Data viitoare, Franta, Travel

Ce voi face în Paris data viitoare

10 comentarii

După cum mulţi dintre voi ştiu, acum doi ani am fost şi eu pe la Paris, mare bucurie mare, era un vis devenit realitate. Am stat vreo 6 zile în capitala Franţei şi încă de pe atunci mi-am dat seama că am stat puţin şi am văzut puţine şi încă de pe atunci ştiam că trebuie să revin… dar de data aceasta cu temele făcute.

Aşa că într-o zi mi-am dat seama că există o mulţime de locuri de văzut şi lucruri de făcut dacă mă voi întoarce. Aşa s-a născut lista mea cu ce NU am văzut şi făcut în Paris. După ce o veţi citi o să vă întrebaţi păi, frate, ce ai văzut şi făcut atunci? (aruncaţi un ochi în secţiunea Franţa, sau mai asteptaţi că poate, poate, o să mai scriu ceva despre Paris-ul văzut de mine).

To do next time in Paris:

Să văd pe timp de zi curtea interioară a muzeului Louvre (din păcate data trecută am ajuns seara la muzeu şi m-am bucurat 3 ore doar de interiorul său)

Să ajung la Muzeul Orsay, despre care foarte multă lume spune că este chiar mai frumos ca şi Louvre-ul.

Să traversez într-o plimbare de seară podul Alexandru, când toate luminile sunt aprinse. (l-am traversat, numai că ziua)

Să urc în turnul Montparnasse, de unde se obţine cea mai frumoasă panaroamă a Parisului, care include şi Turnul Eiffel.

Să iau o cină romantică plimbându-mă cu Bateaux Mouches pe Sena cea frumos curgătoare. (de plimbat m-am plimbat, dar cină n-am luat)

Să ajung pentru o seară măcar în faţă la Moulin Rouge şi măcar să-mi imaginez un french can-can.

Să merg la picnic în Jardin de Luxembourg în cea mai frumoasă zi cu soare din an. (de fost am fost, dar nu era timpul favorabil pentru picnic)

Să beau cu naşa un cappuccino cremos in Cafe des deux Moulin, unde s-a filmat celebrul Amelie. (din păcate nu a fost să fie cu Nașa) :(

Să pap macarons de toate culorile chiar de acasă de la mama lor.

Şi nu în ultimul rând să ajung la Versailles, ştiu că asta nu e chiar Parisul, dar multă lume ajunge acolo printr-o vizită la Paris. (am văzut doar Grădinile, aglomerația la Palat fiind de nedescris)

Foto

Carti

Lasă-mă să-ţi aud gasul

12 comentarii

Titlu: Lasă-mă să-ţi aud glasul

Autor: Catherine Maurice

Editura: Curtea veche, 2008

Traducerea: Ileana Achim

Preţ: 22 lei

Nr. pagini: 480

Nota: 9,5 10

Ce ai face, cum ai proceda dacă ai afla că iubitul tău copil, cea mai dragă fiinţă de pe lume, este autist?

Aceasta este marea întrebare la care încearcă autoarea acestei cărţi, mama a doi copii autişti să răspundă şi oarecum să demonstreze că acest adevăr teribil poate fi învins. Dar să vedem care este drumul, calea spre mintea şi sufletul propriului copil în cartea Lasă-mă să-ţi aud glasul.

