După 2 nopți pe tren și o noapte într-un hotel decent la căldurică acum sunt în pat chinuită de oboseală. Bucureștiul pe care l-am vizitat acu’ 2 ani mi s-a arătat de această dată în 2 zile veritabile de iarnă. Joi a nins ore bune fără incetare mai ceva ca în povești, iar ieri deși a fost soare nu cred că au fost garde peste zero.În prima zi după ce ne-am terminat treburile am plecat la Plazza România. Îmi doream să ajung aici pentru că aici le duce pe cele care câștigă la concursul Bolero. Am vrut să vad magazinele mai ales că era perioada de reduceri așa că de la Zara la T!naR l-am bătut pe toate și evident mi-am și achiziționat ceva. Apoi am fost la Movieplex și am văzut primul 3D rulat în România “Călătorie spre centrul pământului”. Super experientă. Seara am vrut să vad orașul încă împodobit, dar din păcate beculețele erau stinse semn că primăria capitalei nu mai alocase bani și după sărbători pentru podoabele de Craciun. Totuși as fi zis că se putea ca eram doar în 9 ianuarie.Vineri am renunțat la metroul de care am abuzat joi (ne-am plimbat de la Gara de Nord la Universitate și retur, apoi am luat-o spre Eroilor, Militari si apoi seara iar ne-am întors la Universitate) și am decis să ne muncim picioarele făcând un adevărat tur de forță prin oras. Prima dată am fost în Cișmigiu unde am furat câteva poze peisajului de iarnă și apoi am intrat pe patinuarul amenajat chiar pe lac. Cu patinele în picioare pentru prima dată m-am simțt tare bine chiar dacă abia puteam sta sus. Ajutată de un domn generos am reușit să fac un tur al patinuarului.Apoi tot pe jos am traversat parcul Izvor și am ajuns la Casa Poporului. Am decis da o admirăm dar de afară de această dată mai ales ca amândoi am vazut interiorul, Clau chiar de căteva ori și în plus eram cu bagajele după noi. De acolo am mers în Piața Unirii la Unirea Shopping Center care e ceva în genul Crișul-Ziridava-Central doar că mult, mult mai haotic.Aici eram deja foarte obosiți, dar trebuia să ajungem la Universitate așa că tot pe jos pe langa Spitatul Coltea am luat-o. Se impunea vizitarea unei librării și cum noua ne place librăria NOI am intrat în ea.Mai e ceva la București care se numește Strada Cărții. Un proiect de anticariate în lanț care se întinde de la intrarea dinspre Intercontinental pe b-dul Regina Elisabeta pâna aproape de Cercul Militar Național. Cărți găsești la prețuri rezonabile în stare bună. Eu mi-am luat Lucian Blaga- “Luntrea lui Caron” la 20 de lei și mai gaseam cărți dacă mai eram dspusă să chleltui niște bani.Trenul a plecat din București pe la 18:30. Nu-mi era somn și am vrut să văd munții așa că am stat trează pănă am trecut de Brașov. Eram la vagonul de dormit și am putut stinge lumina. Afară era lună plină plus că zăpada potența lumina naturală astfel că am văzut numai bine traseul Sinaia-Bușteni-Azuga-Predeal-Brașov. M-am putut culca împăcată dupa asta. Îmi îndeplinisem toate obiectivele. 
Noapte pe tren
În seara asta plec la București. Clau are ceva treabă, eu îmi permit o plimbare așa ca de început de an. Plecăm în seara asta după ora 22. Nu știm sigur dacă ne întoarcem maine, poimâine sau răspoimâine. Avem bilete la vagonul de dormit așa că la 6 jumate mâine dimineață când ajungem ar trebui să fim odihniți. Eu sunt la a doua experiență de noapte la vagonul de dormit, dar nu le pot uita nici pe celelalte două petrecute în compartiment normal clasa a doua cu alte 4 persoane prima dată mergând la Marea Neagră, a doua oară în Delta Dunării. Nu cred că am ațipit mai mult de o ora ambele dăți.
Spre rușinea mea merg abia pentru a doua oară la București (mulți ar zice că ăsta e un lucru minunat), asta după ce țin să precizez că am vazut întâi capitalele Ungariei respectiv Austriei. Prima impresie pe care mi-a lăsat-o Bucureștiul a fost una bună. Să văd cum va fi a doua impresie…
Mai multe relatări la întoarcere.
P.S. Din cauza acestei călătorii am ratat un weekend de sky și săniuș la Vatra Dornei. Poate altă dată.
Ce ne aduce nouă 2009?
De o zi m-am întors la Cluj. L-am regăsit așa cum l-am lăsat. Adică tot împodobit de sărbătoare parcă cele 2 săptămâni în care am lipsit au fost 2 secunde. Momentan mă aflu în depresia postSărbători care în general mă ține cam pâna la jumatea lui ianuarie. Deci nici într-un an nu ma pot bucura de început. Ce să fac?
Anul 2008 a fost OK. S-au întâmplat multe mai ales în a doua jumătate, m-am agitat destul, am reușit să mă și odihnesc la final, m-au dezamăgit multe, dar m-am bucurat de și mai multe.
Anul 2009 a început bine, cu mine zbierând într-o hora “..așa beau oamenii buni..” apoi a continuat și mai bine cu o ora de condus binedispusă până acasă, cu un somnic bun la căldurică, iar în 2 ianuarie cu un cont plin datorat bursei care se pare că intrase în ultima zi a lui 2008.
