Deși ziua precedentă cu vizitarea Veneției ne-a sleit de puteri, duminică dimineața am fost sus la 7 și am luat rapid micul dejun căci aveam planuri mari.
Ziua 2: Mestre-Verona-Padova-Mestre
Îi promisesem lui Clau că mergem cu EuroStar la Verona, chiar dacă biletul a fost 16 euro/pers/dus. La 9:02 aveam tren (îmi notasem de pe site mersul și orele potrvite pentru noi). Normal că fiind mai repede cu jumate de oră în gară am cumpărat bilet, dar nu am spus și pentru ce oră, foarte amuzant că era pentru 8:35 și a plecat exact când am apărut noi pe peron. Ironic, știu, dar sincer, făceam un atac de panică dacă pierdeam peste 35 de euro, brrr. Noroc că la ei se pot schimba biletele lejer și fără să plătești nimic în plus. Așa că la ora stabilită am plecat cu 200 de km/h spre Verona cu trecere prin Vicenza. Peisajul este superb, pădure, orășele clădite de deal, iar în depărtare munți foarte înalți. Am ajuns într-o oră la Verona, iar din gară am luat bicicletele (gratuit, așa am aflat de la Infopoint) cu care am mers până la Arenă. Aici am răsuflat ușurați căci am constatat că sunt ceva mai puțini turiști decât la Veneția, dar asta a durat doar o oră căci pe la 11 s-a umplut și aici. Am “parcat” bițele în fața arenei romane și am luat-o la pas prin Verona. Minunat oraș, străduțe curate foc, altă viață! Am trecut pe la statuia lui Dante, iar apoi pe la casa Julietei. Deși nu am mai urcat la celebrul balcon, am făcut poză cu statuia din bronz a Julietei căreia dacă îi atingi sânul cică aduce noroc în dragoste. Nu vreți să știți câți au pus mâna pe sânul ăla, dar strălucea de curățenie față de celălalt.
Luându-ne în primire bițele am mers până la Palazzo Vechio, o minunăție din cărămidă, unde niște români ne-au făcut poze la amândoi (asta a fost o problemă a excursiei, fiind doar noi apare doar câte unul în poză). Apoi am mâncat cea mai bună înghețată de alune ever, pe o băncuță la umbră.
Am plecat zâmbind din Verona pentru că urma să ne oprim la Padova căci văzusem eu niște fotografii de acolo și mi s-a părut o drăgălășenie de oraș și nu mă înșelasem. Tot cu EuroStar și până la Padova unde învârtindu-ne aiurea cam 40 de minute să găsim centrul ne-a venit totuși ideea să luăm un tramvai care ne-a dus chiar în Piazza Prato della Valle. În imediata apropiere se află și frumoasa biserică San Antonio unde am prins și slujba de duminică după masa. Mi s-a părut o bijuterie arhitecturală biserica care din afară nu pare ceva grandios, dar dacă intri te șochezi. În rest, Piazza mai găzduiește și Basilica di Santa Giustina (cred că așa îi zice) și un parc imens înconjurat de apă. Îmi imaginez Padova ca un oraș universitar mai mic decât Clujul, dar cu mult mai cochet.
Deși am zis că luăm o pizza în Padova ne-am păstrat pentru Mestre, unde la întoarcere am intrat într-un local cu chelneri glumeți și cu mulți români care luau masa acolo. Clau și-a achiziționat de la local și un pahar de Cola supresize.
Dacă nu aș fi numărat bășicile de pe tălpi, aș fi zis că am avut parte de o zi chiar minunată :)
Concluzii:
- Verona e mult mai frumoasa decât am crezut, iar dacă ajungi acolo înainte de prânz chiar poți să o vizitezi fără să te lovești de turiști la tot pasul.
la Casa Julietei e aglomerație mare, iar ca să urci la balcon te costă cam 6 euro/pers, mult după umila mea părere.
o poți vizita într-o zi, dar dacă ai ocazia să rămâi peste noapte merită să mergi la unul din concertele ce se organizează pe Arenă.
Padova e “micuță și drăguță”, la 20 de Km de Mestre, dacă se ajunge în zonă e musai să se viziteze.
P.S. Mai multe imagini din Verona pot fi văzute aici, iar din Padova chiar aici ;)