Catherine Maurice, femeie de carieră şi mama unui băieţel simpatic şi perfect sănătos rămîne din nou însărcinată, îşi doreşte enorm încă un copil şi abia aşteată ca micuţa ei să vină pe lume. Anne Marie se naşte sănătosă sau cel puţin aşa pare, însă in scurt timp, părinţii pierd legătura cu ea şi cu semnele că ea participă activ la viaţa acestei lumi, moment în care mama sa suspectează că micuţa a păţit ceva crunt, însă, încă nu ştia ce. Testele care i s-au făcut fetiţei au scos la iveală un adevăr dureros, fetiţa era autistă. Practic aici începe cartea, povestea luptei părinţilor ei cu sistemul, dar şi cu propriile limite pentru a ajunge la singura victorie care putea fi acceptată, vindecarea lui Anne Marie… Desigur nu vă voi trece acum prin toată această luptă şi nici nu vă voi spune cum s-a terminat această carte, în ce notă… Dar ce mai vreau să vă spun este că în familia Maurice, după Anne Marie s-a mai născut şi micuţul Michel, de asemena autist. De data aceasta părinţii mult mai informaţi, au fost mai atenţi la copil şi el a fost diagnosticat mult mai repede şi calea lui spre lumea aceasta a fost cumva facilitată.

În linii foarte mari, aceasta este cartea, o cartea grea, pentru care simţi că ai nevoie de studii medicale pe care să le fi parcurs înainte să o citeşti. Mie mi-a luat foarte mult să o termin, dar am aflat atât de multe despre această stare de fapt, că boală nu pot să-i spun, cineva nu suferă de autinsm ci pur şi simplu este autist, este ceva definitoriu, din păcate. Tocmai de aceea eu am fost cumva sceptică de completa veridicitate a acestei cărţi. Autismul cred că poate fi ameliorat, dar tocmai pentru că nu este o boală, el nu poate fi vindecat. Desigur chiar şi spre ameliorare, lupta dusă de familia care are o astfel de persoană de îngrijit, este foarte mare, este colosală lupta şi nu pot decât să bănuiesc că numai cine se află în această situaţie ne poate spune mai multe.

Se spune despre această carte că este povestea unei mame care a luptat şi a învins autismul.  Dar nu pot să fiu în întregine de acord, este remarcabil efortul acestei familii care nu a dorit să se dea bătură şi care a mai şi avut puterea financiară să nu se de-a bătută, însă am rezervele mele în ceea ce priveşte vindecarea autismului. Cei doi copii autişti despre care a fost vorba în carte au reuşit prin modificarea comportamentală să devină alte persoane, evident continuând să lucreze toată viaţa la slefuirea comportamentului lor primar.

Cartea este foarte valoroasă, foarte minuţios documentată, foarte compactă şi la prima vedere imabatabilă, dar aşa cum celelalte metode de ameliorare ale autismului au fost aproape desfinţate în această carte, tot aşa presupun că şi modificarea comportamentală ridicată în slăvi aici poate fi blamată din simplul motiv că ea nu a dat rezultate de fiecare dată. Tocmai de aceea consider acestă carte grea şi destul de sensibil dificilă, tratează un subiect mult prea complicat dintr-o perspectivă foarte intimă.

Sunt foarte curioasă dacă a mai citit cineva această carte şi cum a perceput-o. Eu mă consider norocoasă că am auzit de ea şi că am ajuns să o parcurg în întregine. O recomand, o să aflaţi atât de multe, despre un subiect încă tabu şi destul de obsur şi de neînţeles. Titlul metaforic mi se pare de o mare sensibilitate, a fost extraordinar de bine ales…

Diverse amestecate, Travel

Horoscop de călător 2011 (Balanță)

3 comentarii

Că mai citesc din când în când și horoscopul nu e o noutate, că horoscopul se poate scrie și pentru șansele de a călători sau nu, ale unei zodii, asta a fost ceva nou pentru mine la începutul anului, când, pe site-ul Acvaria.ro a apărut în dreptul fiecărei zodii și “prognoza” pentru călătorii. Acum privind în urmă pot să mă și amuz, pot să și “crap firul în patru” să văd dacă “mi s-a potrivit”, căci iată ce li se pregătea balanțelor la începutul lui 2011… :)

