Cum arată de fapt Carmen Brumă

Am văzut-o întâmplător la Polus Cluj, unde a venit pentru un program demonstrativ al sălii de spot Gimmy, a cărei imagine o reprezintă. Eram în trecere la Polus, auzisem că vine împreună cu Mircea Badea (speram să-l văd și pe el, dacă tot s-a potrivit să dau de ei în Polus, dar el nu știu pe unde era, poate la o shaorma, deci nu l-am văzut) :)

Ei, Carmen Brumă chiar arată bine, mai bine decât la TV, le are pe toate la locul lor, este drăguță și are un corp de invidiat. Tocmai îmi luase Clau un booster de la KFC, pfff, după ce am văzut-o pe ea, am zis că nu-l mai pap, că sincer nu-ți mai vine să papi nimic în veci (sau numai brocoli), după ce vezi o femeie că arata în asemenea fel. Bun, mă bucur că am văzut că nu e “cusută cu ață albă” povestea ei și chiar se vede cât timp își petrece la sală, și chiar se vede că este atentă la ce pune în farfurie.

Că tot veni vorba, anul acesta, i-am citit și cartea, Slim, o carte ok, în care spune povestea kilogramelor acumultate și apoi topite prin voință și mult exercițiu fizic. E de-a dreptul reconfortant să știi cum își duc unii luptele, e reconfortant pentru că deși nu știu din experientă cum este să ajungi de la 90 de kg, la 50, realizezi totuși că se poate. Nu pot decât să mă gândesc că în primul rând este dur să scapi de jumate din greutatea corporală, este o muncă psihică egală dacă nu mai mai asiduă decât cea fizică. În aceste condiții Carmen Brumă este de admirat. Peste toate, îmi place felul ei în care promovează sportul și în care de ce nu, își pomovează imaginea, adică nu apare în reclame la produse pentru slăbit (și sper să nici nu o facă vreodată, ar dezamăgi) ci se pune pe făcut sport de câte ori are ocazia.

Am făcut doar 3-4 fotografii, cam nereușite că ea se mișca tot timpul, iar eu n-am putut să stau până la final. În concluzie, Carmen Brumă arată FOARTE BINE!, mi-o imaginam ceva mai înaltă (nu știu de ce), dar în rest mi-a întrecut așteptările. Bravo ei!

O, OM!

O,om, ce mari răspunderi ai
de tot ce faci pe lume,
de tot ce spui în scris sau grai,
de pilda ce la alţii dai,
căci ea,mereu,spre iad sau rai
pe mulţi o să îndrume.

Ce grijă trebuie să pui
în viaţa ta toată,
căci gândul care-l scrii sau spui
s-a dus…în veci nu-l mai aduni,
şi vei culege roada lui
ori mort ,ori viu ,odată.

Ai spus o vorbă,vorba ta,
mergând din gură-n gură,
va-nveseli sau va-ntrista,
va curăţi sau va întina,
rodind sămânţa pusă-n ea
de dragoste sau ură.

Scrii un cuvânt…cuvântul scris
e-un leac sau o otravă,
tu vei muri,dar tot ce-ai scris
rămâne-n urmă drum deschis
spre înălțare sau abis,
spre ocară sau slavă.

Ai spus un cântec,versul său,
rămâne după tine
îndemn spre bine sau spre rău,
spre curăţie sau desfrâu,
lăsând în inimi rodul său
de har sau de ruşine.

Arăţi o cale,calea ta
în urma ta nu piere,
e cale bună sau e rea,
va prăbuşi sau va-nălţa,
vor merge suflete pe ea
spre cer sau spre durere.

Trăieşti o viaţă…viaţa ta
e una,numai una,
oricum ar fi tu nu uita
cum ţi-o trăieşti vei câştiga
ori fericire pe vecie
ori chin pe totdeauna.

O,om!ce mari răspunderi ai,
tu vei pleca din lume,
dar ce ai spus prin scris sau grai
sau laşi prin pilda care-o dai
pe mulţi,spre iad sau rai
mereu o să-i îndrume.

Deci nu uita!..Fi credincios
cu grijă şi cu teamă
să laşi în urmă luminos,
un semn,un gând,un drum frumos,
căci pentru toate neîndoios,
odată vei da seamă.

(de Sf. Ioan Iacob Hozevitul)

Pur și simplu am citit-o ieri și mi-a plăcut foarte mult, mi se par versuri inspiraționale și care vrei nu vrei te ating foarte tare… de aceea am vrut să o împărtășesc azi cu voi. 

O duminică plăcută să aveți! Cu soare, tot cu soare :)

CONCURS: Câștigă Ghidul Londrei cu BookMag

Am primit o propunere de concurs din partea celor de la BookMag (prin elefant.ro), care vor să trimită unui cititor-călător un ghid frumos de la DeAgostini, Ghidul Londrei.

