Filosofari

Viața între două filme și câteva rătăciri

4 comentarii

La început de august am văzut Horrible Bosses și am râs cât pentru o lună întreagă, e ceva mai bună comedia decât filmul cu băieți beți și drogați care fac varză petrecerea burlacilor.  Am râs și pentru că urma să încerc marea cu degetul într-o direcție aiurea (asta ca să nu folosesc expresia aia cu “împotriva curentului”, băieții știu mai bine) și să fac ceva ce nu am mai făcut până acum și ce credeam eu că va fi marele eveniment al verii, pentru care merită să pierzi cea mai leneșă lună din an și pentru care merită să nu te bucuri de zâmbetul lui dimineața în singurele dimineți în care puteam amândoi lenevi până la 10. Eh… măcar am învățat ceva prețios din toată luna asta august… și anume că nu înveți numai din greșeli ci și din renunțări.

Ieri la început de septembrie, când ar fi trebuit să sărbătoresc ceva, dar de 10 ani nu o mai fac, am zis să văd cum stă treaba cu ciclicitatea și dacă tot s-a scurs vara din mine și dacă tot vă zic eu, marea cu degetul nu se încearcă decât dacă ai un deget în plus, iar eu nu am, mi-am dorit din suflet să merg să văd Midnight in Paris. Revelație, premoniție, prostie multă în capul meu, dar așa am simțit că filmul ăla mi-a vorbit mie despre mine și alegerile mele căci trebuie cât de curând să-l văd iar și iar și poate oi pricepe odată că dacă destinul există, al meu nu e în tocmai asta de se petrece acuma (într-o anumită proporție și o anumită direcție, evident, că altfel o duc bine mersi, sunt fericită și iubită și sănătoasă și nu mă plâng). Dar la un nivel, pe care îl numesc “deep inside” și la care fac tot mai des referire în ultima vreme, sunt un boem care nu poate trăi decât așa și mai sunt un echilibru fragil în căutare permanentă de armonie.

Oare plouă azi la Paris? La Cluj va ploua…

Foto

Concursuri, Travel

Revelion 2012 – sugestii și planuri

5 comentarii

Vreau să vă întreb dacă v-ați gândit pe unde o să vă găseasă prima zi din 2012? Eu, recunosc că am început să mă gândesc… căci anul trecut a fost primul an în care am părăsit țara de revelion și parcă mă încearcă un gând și pentru iarna asta ce va să vie.

Da, Crăciunul e de petrecut în familie, la mine asta se traduce, încă, prin “la Ineu”, dar de revelion parcă n-aș vrea să mai fac ceva de genul Ineu-Arad (nu că ar fi fost ele rele revelioanele petrecute așa, ba unele au fost chiar fff. interesante, cei care au fost prin zonă știu), parcă m-ar bate gândul la un plan, ceva care să mă țină conectată la ceea ce-mi place mie mai mult și mai mult, adică “vandra/hălăduiala/plimbăreala și explorarea” :)

Vin și vă întreb deci, voi v-ați gândit la ceva sau e prea devreme? Numai ce s-a terminat pentru unii vacanța de vară că hop și eu pun întrebări despre vacanța de iarnă, dar na, sunt curioasă și în plus vreau sugestii și pentru mine, poate unii ați avut parte deja de revelioane de vis prin diverse părți…

Cel mai elaborat răspuns va primi un cadou din partea mea, nu vă spun decât că are legătură cu călătoriile :)

Foto

Diverse amestecate

10 dorințe care au rămas dorințe (până acum)

7 comentarii

Ce îmi place este că pe cum îmbătrânesc în blogosferă, lumea îmi dă numai lepșe care îmi plac și pe care abia aștept să le fac :) De data aceasta Tomata iese la rampă cu o leapșă de milioane, o leapșă despre dorințele mele (neîmplinite) încă…  Se cer 10… deci dăm 10…

Cred că cele 10 se înscriu pentru mine în lista “things to do before you’re 30” și cum timpul fuge de mâncă pământul, eu urmând să împlinesc 27 azi-mâine, constat că au mai rămas 3 ani de jonglat cu dorințele astea și de rezolvat ce se poare rezolva pe ici pe colo, prin punctele esențiale :)

1. Să-mi găsesc un job “de vis” pentru care să mă ridic din pat dimineața veselă și zâmbitoare :) Poate ați crede că e utopie, dar vă rog eu lăsați-mă să mă amăgesc și să mai caut :)

2. Să văd măcar 10 capitale europene, până acum am văzut doar 6 (Budapesta, Viena, Paris, Roma, Belgrad, Skopje), Bucureștiul nu-l socotim, dar putem lesne socoti că mai am de văzut barem 4 în 3 ani… și dacă tot sunt la acest capitol a se nota “a călători cât mai mult cu putință, a vedea mereu locuri noi și deosebite” (nu mă voi lecui în veci vecilor, Amin!)

