4 X 9 puțin modificate

Am furat o leapșă de la Oana și pe lângă gestul de rușinică am și modificat-o puțin. Nu o dau mai departe, dar dacă vreți o puteți fura ca să nu mă mai simt așa de vinovată :D

4 filme care mi-am placut (în ultima vreme, că nu pot să scriu chiar din toate timpurile)

– Five People You Meet in Heaven

– En Education

– Amelia

– Toy Story 3

4 lucruri pe care le-am facut azi (in acest caz ieri că e prea dimineață)

– am fost la bibliotecă

– am mâncat spaghetti carbonara

– am gătit cartofi franțuzești

– am “bântuit” pe net

4 site-uri pe care le vizitez zilnic

– gmail

– Plimbărici

– Bialog

– Hotnews

4 lucruri care se afla acum pe biroul meu

– o cană goală (tocmai am băut un ceai)

– telefonul mobil

– un calendar

– un suport pentru două lumânări

4 persoane cu care am vorbit azi (ieri pls…)

– Clau

– mami

– o colegă

– un coleg

4 mancaruri preferate

– salată de pui cu mandarine

– stifado

– mazăre verde (aka borș în zona noastră, atenție nu e borșul moldovenesc)

– ciorba de pui a la grec

4 instrumente la care as vrea sa cant

– chitară clasică (și regret amarnic)

– pianul (offf… mare offf că nu m-am născut într-un oraș mare)

– saxofon pentru că sună dumnezeiește

– tobe (cred că te eliberează de tot stresul din lume să dai în alea)

4 regrete

– că nu cânt la niciunul din instrumentele de mai sus

– că pierd prea mult timp fără să fac ceva constructiv

– că uneori uit care sunt cele mai importante lucruri în viață

– că nu mai am tupeul de la 16 ani :D

ultimele 4 carti citite

Filosofia lui Blaga – Ovidiu Drimba

Declarație de iubire – Gabriel Liiceanu

Mary Poppins – P. L. Travers

Îndemn la simplitate – Ernest Bernea

Cele 5 cărți pe care le-ai putea recomanda oricui

Mă gândeam de ceva vreme, care ar fi cărțile pe care le-ai putea recomanda oricui știind că mergi la sigur? Uneori m-am mai ars, căci făceam recomandări care nu au fost neaparat gustate de cel căruia le-am recomandat. Așa că tot consultându-mi lista cu cărți citite am ajuns la concluzia că ar fi 5, numai 5 cărți… pe care chiar le-aș putea recomanda oricui.
 
1. Singur pe lume – nu pot să spun că e cartea mea preferată chiar dacă mi-a plăcut enorm, însă e cartea unei povești pe care nu ai cum să nu o guști. Vă jur că este imposibil să nu vă placă Singur pe lume indiferent ce vârstă ați avea.
 
2. Să ucizi o pasăre cântătoare – deși în substrat este o carte grea, de fapt este absolut incantătoare, tratează atât de multe puncte de interes, încât măcar unul să-ți placă și tot trebuie să te prindă și să te implici în ea.
 
3. Oscar și Tanti roz – o poveste tristă, dar motivațională în același timp, o cărticică de mici dimensiuni, dar de mare valoare. E ca o carte de rugăciuni și nu în sens teologic și mai repede metafizic. (Sper că nu am zis cuvinte prea mari despre ea, pentru că încă nu am dezvoltat-o pe blog).
 
4. Zorba grecul – pentru că nu am auzit pe nimeni până acum să nu îi facă plăcere să citească despre bucuria de a trăi, iar această carte vorbește despre asta și cu mult peste asta. O carte de căpătâi, așa aș numi-o.
 
5. Invitație la vals – poveștile de dragoste nu vor muri niciodată, mai ales cele tragice, ele provoacă ființa umană și de aceea bărbat sau femeie, tânăr sau bătrân, oricine se va regăsi într-o poveste de iubire și oricine o va prețui.
 
Să vă aud acum pe voi… care sunt cele 5 cărți pe care le-ați putea recomanda oricui și de ce?

Cea mai veche poză din lume în care apare un OM

Cea mai veche poză din lume în care apare un om datează din 1838 și este făcută în Paris. Articolul care însoțește acestă poză este extrem de interesant, lumea era atunci foarte diferită din toate punctele de vedere. (merică citit articolul)
 
Poate vă întrebați de ce în această poză apare un singur om, chiar dacă ea a fost făcută pe un bulevard foarte circulat din Paris. Pe vremea aceea fotografia era la un nivel rudimentar și evident în fază de experiment, ca să “iasă” ceva era folosită expunerea prelungită (de până la 20 de minute). Cei care au ceva habar de cum se fac pozele vor ști că la expunere mare nu se vor vedea în poză obiectele/ființele care se mișcă. Acest om care apare în această fotografie, din întâmplare nu s-a mișcat pentru că i se făceau papucii :))
 
Mi s-a părut teribil de interesant.
 