Ce trebuie să facă cel care-l dorește, este să lase un comentariu aici cu răspunsurile la întrebările:

1. Care considerați că este cea mai “populară” carte din literatura engleză? 

2. De ce credeți că este considerată Londra cea mai frumoasă capitală europeană? 

Aștept răspunsurile voastre până pe 5 octombrie ora 21. Pe 6 octombrie aflăm cine primește ghidul (prin tragere la sorți) și cine va fi mai bogat cu noi informații deosebite despre capitala Marii Britanii.

Succes tuturor!

Foto

Dicționar Robert de nume proprii – Amelie Nothomb, merge la…

Tanana nanaaaaa… EMILIA… care a mai căștigat odată la mine pe blog, dar a fost norocul ei, în urma tragerii la sorți din cele 11 comentarii participante, a ieșit câștigător numărul 8, comentariul Emiliei.

Draga mea, o să te rog să-mi mai trimiți odată datele tale de contact, adică o adresă la care să pot trimite cartea chiar zilele următoare. Te pup și te mai aștept și la alte concursuri ca pe toți ceilalți. Știți de concursul lansat de mine chiar vineri? Revistele National Geographic vă așteaptă!

Bafta tuturor!!!

Nadia lui Chirilă: doi oameni, o carte, o legendă

Mi-am dat seama că pentru mine Nadia nu e eroina de la Montreal și nici legenda vie pe care nu neg că aș vrea să o cunosc, ci pentru mine Nadia e fata aia pe care am cunoscut-o prin intermediul cărții lui Ioan Chirilă. Se spune că dintre toate cărțile lui Chirilă, Nadia i-a stat chiar și lui mereu la suflet, “pe Nadia a iubit-o mult”, spune soția cronicarului, actrița Iarina Demian.

Eu îmi amintesc că aveam acasă prima ediție, cred că încă mai există în biblioteca de la Ineu, știu că am început-o de nenumărate ori și am abandonat-o de tot atâtea ori, pentru că după părerea mea de copil necopt, conținea prea multe statistici, dar dacă mă întrebai la vremea aceea ce carte vreau să citesc în vacanță îți răspundeam imediat că Nadia lui Chirilă.

Această Nadia e un personaj de poveste, o fetiță activă din care părinții au vrut să scoată energia care nu-i lăsa pe vecinii de la blog să doarmă și au dat-o la gimnastică. Și povestea s-ar fi oprit aici, dacă nu cineva acolo sus, ar fi vrut ca fetița asta din povestea noastră să facă parte dintr-o poveste fără sfârșit a lumii sportului. A fost talet și a fost noroc, a fost multă muncă, trudă și frustare, dar a fost și multă bucurie. Culmea, nu neaparat o bucurie a victoriei ci o victorie a unui zâmbet de copil asupra unei întregi planete.

Pe de-a-ntregul am citit-o abia anul trecut, cu aceeași emoție de copil în suflet și acel regret fără rost că în 1976 pentru că nu existam (motiv nu suficient de serios) am ratat Olimpiada de la Montreal. Nu vreți să știți cu câte râvnă dădeam paginili, eram pur și simplu curioasă și mândră și simțeam mai multe sentimente amestecate despre, cu siguranță, cel mai glorios moment al sportului românesc și la final am știut că nu pentru acel 10 memorabil îmi doresc să văd arena olimpică de la Montreal (deși competiția de gimnastică artistică nici măcar nu a fost ținută acolo, pe vremea aia gimnastica nu era atât de importantă) ci pentru fata aia simplă, cu noroc antologic și talent nemăsurat. Nu pentru VIP Nadia vreau să ajung cândva, dacă e posibil, la Montreal, în arena aia unde fanii gimnasticii merg ca la Mecca ci pentru Nadia lui Chirilă.

Foto

Numai bune de citit pe plajă (cărți scurte și interesante)

Iar s-au strâns cărți la mine în lista “de scris despre ele”, dar azi am strâns câteva în categoria “numai bune de citit pe plajă”, tolănit la soare sau sub o umbreluță sau cu picioarele în apă. Nu vă speriați, sunt cărți scurtuțe și ușoare, pe placul oricui, dar de ce să nu admit, mai ales pe placul doamnelor și domnișoarelor :)

Răpită la 12 ani – Sabine Dardenne

Cartea urmărește cutremurătoarea poveste reală a autoarei belgiene care la vârsta de 12 ani a fost răpită din vecinătatea casei sale de către un pedofil eliberat din închisoare pentru bună purtare. Povestea evocă calvarul unei fetițe confuze, aflată față în față cu cea mai grea încercare din viața ei, accea de a rezista și de a reuși să supraviețuiască unui coșmar cu un singur sfârșit posibil; moartea. La niște ani de la acest calvar, Sabine se hotărăște să-și facă publică întreaga versiune a poveștii în cartea de față, încercând să ajute la râdul său persoane care la un moment dat s-au aflat în aceeași situație ca și ea. Ea chiar spune că vrea să se știe public că aceste persoane nu sunt singure, iar poveștile lor merită spuse cu voce tare, ca monștii ca cel care i-a distrus ei copilăria și care a curmat viața altor fete să nu mai fie eliberați atât de ușor.

