Serbia, Travel

The Balkans Trip 2016: cel mai balcanic oraș din Balcani, Belgrad

3 comentarii

În vara lui 2010, atunci când aflasem că drumul nostru spre o însorită insulă grecească avea să treacă pe lângă celebra capitală a Serbiei, mi-a sunat în cap, instant, o melodie pe care o auzisem la Eurovision chiar în acel an. Compusă de Bregovic și cântată de un tip ce nu eram sigură că e chiar tip de genul masculin, melodia aceea mi-a dansat cu stil prin cerebel o primăvară întreagă și mi-a pus Belgradul în minte ca nimic altceva până atunci. Și mi-a tot sunat în cap, Beograd, Beograd ăsta, până am ajuns să facem un plan de oprire în capitala verde a Balcanilor, orașul de la gura de vărsare a Savei în Dunăre, acel oraș ce-l puteți vedea splendid în The November Man, orașul ce sfidează istoria recentă prin clădirile bombardate din buricul târgului, lăsate acolo AȘA… doar ca să nu uităm.

bel1

Citește mai departe

Bosnia și Herțegovina, Croatia, Muntenegru, Serbia, Travel

The Balkans Trip 2016: cum am împlinit un alt vis de vacanță

10 comentarii

După cei 4000 de km reuniți vara trecută sub numele de Eurotrip, mai aveam în plan, cam de multișor, o altă vacanță cu mașina, care musai trebuia făcută. Desigur, aceasta urma să fie una ceva mai ușoară și croită pe complet altă schemă, dar tot de vară în felul ei, căci numai atunci avem la dispoziție zilele alea libere și adunate mai multe la un loc. Și pentru că planul cuprindea din start țări precum Serbia, Bosnia-Herțegovina, Croația și Muntenegru, i-am zis The Balkans Trip (chiar dacă nu trecurăm de data asta chiar peste toți Balcanii).

DSCF4431

Citește mai departe

Croatia, Franta, Grecia, Italia, România, Serbia, Slovenia, Travel

Cele mai frumoase 15 străduțe pe care le-am văzut în Europa

30 de comentarii

Cred că mi-am propus un articol de acest gen cam de două luni și mereu pe când să-i fac loc în program intervenea câte ceva. Dar weekend-ul trecut am lucrat la el și în seara asta vă pot prezenta o variantă finală a ceea ce am vrut să fie un Top 15 al celor mai drăguțe străduțe, pe care am apucat să le văd până acum prin Europa noastră frumoasă…

1

Citește mai departe

Italia, Macedonia, Serbia, Travel

Cele 7 capitale pe care le-am văzut (II)

8 comentarii

Continuăm călătoria spre celelalte trei capitale Europene pe care le-am vizitat chiar anul trecut.

Belgrad (august 2010)

Dacă nu l-aș fi văzut nu aș fi crezut că poate fi atât de frumos chiar și cu acele clădiri bombardate care mi-au făcut piela de găină. Belgrad-ul, capitala Serbiei este un oraș curat și atrăgător, cu bulevarde largi și parcuri imense chiar în centrul său. Sincer mi s-a părut mai frumos ca Bucureștiul dacă ar fi să-l compar cu ceva.

Locul preferat: chiar centrul, în fața Ministerului afacerilor externe und mi-am parcat mașina și am primit și amendă :))

Ce să nu ratați: definitely o pleșcaviță autentică, noi am ratat-o că nu aveam dinari și ne-a fost o ciudă….

Regret: că l-am văzut cumva în trecere și merita mai mult, mi-aș fi dorit mai ales să-l văd noaptea

Skopje (august 2010)

Capitala Macedoniei m-a impresionat prin faptul că am văzut că lucrurile se mișcă, că știu să atragă turiștii și că nu se lasă. Prevăd un viitor frumos pentru Skopje, se construiește de mama focului și nu doar blocuri de locuințe ci teatre și biblioteci. Am văzut cu ochii mei cum se lucra. Centrul este foarte drăguț, modern și aranjat.

M-a impresionat ceasul de pe Muzeul de Istorie care s-a oprit la ora marelui cutremul din 1963, care a devastat orașul și în care și-au pierdut viața foarte mulți oameni. M-a impresioant și casa memorial a  Maicii Tereza și Podul de piatră de pe râul Vadar.

