Noapte pe tren

În seara asta plec la București. Clau are ceva treabă, eu îmi permit o plimbare așa ca de început de an. Plecăm în seara asta după ora 22. Nu știm sigur dacă ne întoarcem maine, poimâine sau răspoimâine. Avem bilete la vagonul de dormit așa că la 6 jumate mâine dimineață când ajungem ar trebui să fim odihniți. Eu sunt la a doua experiență de noapte la vagonul de dormit, dar nu le pot uita nici pe celelalte două petrecute în compartiment normal clasa a doua cu alte 4 persoane prima dată mergând la Marea Neagră, a doua oară în Delta Dunării. Nu cred că am ațipit mai mult de o ora ambele dăți.

Spre rușinea mea merg abia pentru a doua oară la București (mulți ar zice că ăsta e un lucru minunat), asta după ce țin să precizez că am vazut întâi capitalele Ungariei respectiv Austriei. Prima impresie pe care mi-a lăsat-o Bucureștiul a fost una bună. Să văd cum va fi a doua impresie…
Mai multe relatări la întoarcere.
P.S.  Din cauza acestei călătorii am ratat un weekend de sky și săniuș la Vatra Dornei. Poate altă dată.

Clever Travel & NG Traveler

Ce îmi place mie să fac mult de tot e să călătoresc, doar că nu prea mi se arată. Adică “afară” nu am fost decât în Ungaria și Austria, iar în România, deși am vizitat multe locuri, ar mai fi de văzut o grămadă.

În lipsă de altceva, pe lângă internet-ul care mi-a furnizat destulă informație virtuală despre locuri și oameni, pe lângă colecția de ghiduri vizuale, albume cu “Cele mai…” și diverse enciclopedii, sunt o cititoare fidelă a revistei Clever Travel condusă foarte bine de Razvan Marc (am toate numerele). Pe lângă formatul cool smart, revistuca e foarte bună. Te poartă numar de număr de la Seul în Antalya, de la Wellington la Rejkiavik, prin România în lung și-n lat și afli și o groază de lucruri care poate or să-ti folosească dacă dă norocul peste tine și ajungi și fizic prin locurile cu pricina.
De săptămâna trecută însă a apărut și în România National Geographic Traveler. Cu mult text și poze absolut uluitoare, revista se va impune printre suratele sale chiar dacă deocamdată apare trimestrial. Articolul central din acest număr de debut este reprezentat printr-o clasificare a siturilor UNESCO în funcție de starea lor generală actuală. Un alt articol genial mi se pare cel în care câțiva fotografi de top, români, și-au expus una din cele mai reprezentative fotografii ale lor explicând-o (printre ele și un adevărat tablou natural semnat Alex Galvan – inspirație pentru Himalaya).
Desigur mai există pe piață și alte reviste de gen, posibil foarte bune.