Călătoriile sunt favorizate, cu singura conditie să fie foarte bine organizate din timp, adică să nu lasi nimic pe ultima sută de metri sau în grija altora. Dacă vrei să călătoresti spre altă tară, ia-ti biletele din timp, cu luni înainte, pentru că nu faci cele mai bune decizii în ultima clipă. Cu cât esti mai prevăzător si mai cumpătat, cu atât mai bine vor iesi planurile de călătorie. Ai grijă totusi la drum în iunie-august, când poti fi cam neatent, cam împrăstiat, si se pot ivi tot felul de incidente pe parcursul celor mai banale drumuri: te rătăcesti, pierzi avionul, se schimbă itinerariul… Esti invitat să te informezi foarte atent asupra locurilor prin care vei trece, deci nu pleca la drum fără să stii nimic despre traditii, despre cultura locului, despre legile scrise sau nescrise ale acelei tări, pentru că ai putea face gafe absurde când vei ajunge acolo fără să stii o iotă despre localnici. Un moment ideal pentru concediu ar fiiunie-august, dacă e să pleci peste hotare, sau ianuarie si noiembrie, dacă nu-ti permiti să ajungi prea departe (cel mult la munte sau o fugă la tară).

Hmmm, nu prea au nimerit-o la mine, cel puțin nu au zis nimic de octombrie (haha), însă acestea fiind spuse fiecare poate citi la propria zodie, care le-au fost șansele de a vedea lumea anul acesta, iar dacă încă mai au ceva șanse, să profite de ele în aceste aproximativ două luni până când anul 2011 se va duce…

Și ca să citez un cunoscut “horoscopist” în viață, “Horoscopul predispune… Omul, dispune” :)

Foto

Bloguri & Blogging, Cluj, Travel

Poveștile de la Cluj în imagini

Un comentariu

Sâmbătă seara au avut loc Poveștile din Lumea Mare, ediția de Cluj. Despre desfășurarea lor a vorbit Roxana ieri. Eu vreau doar ca prin câteva imagini (foarte puține, căci lumina a fost foarte proastă, iar aparatul meu și mai prost) și câteva cuvinte (că nu mă pot abține) să vă arat cum s-a văzut de la masa mea această ediție de “povești”.

Locația aleasă pentru desfășurarea evenimentului a fost restaurantul Camino, chiar în Piața Muzeului din Cluj, un loc plăcut și destul de primitor. Spun destul pentru că la început a fost cam frig, apoi s-a mai încălzit, și nu doar atmosfera. Localul arată bine, dar cred că vara este chiar frumos căci poți lua masa în minunata curte interioară unde de acestă dată chiar nu am zăbovit, brrr… friguț.

Primul povestitor al serii a fost Daniel Homorodean, pe care din păcate nu l-am cunoscut înainte de eveniment, dar este fără îndoială o persoană interesantă. După ce m-am întors acasă, am căutat pe net informații despre el (cred că ar fi fost propice să o fac înainte) și am găsit câte ceva aici, aici sau aici. În plus pentru cei mai curioși de persoana lui, recomand blogul lui personal.

Daniel ne-a povestit despre Africa, fotografiile minunate făcute de el au spus chiar mai mult decât ar fi putut-o face el, poveștile sunt incredibile, totul este “o altă lume” pe care nu o poți înțelege decât de la la fața locului. Vreau să-l felicit pe Daniel pentru tot curajul de care dă dovadă, căci nu e puțin lucru să suferi de “mal d”Afrique” și să știi că nu mai este cale de vindecare :)

Apoi am luat masa marca Adi Hădean, un cus-cus marocan foarte sațios. De altfel primul cus-cus pe care le-am servit vreodată. Am fost curioasă de ce mancare poate face Hădean și pot să spun (ca necunoscător) că a fost delicios. Legumele? Yummmy :)

Al doilea povestitor al serii a fost Clau (jur că nu am o poză mai bună cu el de la acest eveniment) care ne-a povestit despre fabuloasa sa aventură la NASA, practic despre cel mai mare vis de călătorie al său, care s-a realizat chiar mai repede decât și-a imaginat. Eu am zis că dacă îi iese încep să cred în vise. Ei, i-a ieșit, iar eu din 2009, cred în vise din ce în ce mai mult, iar unele s-au și împlinit :) Oricum, dacă vă interesează și Clau, ceva mai mult, aveți ocazia să-i cunoașteți pasiunile pe parsec.ro, sau în paginile revistei Știință și Tehnică.

