Știu că nu pentru toată lumea a fost fix la fel iarna aceasta. Pentru mine însă, a fost una din cele mai stresante ierni și nici nu mă gândeam că voi spune asta prin decembrie anul trecut, când practic era încă o toamnă fără personalitate. Ca să nu mai vorbim despre cât de fără personalitate au fost iernile ultimilor ani și pe cuvânt că nu mă supăram dacă se comporta și iarna din acest an la fel. Culmea aș spune, a fost stresantă fix datorită drumurilor pe care am fost nevoită să le fac zilnic (ai grijă ce îți dorești), când nu știam dacă o să reușesc să ies cu mașina din parcare (într-un caz încă mai consider că am făcut imposibilul), sau nu știam cât va dura drumul până la serviciul din afara orașului, din cauza poleiului/drumurilor impracticabile (da, în județul Cluj s-au închis școlile din anumite localități imediat după vacanața de iarna) ori multelor temperaturi cu minus &$#*@ grade. Ianuarie și februarie 2026 au fost “iarna sufletului” meu de călător. Jur că aș fi dat orice să nu trebuiască să ies cu mașina din parcare în fiecare zi, deși îmi place mult să conduc și nu mă sperie cu una cu două un drum care aluneca, dar o situație de acest gen care se repeta săptămânal de vreo 5 ori, psihic mi-a dat de furcă. Așa că, în primul weekend însorit de când mi-am dat seama că iarna nu mai poate avea putere, dorind parcă să șterg cu buretele lungile și întunecatele dimineți de iarnă “adevărată”, mi-am dorit să fac ȘI primul drum de plăcere, cu mașina, pe anul acesta. Și-am ales să mergem la Alba Iulia, că aveam și ceva de sărbătorit și pentru că deși am fost la Alba Iulia de nenumărate ori, nu am rămas niciodată peste noapte… până acum.
Cu o populație de doar 65.000 de locuitori și cu o suprafață totală nu extrem de generoasă, Alba Iulia se încadrează numai bine în categoria orășelelor din România. Dar, așa cum am mai spus în alte două rânduri, când am scris despre Mediaș și despre Târgu Mureș, genul acesta de orașe îmi merg la suflet ca destinații de weekend aproape de casă, eventual cu o noapte sau două de cazare, când vrei să te rupi de rutina zilnică, când peisajul urban în care trăiești nu te mai mulțumește și vrei un reset imediat. La mine, schimbarea instantă a peisajului funcționează foarte bine, este exact gura de aer propaspăt de care am nevoie când mă simt obosită (inside & out). Am avut noroc și am găsit și o cazare pentru o noapte pe gustul nostru (Mercure Hotel) așa că n-am mai stat pe gânduri și am decis că un weekend în “capitala Unirii” nu ne poate face decât bine, iar mai jos găsiți motivele de care poate că aveți nevoie, ca să gândiți și voi un weekend aici, chiar dacă poate ați mai fost de câteva ori…
7 locuri și lucruri de văzut și de făcut, pentru care ne tot întoarcem la Alba Iulia
1. Vezi cu ochii tăi, cum de Cetatea Alba Carolina este cea mai mare și bine întreținută cetate din România
Principala zonă istorică și turistică a orașului este Cetatea Alba Carolina, o fortăreața cu 7 bastioane, în formă de stea, fiind la timpul ei cea mai impresionantă de acest tip din centrul Europei. Cetatea Alba Carolina a beneficiat de ample lucrări de restaurare și consolidare de-a lungul ultimilor ani, acum fiind una din cele mai bine întreținute cetăți din România și unul din cele mai turistice locuri din țară. O simplă plimbare prin centrul cetății îți dezvăluie la tot pasul, cele mai importante obiective turistice din oraș: Catedrala Romano-Catolică “Sfântul Mihail”, cel mai vechi edificiu din interiorul cetății, Catedrala Încoronării “Sfânta Treime”, Muzeul Național al Unirii și Sala Unirii, Biblioteca Batthyaneum (din nefericire închisă în weekend, dar puteți vedea aici despre ce este vorba), Palatul Principilor, Universitatea 1 Decembrie, Muzeul “Principia” și Biserica de lemn ctitorită de Mihai Viteazul.
