Nadia, Hagi, Nastase, Țiriac, Andrei Pavel, Bahrami, El Aynaoui, Yannick Noah

Întâlnire de gradul 3 sau 4 ieri în Piața Unirii la Cluj, un meci demonstrativ intre mai marii tenisului mondial de pe vremuri și câțiva tinerei pricepuți, plus o campanie de promovare a sportului dusă de BRD se pare, au făcut să mă trezesc și să nu știu ce mă așteaptă. Am plecat frumos la școală, apoi mai aveam ceva treaba prin oraș… când văd că se montează un teren de tenis chiar sub statuia lui Matei Corvin. Întreb: “ce fac ăștia aici?” și Clau zice… “a… am uitat să-ți zic, cică vine Năstase și Andrei Pavel să joace ceva meci demonstrativ”… apoi anunț la radio și nu-mi cred urechile când aud toate numele alea pe lângă cei doi menționați de Clau.

Urmarea: am dat o fugă pănă acasă să-mi iau aparatul foto și cărțile pe care aș putea lua autografe și am tulit-o înapoi în centru să văd și eu crema sportului românesc, cei mai buni sportivi ever ai nației noastre și mai câțiva pe lângă.

S-au lăsat așteptați ca niște vedete ce sunt, sau pur și simplu organizarea a lăsat cei peste 150-200 de copii și fani să aștepte să-și vadă idolii, peste o oră, când au ajuns însă toți am uitat așteptarea și ne-am îngrămădit spre autografe. Din păcate meciul demonstrativ a fost foarte scurt și cum toți așteptau să ia un autograf sau să facă o poză cu vedetele, acestea n-au mai stat pe gânduri și s-au pierdut în mulțime.

Recunosc că Hagi n-a prea prezentat interes pentru mine căci l-am întâlnit acu’ doi ani cand și-a lansat al doilea DVD despre cariera sa. Așa că acum eram mai curioasă de Nadia și de Ilie Năstase. Luasem de acasă biografia lui Năstase, cartea lui Chiriă Ar fi fost prea frumos, DVD-ul cu finala Cupei Davis din ’72, Nadia lui Chirilă și Scrisori către o tânără gimnastă scrisă chiar de Nadia și pentru că totuși îmi place Hagi ca om (că e blând și simplu) am luat și DVD-urile România-Columbia (’94) si România-Anglia (’98) ca să mai iau niște autografe și de la el dacă pot. Pe lângă asta îl filasem pe Țiriac și am zis că am echipa de Cupă Davis a României completă, dar să îi luăm pe rând:

Prima dată am mers la Năstase cu biografia sa în mână: “dl. Năstase, îmi puteți da un autograf pe cartea dv.?”, se întoarce morocănos să-și ia carioca și se întoarce spre mine… mai seamnează câțiva fluturași ai copiilor, apoi își amintește și de mine și îmi semnează cartea. Între timp îl observ: e bătrân și speram din suflet să fie mai atrăgător, așa cum am auzit, dar nu este, îm schimb e acel Nasty de care citisem în carte și de care știe toată lumea, puțin înfumurat și cam prea vedetă, oricum a fost cel mai asediat și tind să cred că s-a implicat ceva în organizare. M-am întors apoi să-mi mai semneze și cartea lui Chirilă și DVD-ul cu Cupa Davis, tăcut și oarecum plictist le-a semnat și pe acelea…

Apoi am mers la Țiriac cu cartea Ar fi fost prea frumos… când o vede zice “Eiii… asta da!” și se uită spre mine, m-am bucurat, am simțit că povestea lui Chirilă, despre cel mai minunat moment al tenisului românesc l-a mișcat și a vrut să vadă cine a venit cu cartea… mi-a plăcut. M-am mai întors și la el pentru a-mi semna DVD-ul.