Eros Ramazzotti B-day

I’m a huge fan și nu puteam lăsa să treacă ziua asta fără să amintesc de faptul că azi Eros împlinește 47 de ani (știu… pare de 30). Oricum pentru cei care se întreabă cum poți fi fanul cuiva care se numește Eros :)) trebuie menționat faptul că omul acesta este printre cei mai apreciați artiști ( în adevăratul sens al cuvântului) din Italia. Și e un sex symbol doar de fațadă, în realitate e un tată devotat, în rest nu sunt la curent cu viața lui privată…
 
Mâine la Magic FM e ziua Eros Ramazzotti… până mâine vă las cu trei dintre cele mai bune melodii ale sale (care uneori îmi merg pe repeat).
 
Nu știu dacă am recunoscut pe aici, dar una dintre marile mele dorințe e să-l văd într-un concert… la Roma (dacă se poate) ;)

I-ați scris vreodată Moșului?

Eu i-am scris… și am mai și pus scrisoarea în cutia poștală cu mânuța mea. La destinatar scrisesem simplu: Moș Crăciun. La vârsta aceea mi se părea plin de sens faptul că Moșu’ nu avea o adresă și că dacă eu scriu simplu, Moș Crăciun, ea va ajunge exact unde trebuie…

Îmi amintesc perfect. Nu cred că aveam mai mult de 5 ani, când stăteam în brațele mamei la biroul de la ea de la serviciu, în față cu o felicitare cu un om de zăpadă pe ea și cu un creion în mână. Mâna mea era în mâna mamei, pentru că nu știam să-mi scriu decât numele, practic am scris scrisoarea împreună, au fost litere făcute la două mâini, una micuță topită în alta puțin mai mare. Cred că e printre cele mai frumoase amintiri legate de Moș’…

Poate că e prea devreme să întreb anul acesta, dar voi i-ați scris vreodată Moșului? Daaaa, celui cu barba albă și sania care nu mai are de ceva vreme pe ce să alunece :)) I-ați scris? Căci dacă nu, anul acesta poate rolurile se vor inversa și o să vă scrie însuși Moșu’ de la Polu’ Nord. Sau poate că Moșu’ o să scrie cuiva drag vouă :)

Scriu acest articol pentru un concurs (Scrisoare către Moș Crăciun) tare frumos , de care mai întâi mi-a zis Ela, apoi l-am primit sub formă de leapșă de la Barbie. Să fiu sinceră vreau mult de tot o Scrisoare de la Moș Crăciun și nu neaparat pentru mine :D Cât despre desemnarea câștigătorului găsesc potrivită metoda cu youtube-ul, pare cea mai transparentă :)

Așadar, Luiza, Monica, Anca, Oana, Ana … voi i-ați scris Moșului? Nu mai e așa de mult până când îl vom aștepta sub brad și anul acesta :)

Noica și fotbalul

Știți bancurile acelea gen: (de ex.) Marquez… aha, la ce echipă joacă? :)) Sau, înlocuiți voi cu alt nume de filosof sau scriitor care ar trebui să fie cunoscut. Măi, se pare că Noica e singurul despre care poți întreba asta făra ca cei din jur să te creadă incult (pentru cine contează) :))
 
Da, păi se face că în tinerețe, Constantin Noica, a jucat și fotbal la ceva echipă, nu-mi mai amintesc numele, și a jucat destul de sârguincios. A fost după cum spune chiar el, o perioadă care i-a rămas în minte. Mai mult decât atât, susține că a învățat multe “lecții” pe vremea aceea de la colegii lui, de la antrenorul “Litră” (căruia a vrut să-i dedice și o carte) și chiar de la el însuși… ca fotbalist. Amuzant, nu? Așa mi s-a părut și mie, până să-mi dau seama cât de serioasă a fost treaba…
 
Într-o zi la un meci, “fotbalistul nostru” primește o pasă cam lungă după părerea lui. Cu tendințe filosofice încă de pe atunci, probabil, el a stat, a cugetat și a socotit că nu are sens să alerge după acea minge, pentru că oricum nu o va ajunge, așa că a stat pe loc nemișcat, deși era clar că mingea îi fusese lui adresată. În acel moment, antrenorul a strigat de pe margine: “Noica, de ce nu alegi după minge?” și după câteva secunde a adăugat: “N-ai să faci nimic în viață!”. Filosoful a recunoscut că în acel moment i s-a părut oarecum de neînțeles de ce faptul că el nu alergase după acea minge, pe care era evident că nu o va prinde, l-a dus pe antrenor la concluzia că, el nu va face nimic în viața. Dar peste ani, Noica și-a dat seama ce a vrut să spună antrenorul… ba chiar i s-a părut teribil de important și plin de conținut. Și anume:
 
“În viață trebuie să alergi și după mingile pe care nu ești sigur că le vei prinde. Altminteri, nu faci mai nimic în viață, sau fac alții din tine ce vor ei.”
 
(din volumul Simple introduceri la bunătatea timpului nostru, Constantin Noica, Humanitas, București, 1992)