Le mulțumesc :*
Close Menu