Apoi Nadia, acoperită de fetițe care doreau să fie ca ea, am întins cartea sa Scrisori către o tânără gimnastă, Nadia de Ioan Chirilă i-am dat-o lui Călin (mersi de poze, între altele), când vede cartea lui Chrilă zice: “Ooooo….”, semn că și ea este mișcată de cea mai bună carte despre ea, scrisă vreodată. Plec, dar mă întorc pentru poză, ea stă jos, eu trec de gardian și o întreb: “Nadia, putem face o poză, uite acolo (și arat spre Călin cu aparatul)” Apoi ea zâmbește ca pe podium și eu mă aplec spre ea… Yeeeeeeeeiiiiii AM POZA CU NADIA. Nadia e calmă și foooooarte obișnuită cu autografele.

Mă întorc spre Andrei Pavel, iau autograf, apoi facem poză. Este foarte deschis și sociabil… și arată foarte bine, mai bine decât aș fi crezut. Apoi merg spre Moisescu, Roxana cu picioarele lungi, fac poze și cu ei, apoi mă cam liniștesc căci vorba aia… îi bifasem pe toți… Ba, nu stai… Hagi, hai la Hagi… Eu un DVD, Călin altul, luăm autografe și plecăm. V-am mai zis ce tare mă liniștește figura lui Hagi? E foarte tare omu’ cred că cel mai fără fumuri dintre toți, Domane dă să fie toate vedetele ca el!

Concluzii: WOW, mă bucur că i-am văzut, nu știu când o să mai posibilitatea, dar mi se pare huge că am putut să îi ating și să adresez fie și o întrebare. OK, sunt și ei oameni, dar sunt alt fel de oameni, mie îmi place să le zic mai repede decât vedete, personalități, sunt Zei ai sportului, niște ființe care au ajuns foarte sus, prin muncă, pasiune și geniu. Bun, au profitat maxim de un talent, a fost norocul lor să audă cineva de ei și să-i propulseze, dar exceptând asta, ei sunt niște Zei și da, niște exemple de urmat. Că Nadia e o Megavedetă, că Nasty e Nasty și a adus în tenis ceva ce nu a mai dispărut niciodată “show-ul”, că a fost primul Nr.1 ever, că Hagi e “regele” fotbalului sau că Țiriac e cel mai bogat om din România… hmmm, toate astea parcă pălesc în fața faptului că ei sunt niște embleme autentice românești.

Bine, că Andrei Pavel mi s-a părut really hot, iar Țiriac un om foooooarte de treabă și serios e altă discuție, pe Țiriac jur că l-aș fi luat acasă dar mi-am amintit că la mine pe stradă stăm prost cu parcarea și sincer, sincer, avionul lui nu încăpea :)

P.S. Am ieșit horror în toate pozele, dar mă bazez pe faptul că de data asta, având în vedere lângă cine stau, nu se va uita chiar nimeni la mine :)

Cheile Turenilor

Și uite că se face aproape o lună de când am vizitat Cheile Turenilor, acest colț minunat de natură, aflat la foarte mică distanță de Cluj. Nu la fel de popular ca și Cheile Turzii, unde și noi am ajuns prima dată în 2009, iar apoi anul acesta am făcut Traseul Crestei, Cheile Turenilor sunt, vorba prietenului care ne-a condus prin zonă, un copil al zonei aș zice, :) mai “sălbatice”. Da, Cheile Turenilor, nu sunt la fel de spectaculoase ca și Cheile Turzii, dar sunt mai sălbatice și mai “românești” :D

O să las fotografiile să vorbească despre peisaj, dar ce vreau eu să mai adaug este că dacă aveți posibilitatea să le vedeți, alegeți așa ca și noi o toamnă din asta mai târzie sau o primăvară cu miros de liliac și evident, nu faceți ca mine, adică mergeți încălțați adecvat. Eu am mers cu niște sandale sau ce sunt alea, pentru că inițial nu am pornit spre Chei ci spre un alt loc, unde nu am zăbovit. Așa că am tras o căzătură de toată frumusețea, una de să o țin minte ceva vreme, una care mă obligă să mă încalț potrivit, data viitoare :)