Locul preferat: Fortăreața Kale care deși văzută la 40 de grade mi s-a părut un loc superb (aici, dacă vă puteți imagina este amplasată si Ambasada USA în Macedonia)

Ce să nu ratați: îngețata comparabilă cu cea din Italia și Casa Maicii Tereza (unde este intrarea liberă și se pot lăsa mesaje)

Regret: că nu am intart la Muzeul de Istorie, dart eram mega obositi dupa ce am condus din Corfu.

Roma (noiembrie 2010)

Trebuie să mai vin aici. Cu această idee am plecat anul trecut de la Roma, după cele 5 zile petrecute acolo. Roma este fără să exagerez, un oraș de o frumusețe rară, de unde un impătimit al istoriei nu ar mai pleca. Roma este inima Italiei și orașul cel mai vizitat. Este și mândria țării și o altă capitală imperială, ai impresia că aici se întâmplă totul. Nu îți vor ajunge nici 100 de zile ca să zici că ai văzut-o, dar te poți amăgi cu o săpătămână. Greu mi-am găsit cuvintele să spun ceva despre Roma, când am povestit aici pe blog, de aceea nici acum nu pot zice mai multe.

Locul preferat: Piazza Navona (o superbitate care pare alt loc in diferite momente ale zilei)

Ce să nu ratați: urcarea în Cupola Catedralei Sf. Petru de la Vatican (priveliștea este sufocant de frumoasă)

Regret: că nu am intrat să văd Il Colosseo și din interior (dar am zis că las să-l văd așa cu Clau)

Pe lista “de vizitat” mai sunt și alte capitale de care ochii mei abia așteaptă să se bucure. Voi pe unde ați colindat?

Grecia, Serbia, Travel

The road to Corfu (part. II)

6 comentarii
Am ajuns pe la 18:30 la Belgrad, deci cam târziu pentru o vizită serioasă. Îl văzusem din depărtare de pe autostradă, doar că ratasem intrarea în oraș și ne-am învârtit ceva întrebând în stânga și-n dreapta pe unde să o luăm. Am întrebat chiar și doi polițiști care ne-au zis “uan kilometer dat uei”, doar că ne-am prins noi că la ei kilometri sunt ceva mai lungi decât la noi. A rămas și vorba “kilometri sârbești” unde 1 km sârbesc = 10 km românești :))
 
Evident am găsit orașul, până la urmă și am ajuns în centru, am parcat chiar în față la Ministerul Afacerilor Externe unde am luat și o amendă de parcare (că naiba poate citi în chirilice ce scria pe tăblițele alea și noi am crezut că e gratis parcarea) și apoi ne-am plimbat pe jos, unii cu ochii după o pleșcaviță autentică, alții după clădiri distruse și cu o grămadă de întrebări în cap. Lucru clar, Belgradul m-a întristat foarte tare, clădirile acelea ce poartă urmele războiului sunt lăsate acolo ca să nu uităm nimic, e dezolant, e trist, se ridică părul pe tine și nu poți să nu te gândești că poate într-o dimineața normală în care oamenii se pregăteau să meargă la muncă, niște avioane au lovit în plin centrul istoric, inima fostei Iugoslavii a stat și niciodată nu a mai continuat să bată la fel. Am simțit războiul mult prea aproape, un trecut cu mult prea recent, prea apropiat s-a înfățișat înaintea noastră, un trecut care nu mi-a plăcut pentru că m-a bulversat. Și așa am plecat din Belgrad, tristă și neconsolată, dar eu am vrut-o, a fost o curiozitate morbidă, recunosc.
 
Deja se întuneca, am oprit la un popas să mâncăm, mâncasem puțin că nu am vrut să mi se facă ca de obicei rău pe mașină, mai ales că făceam la 250-300 de km schimb cu Cristi, deci avem și ore în care nu eram la volan, momente în care era foarte posibil să mi se facă rău. Din fericire nu mi s-a făcut. (yeeeey)
 
Am traversat Macedonia noaptea (se poate trece doar cu buletinul și aici), am văzut că au mulți munți și deși e o țară muuult mai mică ca România are autostrăzi care o străbat, iar taxele nu sunt foarte mari. Când am intrat în Grecia nu știu de ce mă simțeam ca și cum am ajunge imediat la destinație, aiurea, mai aveam de condus o noapte și oboseala se instalase. Cât am condus eu am reușit să văd din depărtare Salonicul, luminat noaptea, pare de vis (îmi doresc să-l vizitez) și am mai reușit să-mi și dau seama de ce autostrăzi mișto dispune Grecia. Salonic-Igoumenitsa e ceva ce rar vezi și ai ocazia să străbați, e colosală, extrem de bine făcută și semnalizată, plină de tunele și de parcări foarte bine amenajate. Cristi a zis că e mai bună decât tot ce a străbătut el în Germania (și el a circulat ceva pe acolo).
 