Mi-a pălăcut mult cum a pus Sabine problema în această carte. Nu vrut să-și plângă de milă și nici ca cineva să o compătimească prea tare, a vrut doar să-și arate furia, dar și curajul de a merge mai departe zilnic cu acest trecut nimicitor în spate. Cartea este una dintre cele mai reușite din colecția Cărțile adevărate de la All.

Dragostea nu-i de mine – Federica Bosco

Continuarea cărții “Îmi placi la nebunie”, a italiencei Federica Bosco m-a ținut între pagini să savurez povestea amuzantei dar nefericitei Monica, venită tocmai de la New York ca să-l urmeze pe faimosul ei iubit în Scoția. Ajunsă aici însă constată cu stupoare că nimic din ceea ce credea ea nu se adeverește, iubitul are o droaie de probleme nerezolvate, prietenul cel mai bun îi ascunde un secret teribil, el se scufundă în muncă și chiar ultimul lucru la care se gândește este ea, Monica, iubita venită de peste Ocean pentru a porni o nouă etapă în viața ei, viața în doi alături de un om care s-a arătat deosebit de interesat de ea.

Pe de cealaltă parte este David, iubitul etern care se joacă cu sentimentele ei și care îi deschide toate rănile numai pentru a le pansa iar. Ce va alege Monica? Trebuie să vă spun că nici în această a doua parte a romanului nu vom alfa, dar am auzit că autoarea pregăteștea partea a treia :)

Dicționar Robert de nume proprii – Amelie Nothomb

Pentru cei familiarizați oarecum cu stilul belgienei Amelie Nothomb, această carte se va încadra în tiparele obișnuite, însă pentru ceilalți va fi o carte ciudată despre o fetiță ciudată, cu nume ciudat, fără părinți (mama a omorât tatăl într-o criză de pe vremea când era însărcinată) și crescută de o mătușă neobișnuită. Cartea deși totuși tristă, ajunge să devină veselă din când în când datorită micuței ciudate, dar și intrigantă, atunci când realizezi că nu ai de-a face cu un copil candid și atât. Nu vă spun mai multe despre ea căci o puteți câștiga la concurs și nu vreau să vă stric plăcerea lecturii.

Cu această ocazie, vreau să mai menționez că indiferent cine câștigă această carte aș vrea ca după ce o citește să împărtășească impresiile cu noi chiar la acest articol dacă se poate. Baftă și nu uitați că puteți să vă înscrieți la concurs pânâ vineri 15 iulie inclusiv.

Cărți de la A la Z

Am descoperit o leapșă pe blogul Tomatei și deși nu am primit-o, vreau musai să o fac, pentru că este vorba de o leapșă despre cărți: “înșiruie câte o carte preferată al cărei titlu începe cu câte o literă din alfabet. Dacă nu ai o carte pentru litere mai ciudate, cum ar fi Q, X sau K, o poți înlocui cu o carte preferată care conține acea literă în titlu. Ai voie sa pui în lista ta și carți care nu aparțin beletristicii.”

A – Anna Karenina – Lev Tolstoi

B – Banchetul – Platon

C – Ca apa pentru ciocolată – Laura Esquivel

D – De veghe în lanul de secară – J.D. Salinger

E – Elogiu mamei vitrege – Mario vargas Llosa

F – Fetele doamnei Rondoli – Guy de Maupassant

G – Grădina de ciment  – Ian McEwan

H – Hronicul și cântecul vârstelor – Lucian Blaga

I – Invitație la vals – Mihail Drumeș

Î – În mare sunt crocodili – Fabio Geda

J – Jurnalul fericirii – Nicolae Steinhardt

K – Sonata Kreutzer – Lev Tolstoi

L – La sud de graniță la vest de soare – Haruki Murakami

M – Mândrie și prejudecată – Jane Austen

N – Narcis și Gură de aur – Hermann Hesse

O – Enigma Otiliei – George Călinescu

P – Povestea târfelor mele triste – Gabriel Garcia Marquez

Q – (hmm, nu cred că am citit nimic cu Q în titlu) :(

R – Robinson Crusoe – Daniel Defoe

S – Spendida cetate a celor o mie de sori – Khaled Hosieni

Ș – Șarpele – Mircea Eliade

T – Timpul trăirii. Timpul mărturisirii. – Eugen Simion

Ț – Țara mea inventată – Isabel Allende

U –  Un cuib de nobili – Ivan Turgheniev

V – Viața pe un peron – Octavian Paler

W – Cazul Wagner – Friedrich Nietzsche

X – Extrem de tare și incredibil de aproape – Jonathan Safran Foer

Y – Yakuza Moon – Shoko Tendo

Z – Zilele regăsirii mele – Elena Ferante

Ei, pe cât de dragă mi-a fost leapșa astat, pe atât de greu am făcut-o. Așa că nu o dau altora decât celor care își pot răpi măcar o oră/două din timpul lor pentru a juca un fel e “fazan”cu titlurile cărților :)

P.S. Nu uitați de concurs, așteptăm înscrieri până vineri 15 iulie :)