Pentru prietenii care vor să ne viziteze zona, adăugăm așadar la lista impresionantă de obiective din județ, Cheile Turenilor, în “circuitul brevetat al Clujlui” :). Mai vreau la Băișoara, că e aci la o aruncătură de băț și asta, dar deja Clau are oroare când aude, că nu poate pricepe ce vreau eu să văd și să fac acolo dacă nu schiez… Dar se va remedia cu răbdare, revin ;)

Nimic de văzut la Bonțida

Acu’ vreo două săptămâni se anunța peste tot prin Transilvania că va avea loc a doua ediție, cred, a Festivalului Barock de la Bonțida. Pentru cei care nu știu, Bonțida e aci aproape de Cluj și a devenit oarecum sat celebru după ce pe Charles al Marii Britanii l-a apucat să-și cumpere ceva conac aici. În rest, ce să zic, sat micuț care mai are prin centru și un așa zis castel, chiar aici urmând să se desfășoare festivalul mai sus amintit.

Și pentru că nu am fost niciodată și pentru că vremea a fost mai mult decât excelentă am zis să mergem să vedem castelul și poate o să ni se pară ceva intersant de festivalul care se desfășura. Ei… să vedeți ce repede ne-am dezumflat când am ajuns în fața ruinei, scuze, a castelului și am descoperit că intrarea era 10 lei de persoană ca să ai aces în curte… ca să vezi NIMIC. Ideea era că seara erau concerte, dar noi am fost ora 12 la prânz când în curte era doar un rârg de antichități, genul de târg anual care se desfășoară în Iulius Mall la noi și unde nu te pune nimeni să plătești intrare. Am dat o tură pe lângă gard ca să zic așa, mai mult ca să ne convingem dacă să plătim intrarea sau nu, dacă ar fi ceva de văzut de acest castel, până ne-am dat seama că până și “castelul” de la Ineu arată muuuult mai bine, e mult mai interesant decât ruinele alea de la Bonțida, pe care puseseră ăștia taxa. Aproape m-am înfuriat, eu ca eu, dar Clau, care nu prea a fost mega încântat de planul meu cu Bonțida (căci evident a fost al meu) :D

Așadar, așa cum am venit, așa am și plecat îndreptându-ne spre o altă locație care să ne facă să nu simțim că am pierdut ziua complet, dar despre această locație într-o altă postare. Până atunci iată o mostră de castel de la Bonțida…

Doi băieței la Câmpia Turzii

Discuții surprinse în tren între doi băieței extrem de drăgălași (mai ales unu cu ochi albaștii, pe care l-aș fi luat acasă instant):

  • –       Uuuui. Tu, urmează tunel!!!
  • –       Ioooi, hai mă, mai în spate că dacă stăm acolo durează tunelu’ mai mult!
  • – Ai dă capu meu ce faină îi câmpia asta!!! Auzi, tu de-ai da cu sania pe aici, iarna?
  • – No ba!
  • – Și io mă. tătă zâua, numa să mânc aș mere acasă.
  • –       Pfoai, măăă, ce faine îs vacile!!! (care pășteau pe câmpie)
  • –       (pauză)
  • –       Așe-i mă?
  • –       Îhî

 Am scris aceste discuții imediat ce le-am auzit în timp ce râdeam ca nebuna în sinea mea, eu și probabil tot compartimentul. Vă rog imaginați-vă discuția dintre acești copii nu mai mari de 7 ani, cu puternic accent de ardeal (am încercat să o redau întocmai).

Foto

Aventuri în lumea birocrației + două întâlniri interesante = love

Pe acest fond canicular care nu te lasă să respiri la propriu (de 4 ani de cand locuiesc in Cluj n-am prins așa căldură sufocantă, dar iubesc vara și mi-o merit), eu am avut niște treburi administrative de rezolvat; treburi care mi-au cam dat peste cap tot programul de scris și citit.