Iar la final, n-am rezistat tentației de a-mi face poze cu o mască adusă de Daniel Homorodean de prin Congo. Deși drept să vă spun mă gândeam că poate o fi încărcată cu ceva valențe magice și cine știe ce transformare se va produce după ce o voi da jos :) Dar m-am gândit că ce s-o fi putând întâmpla… sunt bolnavă deja… după călătorii.

Mai vreau să menționez că la acest eveniment am cunoscut-o și pe Liliana (Plăcerea de a călători), o persoană super cu care sper din suflet să mă mai întâlnesc cât de curând, căci acum nu am avut ocazia să vorbim cât am fi dorit. Din păcate nu am făcut nicio fotografie împreună, eh.. data viitoare, Lili :*

Și-am încălecat pe-o șa. Pa pa ;)

Carti, Travel

Cele mai bune 10 cărți de călătorie scrise vreodată

6 comentarii

Nu o spun eu ci revistele străine. Din păcate nu am citit decât o singură carte din această listă și aceea este On the Road (Pe drum) – Jack Kerouac, însă mai am una din listă în bibliotecă și cred că o să-i dau cât de curând o șansă, Travels with Charley: In Search of America (Calatorii cu Charley: descoperind America) – John Steinbeck…

Așadar să vedem cărțile propuse și… spor la citit și călătorit cu gândul!

1. The Journals of Captain Cook (Jurnalele Capitanului Cook)

2. On the Road (Pe drum) – Jack Kerouac [puteți citit recenzia aici]

3. Travels with Charley: In Search of America (Calatorii cu Charley: descoperind America) – John Steinbeck

4. Venice (Veneția) – Jan Morris

5. The Great Railway Bazaar (Marele bazar de căi ferate) – Paul Theroux 

6. Around the World in 80 days (Ocolul pământului în 80 de zile) – Jules Verne

7. Our Man in Havana (Omul nostru din Havana) – Graham Greene 

8. Life of Pi (Viața lui Pi) – Yan Martel

9. Tales of the Two Cities (Poveste despre două orașe) – Charles Dickens

10. The God of Small Things (Dumnezeul lucrurilor marunte) – Arundhati Roy

 

 

Travel, Utile

Cum să călătorești cel mai ieftin posibil

12 comentarii

Cred că deja cele mai multe site-uri și bloguri specializate strict pe travel au încercat să dezlege misterul călătoriilor la buget redus și super redus, dar asta nu mă împiedică să mai spun și eu ceva din “legenda personală”, căci astfel de informații sunt mereu binevenite. O să iau exemplul meu/nostru, căci și noi facem parte din cei care călătoresc low cost, nu ne scăldăm în bani, dar totuși vrem să călătorim cât mai mult cu putință.

travel-pic

N-am fost noi chiar în foarte multe locuri, dar în cele unde am ajuns nu am ajuns decât cu mașina (unde am împărțit benzina cu alții), autobuzul sau avionul, cu bilete în marea lor majoritate luate la promoții, la companiile low cost. În plus, ne-am cazat doar la hoteluri de două și trei stele și încă ne întrebăm cum arată o vacanță “all inclusive”, deși cam bănuim că nu ni se potrivește. Dar o să le iau pe rând, cu mențiunea că nu toți turiștii vor să călătorească low cost și consideră acestă practică una chiar barbară, însă, nu acelora mă adresez.

