În vara lui 2010, atunci când aflasem că drumul nostru spre o însorită insulă grecească avea să treacă pe lângă celebra capitală a Serbiei, mi-a sunat în cap, instant, o melodie pe care o auzisem la Eurovision chiar în acel an. Compusă de Bregovic și cântată de un tip ce nu eram sigură că e chiar tip de genul masculin, melodia aceea mi-a dansat cu stil prin cerebel o primăvară întreagă și mi-a pus Belgradul în minte ca nimic altceva până atunci. Și mi-a tot sunat în cap, Beograd, Beograd ăsta, până am ajuns să facem un plan de oprire în capitala verde a Balcanilor, orașul de la gura de vărsare a Savei în Dunăre, acel oraș ce-l puteți vedea splendid în The November Man, orașul ce sfidează istoria recentă prin clădirile bombardate din buricul târgului, lăsate acolo AȘA… doar ca să nu uităm.