După ce mi-am schimbat buletinul și datele de la abonamentul telefonic și datele de cont a trebuit să-mi schimb permisul de conducere (căci m-a oprit odată poliția și nu mai știa cui să se adreseze). Și m-am enervat peste măsură pe taxa de 68 de lei care a trebuit plătită fix la CEC și numai la CEC, unde era o coadă până afară :) Oricum, având în vedere că am plătit 10 lei ca să-mi schimb buletinul, taxa de 70 pentru permis mi s-a părut mare și exact o taxă pe nimic. Noroc că am rezolvat într-o zi cu plată, depunere dosar, făcut poze etc, căci mă vedeam mai pierzând încă una pe la poliție.

Asta a fost ca să zic așa încălzirea, pentru a urmat întocmirea dosarului de asigurat la CAS pentru a-mi putea schimba medicul de familie. După 3 telefoane diferite și alte două întâlniri față în față aflu de ce am nevoie: copii după toate actele de studiu, adeverință de la școală, adeverințe fiscale de la Ineu de la finanțe, copii după acte de identitate și alte copii după alte adeverințe și alte rețete pentru prăjitură :) Sincer am crezut că nu se va termina și la drept vorbind nici nu s-a terminat căci după ce am OK de la CAS, la medicul de familie (cel nou) mai aflu că trebuie niște adeverințe de la medicul de la Ineu, fișele medicale de acolo plus încă una bucată adeverință de la școală (or să creadă ăia că am ceva boală incurabilă de le cer adeverințe pentru medic în fiecare săptămână). În fine, măcar acum mă pot da cu capul de pereți căci dacă ajung la urgență sunt asigurată :)

Între aceste “treburi” care mi-au ocupat întreg începutul de săptămână am avut parte și de două experiențe plăcute. Unul a fost prilejuit de sosirea în Cluj, a Emiliei, care a câștigat cartea de la concursul ce tocmai și-a desemnat câștigătorul și alta a constat în vizita de la Observatorul Astronomic din Cluj.

Să încep cu Emila și cu plăcuta conversație de o oră de la cofetăria Carpați, când în fața unui desert am vorbit câte în lună și-n stele de parcă nu era prima dată când ne vedeam. Emilia este deosebită, o persoană minunată, sociabilă, amuzantă și extrem de deschisă. În plus tocmai a afla că va fi mama unei fetițe, cu siguranță o fetiță la fel de frumoasă ca mama ei. Emilia, mă bcuur că te-am cunoscut!

La Observatorul Astronomic am ajuns pentru prima dată acum și mă mir având în vedere cu cine m-am căsătorit :) Am stat până după miezul nopții și la un moment dat am simțit că o să cad de somn, dar a meritat să stau până la final când a răsărit luna, mare și aproape rotundă. Întâlnirea cu luna prin lentila telescopului a fost de nedescris, n-am mai văzut luna așa de aproape nicioadată și toate craterele alea păreau atât de posibil de atins. Mai clar de atât nu se putea vedea, poate doar dacă zăream și urma lăsată de Neil Armstrong. În rest am văzut mai clar ca niciodată și Saturnul (care e în fecioară cică, ce naiba tot vorbesc astea pe la horoscop?), am mai văzut și ceva nebuloase și cred că vedeam mai multe dacă nu era cerul “cam nisipiu”.

Sub același cer nisipiu stau și azi și mă topesc, măcar nu mai merg la CAS și pot bea un iaurt de căpșuni destul de liniștită. Spre seară vine furtuna :)

Tenis (ne place pe zgură, Nadal știe!)

Rachetele au stat ani de zile, frumos după perdea. Nu am mai fost la tenis din 2008 și tot de atunci ne promitem in fiecare sezon mai călduț, să mergem măcar o zi să mai “jucăm”. Am fost ieri în parcul Hațieganu, pe o căldură tropicală, ne-am întins mușchii și mișcat oasele, am suferit de cald și sete și de faptul că nu avem condiție fizică (vorbesc pentru mine acum), dar ne-am simțit bine pe zgură, cred că numai Nadal s-ar fi putut simți pe zgură mai bine ca noi (se știe) :) Acestea fiind spune, puteți vedea cum ne-am simțit, aici (ms. C. pentru poze), despre posibila febră musculară, mai multe ,după ce o veni și ne-o trece :)