Pasul I: Transportul. Cu ce mergem? Asta este prima întrebare pe care mi-o pun când vreau să ajung undeva. Mi se pare vital să rezolv întâi treaba cu transportul, care de obicei este și partea cea mai grea a planului. Dacă aleg să merg cu avionul, caut pe site-urile companiilor low cost până găsesc cea mai bună ofertă. Atenție! Ca să găsești o ofertă bună, poate trebuie să cauți și cu jumate de an înainte de excursia propriu zisă. Eu cele mai bune bilete le-am găsit cu aproximativ 3 luni înainte de o vacanța planificată. Dacă alegi mașină înceară să mai iei niște prieteni cu tine, pe lângă faptul că împărțiți beniza/motorina o să aveți parte de mai multă distracție în gașcă. Deocamdată eu am experimentat ambele variante de deplasare în vacanțe și ambele s-au dovedit foarte bune și ieftine. Vrea cineva să știe cât am dat pe cele două bilete de avion, dus/întors pentru proaspăta vacanță din Toscana? Ei… nu vă șocați, dar in total ne-a costat 116 lei (toate taxele incluse!).

Pasul II: Cazarea. Unde să punem capul pe perină? Asta e o întrebare sănătoasă zic eu, deși știu lume care o ia hai hui și fie ce-o fi, “ne cazăm noi undeva”. Până acum eu n-am încercat această variantă, căci mai frică decât de faptul că voi dormi sub cerul liber, mi-e că o să nimeresc într-un loc unde pe niște condiții nasole, din neștiință și informare cu ochii cârpiți de somn la recepție, să dau chiar mai mult decât s-ar cuveni și nu vreau să-mi fac o gaură prea mare în buget numai din simțul aventurii. Așa că noi ne facem toate rezervările de ani buni, prin booking.com. N-am dat greș niciodată, iar dacă am fi dat nu ar fi fost nimeni altcineva vinovat. Ne-am cazat prin booking la Paris, Veneția, Florența, Pisa, Budapesta, în Corfu etc și a fost minunat. Nu luxul face o cameră minunată, trust me ;)

Ce urmărim în general la o cazare? Să fie o cameră cu baie proprie, la un hotel/pensiune aproape de obiectivele turistice sau de o gură de metro spre centrul orașului. În ultima vreme, pentru că am avut a merge cu trenul, am urmărit să fie și relativ aproape de gară. Mai vrem să aibă și micul dejun inclus și să nu fie totuși chiar cel mai ieftin hotel din categoria lui. Și uite așa, cu două sau trei stele ne-am rezolvat de fiecare dată. S-a întâmplat să găsim însă și prețuri de nerefuzat la 4 stele și să nu mai stăm pe gânduri. Știți cât am dat de Revelionul trecut, pentru două nopți la Marina Boat Hotel în Budapesta (4 stele pe apa)? 100 de euro/cameră/2 nopți și totuși era Revelionul!!

Pasul III: Mâncarea. Ce mâncăm în călătorii? Răspunsul sigur este că în general prostii. Rău, foarte rău, dar cam asta este realitatea. Foarte bine este să alegi mâncarea tradițională a locului măcar odată, dar asta de cele mai multe ori este destul de costisitor. Totuși o dată merge, fără regret. În rest sunt de vizat locurile cât mai îndepărtate de obiectivele turistice, doar se știe că lângă un obiectiv turistic important și pe o sticlă de apă dai de 7 ori prețul. Totuși, noi am mâncat în Tour Eiffel cea mai ieftină și mai bună supă cremă de cartofi ever. În rest supermarket-urile sunt de luat in seama. In Franța recomand Monoprix, Careffour sau Ed, în Italia ar fi Coop, Spar, Lidl sau chiar Billa, pentru Ungaria recomand cu încredere Tesko etc.