3. Să-mi iau doctoratul și scap cu această ocazie de o grijă care-mi stă aiurea deasupra capului, vreau să-l iau nu ca să-mi demonstrez chestii nici mie, nici altora ci pentru vreau să TERMIN odată școala, căci tocmai am descoperit că că anul acesta fac 20 de ani de când am început-o (dap, în ’91 am început clasa I)

4. Să văd oceanul (aș zice Atlantic măcar) chestie care nu pare chiar ceva ieșit din comun că îl pot vedea bine mersi de pe coasta europeană…

5. Să ajung măcar la o finală de Campionat European/Mondial de patinaj artistic (când zic o finală mă refer desigur măcar la o zi/seară de concurs) sau la un meci de tenis de la Roland Garros.

6. Să merg la un concert Eros Ramazzotti (la Roma ar fi ideal) și Celine Dion (evident la Paris, sau chiar la Cucuieții din Deal), însă trebuie să recunosc că asta pare cel mai dificil de realizat în acest moment :(

7. Să ajung la Capul Nord (Norvegia) și să intru în acea ligă a celor destul de puțini care au ajuns până acolo (e un fel de capătul lumii pentru mine)

8. Să fac bungee jumping! Poate nu ați fi crezut că-mi doresc asta, dar eu chiar aș vrea și vorbesc foarte serios, mi-am mai exprimat dorința cu ceva ocazii, însă auzeam de fiecare dată că este destul de scump. Știe cineva ceva prețuri puse pe această nebunie (căci este o nebunie, aș muri de frică dar aș face-o).

9. Să apuc să citesc peste 100 de cărți/an. Ah… anul trecut am fost așa de aproape, am avut cred vreo 96 citite și chiar nu am mai reușit să ajung măcar la 100, s-a terminat anul, nu l-am putut prelungi. Anul acesta din păcate figura nu se va repeta și nici nu cred că va fi pe aproape.

10. Evident că nu în ultimul rând, dar l-am lăsat la urmă căci e poate cel mai important… copilul… :D îl vreau și atât, o să-l am când va fi să fie. Nu cred că mă imaginam mamă la 22-23 de ani de exemplu, dar cred că instinctele încep să urle, ceasul biologic ticăie și… chiar cred că nu ești niciodată pregătit cu adevărat, de aceea las viața să mă surpindă puțin aici, căci oricum aș lua-o, aceasta va fi o surpriză frumoasă. Așa cred, așa îmi doresc…

Mai vrea cineva lista cu dorințe neîmplinite? Căci dacă da… e la liber, însă vreau link spre listele voastre ;)

Filosofari, Poezii

Viața e o metaforă

3 comentarii

Am zarit lumina pe pamant,
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti.

Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?

Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca mai am timp sa pun intrebari.

Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.

Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul …
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.

O cafea neagra voi servi, totusi.
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.

(Marin Sorescu – Am zărit lumina)

România, Travel

Prin România Pitorească

4 comentarii

Vara asta, destul de haotic și de fără chef, am hoinărit ceva prin România, mai mult de nevoie decât de voie. O spun pe un ton așa de apatic pentru că de fapt planurile mele (noastre) erau altele și pentru că, din motive care, de ce să nu recunosc, au ținut și de noi, nu s-au concretizat, am încercat să facem ceva care să mai stingă din dorul de ducă (al meu e mereu în alertă) :)

Întâi a fost Sinaia (jumate business, jumate pleasure). Pentru mine a fost a treia vizită la Sinaia, dar cea mai complexă, în care am vizitat locuri, m-am întâlnit cu oameni dragi și da, am și “muncit” un pic. Sinaia îmi place căci nu prea are ce să nu-ți placă în cea mai frumoasă stațiune de munte din România. Cel mai și cel mai mult, înafară de Peleș (a doua vizită, dar de data aceasta în întregine), mi-a plăcut Parcul Ghica și Cazinoul (unde am și fost în penultima seară la un concert de muzică clasică). Locul este cu adevărat o oază, o oază și nu doar de liniște. Mi-am făcut toate scenariile în parcul acela, ba chiar cu ochii minții am văzut domni și domnițe în perioada interbelică plimbându-se pe acolo. Ce mai… Sinaia e de văzut, la pas sau cu trenulețul (ce surpriză plăcută!)… A! de urcarea la cota 1400 nu mai zic nimic, a fost ceva inedit, m-am distrat ca un copil mic ;)

