Anglia

Cum o fi să te măriți cu viitorul rege al Angliei?

3 comentarii

Foto

Kate se mărită cu Will, iar el tot ce are interesant pe lângă tronul Angliei este zâmbetul de nota 20 care îi înfățișează toți dinții. Will se însoară cu Kate, iar ea tot ce are interesant pe lângă faptul că poartă pe deget inelul de logodnă al lui Lady Di, este că acu’ 2 ani i-a dat papucii pentru că el nu avea gânduri de însurătoare. Cu alte cuvinte sunt mișto ăștia doi, s-au comportat foarte normal până acum și au așteptat o droaie de ani ca să se ia, semn că… se întâmplă și la case mai mari, ba chiar regale :)

Will a fost mereu ceva mai “elegant” față de bezmeticul de frate-so. El seamănă și la figură și la caracter cu Lady Diana, în timp ce Harry tot îi tat’su, sunt curioasă pe viitor ce boacăne o să mai facă. Will a fost feblețea multora, în special a celor care se visau prințese (deci a majorității femeilor). Will, de azi le lasă pe cele vizate fără obiectul adorației… pentru că el se însoară fix azi cu o “fostă colegă de facultate”.

Kate, fată deșteaptă și bogată, devenită între timp și celebră și sper eu din suflet fericită, îl ia de bărbat pe Will la 30 de ani de când Diana Spencer l-a luat pe “drăguțul” de Charles, sperând de asemenea la fericire și nemurire. I-a ieșit numai partea cu nemurirea și chiar și aceea abia în ’96 și încă mă întreb de ce :( Kate nu va avea aceeași soartă, căci spre deosebire de viitoarea ei defunctă soacră, pe ea familia regală o vrea, făcându-mă pe mine să mă întreb și de această dată de ce și pentru ce, dar nu mai contează.

Zi mare pentru ei și pentru întreaga planetă. O nuntă regală este ceva demn de un film artistic reușit, este o gală, o paradă și o chestie atât de populară încât întreaga suflare a globului va fi măcar pentru câteva secunde/minute/ore cu gândul la ei. Mă gândesc la mireasă și la cât de emoționată trebuie să fie… și cum naiba nu, din moment ce orice mireasă de rând se stresează maxim ca toate să meargă bine in the big day?!? Sunt foarte curioasă să o văd, să-i văd rochia și sunt și mai curioasă de sărutul oficial de după ceremonie.

Din câte am înțeles ea nu-i va jura supunere, nici Diana nu a făcut-o și a intuit bine, sper ca la Kate aceasta mică omitere să fie doar de “hai să fim moderni, ce naiba?”. Am mai auzit și că “minunatul” cuplu regal va merge în voiajul de nuntă în insula Corfu și îmi și pregăteam o mare bilă albă pentru ei, dar după numai o zi am auzit că de fapt vor merge în ceva insule exotice de pe langă coastele Australiei. Ei să fie sănătoși că pentru câteva mii de lire pe noapte oricine îi va primi, chiar dacă nu au rezervări făcute înainte :P

În rest, e minunat să vezi că după ce toate fetele din lume visează să ajungă prințese unora chiar le iese. Și în ce fel…

Noi le urăm, CASTEL DE PIATRĂ (vorba cuiva) ;)

P.S. Dacă cineva ajunge în Anglia în această perioadă și mai găsește pliculețe de ceai ca cele de mai jos, rog frumos să-mi trimită și mie două. La plătesc, evident ;)

Filosofari

Când mă remontez

2 comentarii

Dacă titlul ar fi o întrebare aș putea să spun că destul de des, dar titlul nu este o întrebare ci un răspuns în sine ce implică ce voi detalia mai jos.

Când mă remontez mă simt cea mai puternică persoană din lume și din fericire pentru mine și starea mea de spirit, mă remontez destul de des, căci situația o cere. Așa că după dimineți cu soare afară, dar furtună la mine în suflet, sau seri calde dar care mi-au înghețat sângele, vine parte frumoasă: reclădirea construcției interioare.

