Da, îmi spun totuși că anul acesta va fi anul Croației. E ca și în zicala “îi vine rândul”. Croația, pe care vreau o vizitez și pe ale cărei coaste visez să mă pârlesc la soare, îmi vine în minte și în planuri cu ceva dincolo de stațiuni frumoase și mare albastră, și anume cu un parc rupt din rai… Plitvice!
Cam din ianuarie nu v-am mai arătat punctual la ce visez, iar azi, după o primă parte a zilei cu destulă agitație, mi-am luat un karamalz și am răsfoit un album cu imagini din Bulgaria. Da, din Bulgaria, însă nu de la mare ci de la… Veliko Tarnovo…
Anul trecut, într-o zi toridă de iulie (și se știe cât de cald a fost în iulie anul trecut) inauguram o rubricuță pe care am intitulat-o Visând la… unde credeam eu atunci că o să mai încarc destinații mai puțin cunoscute, dar care mă fascinează în 3 secunde și mi le voi pune pe lista de “visat și apoi plecat”. Dar nu știu de ce am abandonat total rubrica (și nu, nu pentru că nu am mai visat la greu, doar mă cunoașteți).
Azi dimineață, obosită după drumul prin țară și fără chef de a vă povesti încă (deși o să povestesc, promit!) ce am văzut și ce am făcut, am dat peste o fotografie, genul acela care îți poate da toată săptămâna peste cap pentru că vrei nu vrei gândurile tale vor zbura în acea direcție. Fotografia este din Capalbio, o așezare micuță din apropiere de Grosseto, Toscana. M-a uimit mai cu seamă că nu aveam habar de ea și credeți-mă pe cuvânt că am în minte multe locuri de acolo, le studiez cu grijă și încerc să le asimilez pentru când o să mai ajung în zonă.
De Capalbio nu știam și acum mă gândesc de câte altele asemănătoate nu știu!?! Așa că mi-am început săptămâna asta plină de zăpadă, la mine, cu un sat colinar aflat sub soarele Toscanei… Să aveți o săptămână frumoasă și voi ;)
Ca şi cum nu era suficient că mă gândesc non-stop la Coasta Amalfi, Italia mai trebuia să mă ademenească cu ceva, aproximativ în aceeaşi zonă, aşa că săptămâna trecută am descoperit un loc deloc promovat la noi, ba chiar foarte necunoscut: PROCIDA.
Procida este o insulă vulcanică, micuţă şi colorată din Marea Tireniană, foarte aproape de coastele Italiei (Napoli/Calabria), dar şi de mai cunoscuta insulă Ischia. Să vă mai spun doar că multe cadre din Il Postino şi The Talented Mr. Ripley s-au filmat şi aici datorită panoramelor şi astfel am spus mult despre potenţialul acestei insuliţe. Apoi, normal că m-am îndrăgostit la prima vedere dacă arată ca în poza de mai jos.
Poate că această nouă dragoste vine pe fondul faptului că nu voi mai ajunge la mare vara asta, aşa că, iubesc din imagini tot ce prind :) În plus, asta cu visând la… poate o să continue cu alte locuri de care mă minunez exagerat.
Săptămâna aceasta am descoperit pe Plimbărici.ro (unde mai intru eu să întreb una alta și să mai văd pe unde se plimbă oamenii) o poveste absolut incredibilă. Se face că o familie de români (mama, tata și 3 copii mititei) au lăsat baltă toată viața lor de aici din “România ză lend of ciois” și au plecat să facă înconjurul lumii. Vă spun drept că o seară întreagă am tot citit povestea lor și nu am reușit să temin cele 800 de zile de plimbări necontenite și experiențe acumulate. Întreaga poveste “Peicipecolo” se poate citi pe site-ul pe care l-au creat ei și unde și-au povestit aventura extraordinară (neîncheiată). Dacă sunteți curioși intrați să vedeți măcar pozele senzaționale.
Cât curaj sau câtă nebunie îți trebuie să te apuci de așa ceva? M-am întrebat destul de serios dacă eu aș putea recurge la această “călătorie”, iar răspunsul e NU, pentru că nu am curaj uneori, iar pentru asta îți trebuie curaj tot timpul. Dar “amănuntul” acesta nu mă împiedică să-i admir pe cei care au găsit în nebunia lor curajul necesar de a o face.
Părinții aveau meserii destul de bune în țară, iar copiii deși mici aveau cu siguranță un viitor aici, însă Dan, capul familiei s-a gândit că o experiență de acest gen i-ar ține împreună 24/24, iar copiii ar putea învăța în fiecare zi lucruri noi din locuri noi. Chiar dacă băieții de 7 respectiv 5 ani ar fi trebuit să fie la școală sau la grădiniță, părinții au înțeles că ei pot învăța la distanță cu câte două ore pe zi (este o metodă verificată, care dă rezultate foarte bune, dar costă). Fetița cea mică, Ilinca este însă prea micuță din păcate ca să își dea seama ce i se întâmplă. Și totuși: și-au lăsat job-urile, și-au vândut casa, și-au luat o “casă pe roți” și au pornit la drum :)
Au început din America de Nord, de prin Florida, unde îi aștepta mașina cumpărată (botezată Simon) și au vizitat luni de zile numai locuri senzaționale, evitând zonele aglomerate și orașele mari. Aici copiii au văzut diverse animale și plante, au atins puii de crocodil și am văzut cum se poate forma o tornada, au socializat cu alți copii de pe acolo, am început să învețe limba, deci au avut parte de foarte multe lecții pe viu, plus cele la distanță de care părinții se țineau strict.
După sudul și vestul Statelor Unite au pornit spre Canada, iar de aici spre Alaska (au niște poze care te lasă fără grai), iar apoi au mers în America de Sud unde îmi pare că le-a plăcut cel mai mult. Ultima țară vizitată a fost Argentina pe care o și descrie extrem de frumos și care le-a ocupat un loc mai special în inimă.
Acesta sunt primele 800 de zile (descrise amănunțit pe site)…să vedem ce va urma ?!?
Alte povești asemănătoare și la fel de incredibile :)
Trois enfants autour du monde.
Camping car autour du monde
Family Dreamtime
Quatorze pattes autour de la terre
Around the world
Voi ați avea curajul sau nebunia necesară pentru o astfel de experință? (Exclus răspunsul: Nu avem bani!)
