Miss Brodie & Daisy Miller
Azi scriu despre 2 cărți de la Cotidinaul, din acea colecție defunctă din păcate. Sunt două cărți citite anul acesta, cărți care mi-au plăcut și despre care nu mi-am dat cu părerea până acum.
Marți cu Morrie
Săptămâna cărților; Oscar și Tanti Roz
Despre această cărticică poți să scrii decât într-un singur fel sau să nu scrii deloc (metodă pe care am luat-o eu în brațe până acum). Felul pe care îl prefer este însă cel abordat MINUNAT de Silviu Man pe bookblog. Dar înainte de a sari să citiți recezia lui, care merită citită cu adevărat vreau să vă zic și eu câteva cuvinte.
Am înțeles că această carte nu se mai editează, așa că am împrumutat-o de la bibliotecă, la sala de lectură, altfel nu o au nici ei disponibila. Am citit-o cam într-o oră și nici nu vreți să știți de câte ori am vrut să mă ridic și să ies din sală penrtu că mă năpădeau lacrimile. Am înghițit multe și am strâns din dinți emoționată, dar am terminat-o și apoi n-am mai fost bună de nimic. Ce “Cultura Africii”, care aștepta cuminte să-I vină rândul ?!?
Cartea această nu poți decât să o iubești și nu poți decât să o rumegi în interiorul tău până atunci când o să realizezi că niciodată nu o vei înțelege deplin, chiar așa simpluță cum e. De ce? Pentru că niciodată noi, oamenii “mari” nu am fost în stare să înțelegem lucrurile simple pe care un copil doar le “trăiește” pur și simplu.
Oscar, personajul principal este un copil, unul destul de mic și foarte bolnav, dar capacitățile acestui copil de a reuși să-și trăiască zilele pe un pat de spital depășesc orice imaginație. În plus, mai există și o Tanti Roz, întruchiparea îngerului păzitor, care m-a făcut să ajung la concluzia că atunci când Divinitatea nu poate fi alături de om într-un chip metafizc, reușește oarecum să transporte totul într-o prezentă fizică.
Toată această cărticiă debordează de optimism, desigur neînțeles de noi, aștia mari cu “probleme mari”, dar este un optimism înțeles de un copil care nu mai are nimic de pierdut, un copil care-i scrie lui Dumnezeu scrisori așa cum îi scria lui Moș’ Crăciun, un copil care reușește să trăiască o viață în câteve zile și o face mai bine decât o fac alții în decenii adunate cu grijă și planificate minuțios.
Despre asta este vorba în Oscar și Tanti Roz, dar până la urmă fiecare ia ce vrea din ea și aplică propriei vieți doar ceea ce consideră că-I trebuie, asta, dacă îi trebuie…
“… cred că se face aceeași greșeală și în ce privește viața. Uităm că este fragilă, gingașă, efemeră. Ne comportăm cu toții de parcă am fi nemuritori.” (p.17)
OK, vă las că citiți ce a scris Silviu Man, o recenzie pe care mi-ar fi plăcut să o scriu eu, dar tot e bine că a scris-o cineva.
Vând kilometri sau ce vreau eu de Moș Nicolae
Un nomad
Mai jos am recompus foarte pe scurt traseul (prin lume) marelui filosof roman Lucian Blaga. Inspirată de cartea lui Mircea Vaida, “Pe urmele lui Lucian Blaga”, am călătorit și eu în câteva sesiuni de bibliotecă pe meleagurile pe unde a călcat și Blaga, cu pasul lui rar, cu corpul său firav și fruntea sa înaltă plină de gânduri. Am călătorit tăcută, așa cum și el a trecut de cele mai multe ori prin viață, fără cuvinte spuse ci doar prin cuvinte scrise.
9 mai 1985 – 1 septembrie 1902 (Lancrăm)
– satul, centrul universului său
– începe școala în Lancrăm printr-un fel de an preliminar
– școala germană
– 1903 în vacanța de vară pleacă în Munții Sebeșului, Bistra, Valea Frumoasei, Căpâlna
septembrie 1906 – iunie 1914 (Brașov)
– liceul Andrei Șaguna
– 1911 este anul marii călătorii peste mări și țări datorită excursiei organizate de liceu între 31 martie și 24 aprilie (Brașov –Predeal –București – Constanța – Istambul – Atena – Sicilia (Messina-Catania) – Napoli – Pompei – Roma – Florența – Veneția – Budapesta –Brașov (Blaga avea doar 16 ani !!!)
1914 – 1918 (Oradea și Sibiu)
– student al Institutului Teologic
– 1915 – 1916 se ducea des la Sibiel
– iulie-august 1916 prima călătorie la Viena însoțindu-l pe fratele saă Lionel, apoi după scurte popasuri prin țară (Săliște – Purcăreți) în decembrie același an mai ajunge odată la Viena
octombrie 1918 – noiembrie 1920 (Viena)
– incepe cursurile la Viena
– participă la Marea Unire
– primește titlul de doctor
1920 -1926 (București, Sibiu, Cluj, Sebeș)
profilica activitate literară
1 noiembrie 1926 (Varșovia, Polonia)
– atașat de presă
– vorbește despre o stare de apatie (boală nervoasă)
1 noiembrie 1927 (Praga)
– atașat de presă
– se bucură de faptul că s-a mutat în plin centru al Europei
– primește cu regret faptul că în scurt timp va fi transferat ca atașat de presă la Belgrad (dar aceasta nu va mai avea loc)
februarie 1928
– se refugiază pentru câteva luni în stațiunea balneo climaterică de la Grafenberg
1 apilie 1928 (Berna, Elveția)
– atașat de presă
– puțin înainte de aș lua postul în primire face o vizită la Paris împlinindu-și un vis mai vechi (este frapat de oraș dar mai ales de arta egipteană din Paris)
– iubește Elveția, aici se naște și fiica sa Dorli, va fi mereu legat de Berna și de perioadă petrecută aici
– 1929 petrece o vacanță de vară în Italia și Provența
– 1930 face o călătorie în Germania, pe valea Rinului și alte meleaguri (Mannheim, Heidelberg, Frankfurt, Mainz, Koln)
1 noiembrie 1932 (Viena)
– revine într-un loc foarte drag, dar nu pentru multă vreme
1 februarie 1937 (Berna, din nou)
– consilier de presă, primește cu drag postul
– admite că era împărțit între diplomație și “dracul creației”
1 aprilie 1938 (Lisabona, Portugalia)
– este numit ministru plenipotențiar
– în drumul spre Lisabona se oprește din nou pentru o scurtă vizită la Paris
– petrece timp foarte plăcut la Estoril pe malul Atlanticului
1 octombrie 1938 (Cluj)
– revine în țară pentru catedra de la Cluj (inființată pentru el)
– renunță definitiv la cariera diplomatică pentru cea academică (și-a dorit enorm să devină profesor)
august 1940 (Sibiu)
se refugiază din calea războiului
Ultima parte a vieții o petrece la Cluj, unde și moare pe 6 mai 1961. Se reîntoarce în Lancrăm pentru a fi înmormântat exact la 66 de ani de când se născuse, pe 9 mai…