Îmi sunt mie însămi, Manole și deși e greu, e poate singurul lucru bun pe care îl fac pentru mine în momente de “cumpănă”. De când mă știu nimeni exterior nu a reușit să mă ducă la liman mai bine de cum a făcut-o eu, nimeni pe lume nu a reușit să-mi deschidă ochii mai bine de cum am făcut-o eu (deși trebuie timp) și tot nimeni nu a reușit să mă facă să depășesc situații grele cu o vorbă sau un sprijun  mai bine ca acea voce interioară care-mi spunea: “go on”… era vocea mea.

Deci când mă remontez, repet, sunt pentru mine cea mai puternică persoană din lume și sunt tare mândră de asta. Dacă stau să mă gândesc cred că asta este calitatea mea nr.1… și printre singurele, dar sunt de părere că nu trebuie să ai multe, ci doar câteva vitale. Le am. Nu-mi dau seama de asta decât atunci când mă remontez, sau mai clar, decât atunci când, dintr-o groapă, în care am căzut cu sau fără voia mea (de cele mai multe ori cu voia mea), mă ridic pe o treaptă mai sus. Evident, în groapă îmi ia mult până să mă dezmeticesc, dar cine a fost acolo, în groapă, știe că nu e un loc prea grozav, deci am circumstanțe atenuante pentru timpul pierdut până la dezmeticire.

Pentru că atunci când mă remontez, nu doar mă simt cea mai tare din parcare ci și cea care a reușit parcarea cea mai bună, ori se știe, e greu până și faptul de a găsi un loc în care să parchezi, căci pe lângă faptul că sunt puține, de multe ori ți-l fură altul chiar de sub nas… dacă n-ai virat la timp?

În orice caz, când mă remontez mă simt ca și cum aș mai fi câștigat o bătălie pentru viața mea, iar în condițiile în care teoretic câmpul de luptă nu e nicăieri, iar dușmanii sunt peste tot, e din ce în ce mai greu.

Când mă remontez zbor ca pescărușul Jonathan Livingston, cu cât sunt mai sus cu atât văd mai departe. Când mă remontez gândesc ca Micul Prinț, sper ca Florentino Ariza și tot când mă remontez mă transform în Enzo, dansez în ploaie și accelerez în curbe.

Voi cum procedați?

Ineu

Jurnal de vacanță agitată

3 comentarii

N-am simțit că a fost Paștele, n-am smițit magia, căldura și nici lumina și peste toate am mancat numai o jumate de ou roșu acasă. Am mai păpat unul la Tauț, deci un ou jumate. Și nu pentru că ar fi fost ceva nașpa la această vacanță ci pentru a fost fără îndoială una dintre cele mai solicitante și agitate vacanțe ever. Din 22 până în 26 inclusiv am fost pe drumuri, după cum urmează:

Vineri: Cluj – Ineu (asta după ce Clau a avut o zi de lucru obișnuită, iar eu am avut câteva “treburi” urgente de rezolvat înainte de plecare)

Sâmbătă: Ineu – Arad – Sânleani – Mândruloc – Pâncota – Ineu – Noaptea de Înviere (vizite peste vizite, prieteni, neamuri, din nou prieteni, iarăși neamuri și într-un final slujba de Înviere alături de mami)

Duminică: Tauț (poze), apoi o vizită de mult plănuită la o prietenă dragă, apoi o petrecere de ziua altei prietene. A fost cea mai drăguță zi dintre toate.

Luni: Ineu – Gurba – Șicula – Ineu (să vă zic că tot despre neanuri și cunoștințe a fost vorba?)

Marți: Ineu – Oradea – Cluj… și cam așa am terminat marele turneu de Paște, cu noi abia trăgându-ne sufletul.

Nu sunt genul care își petrece așa Sărbătorile, dar acum chiar s-a impus. Și chiar de au fost distanțe scurte, și chiar de am întâlnit oameni dragi am acumulat o oboseală de zile mari. Am vocea aceea de “obosită moartă”, parcă sunt răgușită, parcă sunt răcită sau așa cumva.

