Vă dați seama ce tare m-a durut faza, din moment ce povestesc cu detașare despre ea abia la un an de la “eveniment” :) Acum zâmbesc, dar ce a fost în sufletul meu în ziua de 20 octombrie a anului trecut, când am văzut trecând pe deasupra mea avionul ce trebuia să mă ducă la Veneția (poze), numai eu (și Clau) știm :)
Am spus că aș fi încercat Bucureștiul toamna asta, încă din august părea că se conturează un plan. Mi-aș fi dorit foarte tare, aveam motive cu duiumul, dar nimic nu s-a legat în direcția asta și totul a fost condimentat cu răceala mea perfidă (că dacă adun toate simptomele îmi dau o lună) și cu vremea atât de nasoală încât și în acest moment dacă privesc pe fereastră văd numai iarbă moartă, umezeală și noroi. Ce legătură au toate acestea cu Bucureștiul de 5 stele?
…. sau ce am primit în această dimineață de la o prietenă dragă. Să fie deci Miercurea fără cuvinte. Detalii la Carmen.
Aseară pe când mă apropiam de casă, iar un nor cu adevărat negru mă amenința din spate, am remarcat pentru prima dată în această toamnă pădurea din jurul Floreștiului. Și am căscat bine ochii, bine de tot, pentru că o fi arătat toamna anului trecut așa, dar culori ca cele existente acum n-am avut nici măcar în 15 noiembrie.
Miercurea fără cuvinte vine azi la fix căci am cam rămas fără voce… feeling sick, da trece, de obicei trece :) Vreau ceai, beau ceai și pe cai că se filmează… Carmen, mulțumiri ;)
Poate mai corect ar fi să vă întreb ce spuneți de un Revelion în România? Nu, nu acasă la prieteni sau la părinți ci un Revelion organizat la munte sau la mare, un Revelion care să conțină partea de “vacanță” în el, un Revelion pentru care trebuie să vă găsiți cazare și petrecere? N-am petrecut niciodată un astfel de Revelion și mă gândesc cum ar fi dacă…
Am zburat! A fost probabil experiența anului pentru mine, căci nu în fiecare dimineață o iau din loc la 4, fac 150 de km prin noapte și undeva pe la răsărit urc într-un balon cu aer cald și mă plimb o tură deasupra Maramureșului :)