Așteptări am de fiecare dată, dorința de la miezul nopții e nelipsită așa că sunt pregătită pentru tot și toate. Dintre dorințele care se pot spune aș enumera:
1. Să merg la vară în Grecia și să văd Atena
2. Să mearga bine lucrurile la doctorat și să fac față cu brio
3. Să nu mă mai stresez din orice, să nu mă mai cert cu lumea, să fiu mai relaxată, să fiu mai optimistă, bla, bla, bla…
4. Să am speranța că dorințele se vor împlini și înțelepciunea de a înțelege de ce nu se pot împlini unele
5. Să fim fericiți, TOȚI
Așadar, start într-un nou an. Peste 7-8 ore unii merg la serviciu, alții la școală pur și simplu vacanța de iarnă s-a terminat. Eh, nu mai e atât până iarna viitoare…
De la Ineu
Nu vreau să zic decat că sunt la Ineu în plină sărbătoare. Am reuşit să fac lucrurile pe care mi le-am propus pentru perioada asta şi uite că deja pot spune că acest Crăciun a şi trecut. Aşteptăm Revelionul care ştim că va trece la fel de repede. Am numai cate un strop de net pe care-l iau în porţii mici să pot intra şi ziua următoare, dar poate într-un fel e mai bine că am scăpat de verificatul mailului din 5 în 5 minute pe care-l prestez la Cluj. De azi într-o săptămană o să ne pregătim deja de întoarcere la viaţa post sărbători şi inerentele preocupări zilnice. De aceea vreau să profit la maxim de zilele care au mai rămas din 2008, să mă odihnesc şi să stau cu familia şi prietenii.
Sărbători Fericite în continuare tuturor şi Anul care vine să aducă tuturor după dorinţe. Poate realizăm că important e să ne dorin ce avem şi ce putem avea şi să lăsăm naibii lucrurile imposibile.
HAPPY…
Love actually
Nu am mai văzut de foarte mult timp un film care să mă țină cu un zâmbet larg pe buze de la început până la sfârșit. “Love actually” e un astfel de film. Îl am de multă vreme dar nu mi-am făcut timp de el până în seara asta. E un film “de Craciun” dar îl poți vedea în orice anotimp ca o comedie spumoasă dar foarte inteligentă.
Distribuția are cred cel puțin 20 de nume cunoscute în cinematografie majoritatea actori britanici. De la Liam Neeson, Hugh Grant, Emma Thompson, Colin Firth, Keira Knightley la topmodelul german Claudia Schiffer toți s-au reunit pentru o poveste de 2 ore extrem de captivantă. Îmi venea să vad în picioare ultimele minute din film.
De altfel și muzica a avut un aport important în atmosfera filmului. E superbă.
Recomand filmul tuturor celor care nu l-au văzut, chiar și celor care nu suportă “dulcegăraiele” pentru că s-ar putea să aibă o surpriză. Must watch.
Faptul că ne-am cunoscut
Aseara am fost în oraș la o pizza cu fostele colege de la firma unde am lucrat. În prezent niciuna nu mai lucrează acolo. Fiecare este pe alt drum. Este a doua întâlnire de cand am plecat eu și prima de când am plecat chiar toate. Discuțiile noastre sunt în mare parte despre firmă: bârfe mici și regrete destule despre faptul că am lucrat pentru niște oameni care n-au meritat trecerea noastră pe acolo. După ce m-am întors din oraș, unde m-am simțit super în compania lor, am realizat că totuși firma la care am lucrat ne-a făcut un mare bine, involuntar, evident. Ne-a adus împreună. Eu am câștigat acolo niște prieteni buni. Până acum din cauza nervilor acumulați acolo, aproape că nici nu mi-am dat seama că mai important decât orice lucru negativ întâmplat, faptul că ne-am cunoscut ar trebui să primeze.
Aștept cu nerăbdare următoarea întâlnire în care sper să nu mai vorbim de firmă deloc ci doar despre noi, viețile și realizările noastre. Despre faptul că ne putem întâlni din când în când…
Duminică de decembrie
Toate duminicile de decembrie semană cu nişte aşteptări lungi a ceva ce se ştie că va veni. Toată lumea aşteaptă Sarbătorile, aşteaptă să mai treacă o săptămână, două, trei, până familia va fi reunită, pomul va fi împodobit, cozonacii vor fi copţi, iar bunadispoziţie la ea acasă.
Duminica discutam cu mama cel des despre ce mancăruri o să facem de sărbători, despre ce fel de pom o să luam, când ar fi mai ok sa-l împodobim, în ce vizite urmează să mergem, ce mai trebuie să cumpărăm. Duminicile de decembrie sunt leneşe prin definiţie. Organismul se pregăteşte pentru petrecerile ce ar trebui să urmeze şi pentru execesele ce nu ar trebui să le facă.
Aşadar într-o săpămână şi jumătate o să fim în miezul evenimentelor. Îşi poate cineva imagina Craciunul fără familie şi prieteni? Revelion fără pupăturile şi îmbraţişările de la miezul noptii? Eu nu. Şi luna decenbrie mă gândesc foarte mult la asta. Astăzi deja se întunecă afară. Vecinii de la blocurile de peste drum şi-au aprins deja instalaţiile pe la balcoane. Hiberanarea e în toi. Ce altveva te poate bântui decât gandurile calde de acasă?