N-am fost plecată peste mări și țări, aș fi vrut eu, deși la postarea anterioară am făcut-o curioasă pe Tomata. N-am avut bafta ei cu vacanța (haha) de primăvară, dar sper să-mi iau revanșă la vară. Și apropo, Tomata dragă, nu știu de ce am pus link spre tine la poza de Paște, nu știu ce a fost cu link-ul, oricum mersi de sesizare :)

Peste toate, a fost din nou Ineul, din nou același drag Ineu. A fost o vreme de iulie weekend-ul trecut, m-am întors puțin bronzată fără să vreau. Acasă a fost bine chiar dacă numai am dormit acolo, în rest m-am transformat într-un Dean Moriarty al vacanței de Paște. Vă mulțumesc din suflet pentru toate urările și sper că voi ați avut Sărbători mai așezate ;)

Cluj

Home. Tired

5 comentarii

Ce ați făcut de Paște? O să vă povestesc și eu, dar normal, acum sunt pe fugă, de fapt cam de o săptămână sunt pe fugă și serios că am obosit. De aseară, de după 10, când am ajuns în Cluj vreau să văd numai patul. Dar îmi revin eu :)

Voi?

Diverse amestecate

In my secret life

8 comentarii
Alice vrea să știe câteva lucruri în plus despre mine, mai este cineva curios să afle “amănunte”? ;)
Iubesc – da, este una dintre certitudinile vieții mele :*
Cresc – dorințele și speranțele, cu fiecare zi care trece sunt mai multe și mai stufoase, cu cât realizez din ele, cu atât șirul lor pare a se întinde la nesfârșit

Pacătuiesc – “nu există om care să nu greșească cu fapta sau cu gândul”

Citesc – cam orice, mai ales dacă îmi place, se știe

Cred – în faptul că viața este ceea ce ți se întâmplă când nu ai nimic plănuit ;)

Mimez – rar, nu-s bună la asta

Visez – în fiecare secundă cu ochii deschiși și sunt fascinată de fiecare vis pe care reușesc să-l transform în ceva palpabil, real

Cer – fericire, cu fiecare ocazie, de la fiecare persoană, de la divinitate, de la orice situație și bineînțeles de la mine

Frumos – “e în ochii celui care privește”

Deștept – e cel care știe că nu are nimic de pierdut

Femeile – “… iși plâng mortii, bărbații și-i răzbună (Alexandre Dumas)

Sex vs Dragoste – dragostea fără sex este ca o mâncare necondimentată, sexul fără dragoste este condimentul pe care nu ai în ce-l pune

Detaliile – unul din cele mai importante semne ale faptului că-ți pasă

Istoria – începe cu fiecare bărbat și cu fiecare femeie

Tentația – dovada faptului că suntem oameni

Greșesc – atunci când caut înafara mea ceea ce evident pot găsi numai în mine

Durerea – singurul sentiment pe care îl simți în toată manifestarea lui exact în momentul în care se petrece

Suferința – adevărată vine odată cu moartea tuturor viselor tale

Singurătatea – cea mai cruntă este cea în care ai ajuns din cauza ta

Ce contează – pentru mine este fericirea mea, a familiei mele și a tuturor celor din jurul meu

Viața – “nu-ți fă griji în legatură cu viața, n-o să-i supraviețuiesti, oricum” :)

Eu


Eu sunt un om fără de țară,
Un strop de foc purtat de vânt,
Un rob razleț scapat din fiară,
Cel mai sărac de pe pamânt.
Eu sunt un mag de legea nouă,
Un biet nebun, orbit de-o stea,
Ce-am rătăcit să v-aduc vouă
Poveștile din țara mea.

Eu sunt o lacrimă târzie
Din plânsul unei mii de ani,
Sunt visul care reînvie
La vetrele celor orfani.
Sunt o mustrare călătoare
De pe tarâmuri fară glas,
Și dintr-o lume care moare
Sunt strigătul ce-a mai rămas.