Apoi a urmat o escapadă scurtă rău într-o parte de Bucovina. Planul a fost Vatra Dornei și atât, dar ține-mă pe mine într-un loc dacă poți :) Așa că am dat o fugă până la Gura Humorului cu opriri la 2 mănăstiri de renume mondial (nu exagerez știți prea bine) Voroneț și Humor. Însă pentru că la volan a fost subsemnata i-am dat bătaie până la Suceava de unde numai o oră ne-a despărțit de Botoșeniul și Ipoteștiul lui Eminescu (chiar dacă am mai fost, însă trecură anii). Acolo era închis, căci era 5 fară 5 și doar la 5 se închide casa (ca la bancă), dar asta nu ne-a împiedicat să zăbovim pe prispa eminesciană însoțiți de o vreme mai bacoviană de felul ei și să ne gândim la apropierea de lacul cu nuferi… Oare de câte ori s-a lăsat inspirat poetul de momente ca acela pe care le-am petrecut noi pe prispa lui?

Și cum v-am zis cu două postări în urmă ne-am întors de la Vatra Dornei, pe cărări de munte ca Hogaș. Frumoase și pitorești cărări care m-au adus cu 23 de ani în urmă pe la Durău și mai apoi pe la Borsec (ambele văzute în ’88). Și cum din acea direcție drumul spre Cluj trecea pe la Toplița, am vrut să vedem defileul Mureșului, Toplița-Deda (mare păcat că tot drumul ăla e spart și în lucrări de modernizare sau ceva de genul asta sper să fie) o superbitate pe care mi-am amintit-o de la orele de geografie din liceu.

Cu o oprire scurtă la Târgu Mureș (oare pentru a câta oară?), oraș care-mi place personal foarte mult, ne-am reîntors la Cluj din ceea ce nu trebuia să fie vacanța noastră de vară, însă totuși mulțumiți de ce văzurăm și ce simțirăm. Mai sunt multe în România care merită văzute, simțite și trăite căci România în acel fel sublim de “acasă”, merită descoperită. Și merită descoperită în porții mici, așa ca cele luate de mine vara asta, suficient de dese ca să nu-ți lipsească și destul de rare încât să ți se facă dor.

Diverse amestecate

Toate diminețile mele

Niciun comentariu

Acu’ ceva vreme am primit de la scumpa de Salmi o leapșă, așa că trebuie să scriu despre diminețile mele așa cum or fi ele. Și am ce scrie la cât de diferit le simt…

Dimineața de Luni e aiurea rău, o cam urăsc așa, sincer ori de am de mers undeva ori nu, tot nu-mi place de ea. Culmea, este un început ce nu-mi place, iar eu în general ador începuturile, chiar de sunt grele. Însă dimineața de luni nu o înghit.

Marți dimineața nimic nu e prea roz (e după zicala, e numai marți), în plus e ziua cu ceasurile rele, de ce ne-am deranja să ne ridicăm din pat?

În a treia dimineață din săptămână, miercuri, fiind deja mijlocul săptămânii respir mai ușurată, deja parcă am și oarece chef să mănânc dimineața, căci luni și marți sigur nu îngurgitez ceva înainte de ora 10, știu, rușinică că sar micul dejun în toanele dimineților!

Eiii, deja joi este muuuult mai bine, chiar cred că îmi place dimineața zilei de joi. De când s-a decretat că după joi urmează vineri, joia mi se pare ceva mai prietenoasă. Dacă sunt cuminte poate îmi iau și un latte machiato în drun (spre orice).

Vineeeeeerrrri! Ura, cred că pot să sar și din pat și să nu mă lovesc :) Nimic nu mai contează, nici măcar o zi de muncă în plus atâta vreme cât e vineri dimineața după care urmează vineri seara, seara aia superbă nu alta, cea mai super din toată săptămâna…

Sâmbăta dorm până la 10, apoi iau micul dejun la ora care imi place, ies pe balcon și mă întind ca o mâță după cuptor…

Duminică la fel ca sâmbătă cu diferența că deja mă irit că va urma luni dimineața :)

În vacanțe și concedii sau să le spunem zilele “libere” diminețile sunt de regulă liniștite, din păcate doar atunci și numai atunci le pot savura, în rest încerc să le accept și pe cât posibil să nu mă plâng… Cu mențiunea că mâine e luni, voi cum supraviețuiți dimineților din viața voastră? :)

Close Menu