Pasul IV: Obiectivele turistice. Cât ne costă să vedem ce este de văzut? Aș răspunde aici că depinde ce și cât vrei să vezi. Dacă esti turistul care vrea să vadă chiar toate muzeele, atunci vei da ceva bănuți pe intrări, un bilet la un muzeu de top (Muzeul Vatican de exemplu) poate costa până la 15 euro, ceea ce nu este puțin, dar se pot economisi bani, prin achiziționarea “cardurilor” sau “pass-urilor” emise în general chiar de primăriile marilor orașe turistice. Dacă esti însă turistul care se mulțumește cu a vedea obiectivele turistice din exterior și mai are și un timp limitat, tururile organizate de diverse agenții prin orașe (de obicei cu autobuzele descoperite) sunt cea mai bună soluție. De exemplu eu am văzut în două zile Roma cu un astfel de bus pentru 20 de euro (ghid in engleza). La Vatican am mers separat în altă zi și am văzut și muzeul :D Catedralele sunt în general cu intrarea liberă, plătești numai dacă vrei să urci îe cupole sau în clopotnițe. De notat că cetățenii europeni sub 26 de ani pot intra gratuit la foarte multe muzee și alte obiective turistice de top. Eu în Paris am plătit numai să urc in Le Tour Eiffel, în rest peste tot am intrat gratis (Louvre, Arcul de Triunf, Saint Chapelle, etc).

Pasul V: Suvenirurile. Știu că toți ne aducem câte ceva din călătorii. Mie îmi plac mult vederile, cănile, tricourile, magneții și… dacă mai rămâne ceva mărunt, poate câte o “chestie” specifică locului. De multe ori însă suvenirurile pot fi foarte, foarte scumpe. Mulți recomandă achiziționarea lor din alte zone decât cele centrale, dar eu zic că asta este un mit, căci în orașele turistice suvenirurile au același preț și în centru și la periferie. Eu prefer să le iau de la “botul calului”, să știu că sunt chiar de acolo dacă tot dau pe ele cât dau. Condiția este să nu întrec măsura :)

Și cam aceștia sunt cei 5 pași tocători de bani în călătorii. În rest nu ai nevoie decât de o dispoziție bună, de picioare care să te țină, de o companie senzațională și de dorința de a “vedea lumea”. Și deși poate e greu de crezut pentru cei care nu s-au urnit încă, acestea sunt cele mai importante ingrediente în marea aventură și culmea… sunt GRATIS!

Hai, la drum! 

sursa foto

Bloguri & Blogging, Cluj, Travel

Mâine, Clau în Lumea Mare!

7 comentarii

Lume, lume de prin Cluj și nu numai… ne-am gândit să răspundem apelului din Lumea Mare, de a participa la Poveștile care vin în premieră în inima Transilvaniei. Când am citit anunțul, am tot stat și m-am gândit cum să facem să mergem sâmbătă seara la Camino, să o revăd pe Roxana, să gustăm din mâncarea lui Hădean și peste toate să ajungem să și povestim despre “călătoriile” noastre… Pfff… mie îmi place să povestesc, mai ales depre plimbările mele, dar din păcate ale mele nu sunt chiar atât de spectaculoase încât cineva să le asculte un ceas, neclintit, le-aș cataloga drept banale, așa că pentru senzație am trimis vedeta familiei la înaintare :)

Deci mâine seară, la restaurantul Camino, singurul student european invitat la Venus Workshop NASA 2009 și colaboratorul Știință și Tehnică (le-am zis pe toate?), Clau (meu) ne va povesti despre minunata sa experiență la Johnson Space Center Houston (+ o fugă până în Colorado) și așa cum a spus Roxana, poate pentru o seară ne va face să simțim că lumea este chiar și mai mare… Și că o putem avea pe toată cu condiția de a ne urma cu toată inima visele…

Așadar, ne vedem acolo pe la ora 19, nu știu dacă se mai pot face înscrieri, costă 35 de lei pentru “spectatori” cu masa marca Adi Hădean inclusă, tombolă și o seară de povestit la “gura sobei” și așa deja seara la Cluj e taaaare frig ;)

Close Menu