Mă trezesc azi dimineață așa de târziu, de parcă pierdusem noaptea de dinainte. Clau era la masa de lucru, adică la cea din bucătărie :) Nu ne pregătea micul dejun de data asta, făcea ceva chiar mai frumos: “tocmai ți-am pus în draft un articol despre Florența, vezi dacă îți place”. Așa că mi-am început ziua, cu un cappuccino slovac citind cel mai frumos text de anul acesta despre un loc care ne-a cucerit așa de tare pe amândoi, că va fi ceva ce vom împărți pentru totdeauna… no matter what!
O săptămână deja dusă din 2015 vom avea mâine în zori! Așa trec anii, dragi prieteni, așa… fără să ne dăm seama. Și atunci cum să nu îi dam dreptate celui care a spus să nu trăim 70 ori 100 de ani la fel și ce se întâmplă acolo să numim viață, ci să facem din fiecare an, unul special, diferit de frumos și când ne amintim de ei… de ani, să știm prin ce s-a remarcat fiecare, ce au adus nou în viața noastră, cum ne-au trăit, cum ne-au modificat…
Și am ajuns acasă! Am ajuns ieri, după două săptămâni de vacanță de iarnă și de sărbătoare! Când am plecat de la Ineu ningea, vă rog să mă credeți, ca în povești. În iarna lui 2010 a mai nins așa la Ineu și de atunci îmi amintesc că datează și ultima iarnă adevărată de prin zonă. Dar pe când iarna se instala pe uliță la noi, am luat-o frumos 250 de km mai la… munte.
La mulți ani, tuturor cititorilor și prietenilor! Vă scriu din 2015 abia azi pentru că începutul de an m-a prins pe drum, iar momentan sunt din nou implicată în făcutul de bagaje pentru a o lua spre Cluj, mâine, cât mai de dimineață. Între acestea, am petrecut una din cele mai drăguțe vacanțe de iarnă ever, căci o spun din nou: așa e cu lucrurile mai puțin plănuite la liniuță…
De când cu rețelele de socializare, am văzut cum a ne petrece sărbătorile de iarnă în deplasare a devenit o treabă la care, cei mai mulți, ne pricepem doar în teorie și vorbim despre asta la fel cum vorbim în tren despre religie și fotbal. Hop și eu azi, despre sărbătorile în călătorie :)
Despre cum s-a pregătit Clujul pentru sărbătorile de iarnă de anul acesta am povestit săptămâna trecută. Tot atunci am promis mai multe imagini din Clujul luminat, iar acum avem un mic album. Stați calmi, nu ați pățit nimic, este doar prea mult albastru în centrul Clujului, am simțit nevoia unei pete mai calde pe tot parcursul plimbării mele și am dat de ea abia la final, pe cel mai mișto brăduț din Cluj, cel de la Casa Boema!
Clujul ăsta al ardelenilor e frumos în orice sezon și fără straie de sărbătoare pe el. Numai că fix din acest motiv, atunci când vine vorba de sărbători, avem de la el niște pretenții, că l-am vrea elegant pe cât de manierat este și l-am vrea interesant pe cât de mult îl iubim. Cine locuiește pe aici sau prin zonă cred că înțelege perfect ce vreau să comunic…