În cele 20 si ceva de ore de drum am reușit către dimineața zilei de 12 august să adorm puțin, doar că pe la 7:20 am ajuns la Igoumenitsa și am găsit bilete pentru feribotul de 8:30, deci eram foarte fericiți că nu mai trebuie să stăm și să pierdem vremea în port când o puteam pierde pe plajă. Ceea ce am și făcut imediat ajunși în Agios Georgios.

Grecia, Serbia, Travel, Ungaria

The road to Corfu (part. I)

2 comentarii
Așa cum am promis, încep un scurt serial al vacanței mele de 7 zile în Grecia și 2 în Macedonia. Și cum ca să ajung pe alte meleaguri și de pe alte meleaguri a fost nevoie să fac un drum dus și unul întors, azi încep cu cel mai frumos și vesel dintre ele: drumul spre Grecia.
 
Probabil nu am zis până acum, dar vacanța noastră în Corfu nu a fost un plan de un an (pentru că fiecare avea în capul lui alte și alte variante, care mai de care) ci un plan de aproximativ o lună în care ne-am îngrijit cam de toate detaliile vacanței. Astfel că știam că vom merge cu Kia (care s-a dovedit suficientă pentru 4 persoane) și mai știam că vom fi cazați la Theo’s Hotel într-o stațiune din nord vestul insulei Corfu, Agios Georgios Pagii. Cam atât…
 
De plecat am plecat pe 11 august din Ineu, Arad pe la ora 12 (de acasă pe la 11, dar până ne-am cules de pe drum și până am alimentat a trecut vremea) și am ales o rută mai lungă, dar am zis noi că în timp va fi mai scurtă datorită autostrăzii. Am ieșit pe la vama Nădlac și urma să mergem pe la Szeged în Ungaria de unde în mod normal am fi avut autostradă până la îmbarcarea în feribotul de Corfu. Buuun, doar că nu am apucat să ajungem nici la Arad până ne-am dat noi seama că ni se stricase ceva la GPS (ne bazam mult pe el). Așa că prima oprire a fost la Mako în Ungaria unde speram că la un Tesco vom găsi piesa problemă, dar nu a fost să fie, așa că am continuat până la Media Market-ul din Szeget. Aici am găsit, doar că la ce pricepuți suntem toți 4, ne-am dat prea târziu seama că de fapt GPS-ul nu avea nimic ci că se arsese o siguranță la mașină, care oprise alimentarea spre cablul GPS-ului.
Ne-am gândit la două variante: căutăm un service ori plecăm la drum doar cu harta salvată pe iPad-ul lui Clau și ne descurcăm noi cumva. Am ales să nu mai dăm banii pe service atunci că și așa eram pe low budget și am plecat fain frumos spre Serbia urmărind indicatoare și bazându-ne pe intuiție. Drăguț și straniu în același timp că nu m-am enervat, dar probabil eram prea entuziasmată de zilele ce aveau să vină.
 
La ieșirea din Ungaria spre Serbia am stat la vamă cel mai mult de pe tot traseul. Ne-am plictisit groaznic într-o căldură infernală și doar gândul că a doua zi urma să ne bălăcim în mare ne-a ținut în viață :)) În rest în toate vămile am stat maxim 5 minute, deci fără stres.
In Serbia, autostrada nu prea arată așa cum te-ai aștepta, cel puțin partea dinspre Ungaria, în schimb trebuie să plătești de atâtea ori că noi ne-am ușurat de aproximativ 13 euro pe autostrada lor și am părăsit țara destul de nemulțumiți. Evident, poți să plătești în dinari, dar dacă nu îi ai ei au grijă să rotunjească mereu în sus atunci când plătești în euro. Dacă ar fi să o parafrazez pe Cori “Serbia nu e frumoasă” și pe alocuri înclin să-i dau dreptate, însă noi avem un obiectiv clar aici care să ne demonstreze dacă Serbia e frumoasă sau nu: Belgradul, unde cel puțin eu una îmi doream să ajung de ceva vreme ca să văd clădirile bombardate.
 
Dar despre asta și despre drumul până la Igoumenitsa o să vă povestesc în articolul de mâine.
Close Menu