(Octavian Goga – Fără țară)

Carti

12 întrebări despre cărți și autori

2 comentarii

Cu o mare întârziere postez leapșa de la Maya, scuze că am executat-o așa de târziu. Tocmai de aceea nu o dau cuiva anume, dar dacă iubitorii cărților o doresc îi rog din suflet să o rezolve și să-mi dea apoi și mie de știre.

1. Numiți cinci titluri de cărți capodopere din literatura romana sau universală.

Într-o ordine pur întâmplătoare și foarte “ce îmi vine fix acum în minte fără să mă gândesc prea mult”.

Numele trandafirului – Umberto Eco

Povestea târfelor mele triste – Gabriel Garcia Marquez

Elogiu mamei vitrege – Mario Vargas Llosa

Să ucizi o pasăre cântătoare – Lee Harper

Pe culmile disperării – Emil Cioran

2. Dintre o carte scrisă de un autor român și una scrisă de un autor străin pe care o alegeți? Presupunerea este că dacă o citiți pe una nu mai puteți s-o citiți și pe cealaltă.

Deși nu mi se pare un criteriu, cred că o aleg pe cea a unui autor străin, deja pe cei români în linii mari îi cam știu pe toți cu opere cu tot.

3. Ce apreciați la o carte: povestea sau emoția?

Emoția nu poate exista fără o poveste.

4. Literatura modernă și contemporană este mai valoroasă decât cea antică?

Asta e din seria “pe cine iubești mai mult, pe mama sau pe tata”…

5. Orientarea politica a autorului influenteaza valoarea unei carti?

Categoric îi dă o altă valență.

6. Pe care scriitor îl considerați mai valoros: Stefan Agopian sau Mircea Cartarescu?

De primul n-am citit nimic, de al doilea am citit o singură carte care mi-a plăcut, dar este insuficient ca să-mi dau seama cât de valoros este.

7. Considerați că trebuie să faceți eforturi pentru citirea unei cărți bine cotate sau o parasiți? In acest  din urma caz, regretați ca ați pierdut ceva?

Citirea prin efort nu e lectură ci muncă patriotică, n-am timp de muncă din aia.

7. Credeți că o carte poate avea un efect terapeutic?

Ooo da, dar poate să nu aibă efectul scontat :)

8. Apreciați valoarea unei cărți pe baza gustului personal sau a recomandărilor criticilor ori a prietenilor?

Cu siguranță valoarea unei cărți o stabilește lectura proprie, o recomandare mi-o aduce în față, dar numai dacă o citesc eu îmi pot da seama “cât face”.

9. V-ați întâlnit cu situația în care să vă placă opera unui scriitor dar să nu vă placă autorul?

În general autorul e cel care dă tonul, dacă nu mă atrage de nicio culoare el, ca scriitor, cu greu o să mă ating de cărțile lui.

10. Dacă ați văzut o ecranizare a unui roman, mai citiți și cartea?

Mi s-a întâplat să văd ecranizarea la Anna Karenina și apoi după câțiva ani să citesc cartea. Am văzut și “Pe aripile vântului” de câteva ori, dar nu am renunțat la ideea de a citi și cartea.

11. Credeți că un scriitor poate să creeze o opera valoroasă dacă nu este patriot?

Uneori poate crea o operă valoroasă chiar în ciuda acestui fapt ;)

12. Dacă ar fi să realizați un clasament valoric al literaturilor lumii(engleza , franceza, italiana, spaniola,japoneza, etc.), de la 1 la 10 ,pe ce loc ati pozitiona literatura romana?

Undeva pe un loc 10 și nu cred că este nevoie de prea multe explicații având în vedere cele 5 “literaturi” menționate mai sus, asta nu pentru că am o părere foarte proastă despre literatura română, chiar nu am, dar pur și simplu nu pot nega existența altora mai bune.

Foto

Close Menu