Am ajuns la Alba Iulia pentru prima dată la 1 decembrie 2012 și fiind chiar de 1 decembrie nu am cum uita. Ce îmi amintesc este că deja, încă de atunci, Alba Iulia arăta bine, foarte bine, a fost o primă impresie extrem de plăcută, care se menține și acum. Este o reală plăcere să te plimbi printre zidurile bine întreținute și statuile din bronz, care atât de bine se încadrează în peisajul urban al cetății, să simți cum calci pe milenii de istorie și în același timp să te poți bucura de toate facilitățile unui oraș european în plină ascensiune. Mult îmi place tot ce s-a reușit în Alba Iulia, un exemplu perfect al lui “ne pasă, ne mândrim cu ce avem și vrem să lăsam o moștenire!”. Dacă se poate mai mine, rămâne de văzut, însă probabil că se poate, căci mai mereu se poate și ține și de noi cei care ajungem să vizităm, să trasmitem obiectiv mai departe, versiunea bună a lucrurilor, iar eu vă sfătuiesc să mergeți să vedeți cu ochii voștri, dacă nu ați făcut-o deja, sau s-a întâmplat cu mult timp în urmă.
2. Ai grijă (și) de sufletul tău (de român) în Catedrala Încoronării
Catedrala Încoronării din Alba Iulia, cu hramul Sfânta Treime, a fost construită cu sprijinul Casei Regale a României, între martie 1921 și septembrie 1922, așadar într-un timp foarte scurt, pentru că se cunoștea exact scopul pentru care ea a fost ridicată: în curtea acestei biserici a avut loc în data de 15 octombrie 1922 ceremonia de încoronare a Regelui Ferdinand și a Reginei Maria ca suverani ai României. Ca o admiratoare a Caselor Regale, fascinația pentru aceste locuri îmi este destul de ridicată, așadar, de câte ori vin la Alba Iulia trec și pe aici.
Vă sfătuiesc să pășiți în interior, o să descoperiți o Biserică ortodoxă foarte frumoasă, cu fresce perfecte, bine întreținute. Lumina pătunde calm prin vitralii și deși nu este un loc mare la interior, este cumva liniștitor de înălțător. Nu știu dacă cele două fresce de la intrare, pe care le poți vedea doar dacă stai cu spatele la altar, o fac să pară așa, însă oricum sunt de remarcat. Ele îi înfățișează pe Regele Ferdinand în partea stângă și pe Regina Maria în partea dreaptă, cu coroanele pe cap, așa cum arătau ei în ziua Marii Încoronări. De menționat că în perioada comunistă aceste două fresce au fost acoperite cu vopsea (oribil!) și descoperite și recondiționate după 1990.
3. Meriți o lecție de istorie adevărată în Sala Unirii și la Muzeul Național al Unirii
Încă de când am ajuns la Alba, de data acesta, am anunțat familia cu surle și trâmbițe că vreau să ajungă copilul să vadă Sala și Muzeul Unirii. Taică’so, care fusese aici de nenumărate ori cred că deja își dădea ușor ochii peste cap, însă mie mi se părea inadmisinil ca Albert să fi văzut deja Capela Sistină și Cazionoul din Monte Carlo, dar Sala și Muzeul Unirii nu. Așa ceva trebuia de urgență remediat și s-a petrecut fix pe 1 martie, cadou de mărțișor :) Unde mai pui că doamnele și domnișoarele au primit gratuitate în acea zi în toate muzeele din Alba Iulia (asta am aflat la intrare).
Sala Unirii trebuie văzută pur și simplu pentru că este posibil să pășești în locația în care a avut loc şedinţa Marii Adunări Naţionale care la 1 Decembrie 1918 care a hotărât Unirea Transilvaniei cu România. Simplu, fără multe explicații i-am zis copilului unde suntem și deja la 8 ani întelege bine unde anume a intrat. I-am mai spus doar că în această clădire, care este până la urmă un simbol național (noi nefiind naționaliști, dar ințelegem importanța de a ne cunoaște țara pentru că e aberant să nu o cunoști) au pășit toți regii României și toți președinții României. Da, hai să zicem că e aproximativ ceea ce reprezintă Capela Sistină pentru Vatican. Apoi, am ieșit din clădire și peste drum (efectiv) am intrat în Muzeul Național al Unirii.
Ai nevoie de aproximativ o oră să-l vezi și asta nu pentru că nu ai putea petrece mai mult timp aici, că este ce vedea, însă ar prinde bine să fie și cineva care să-ți explice ce vezi. În lipsa unui ghid, treci pe lângă unele exponate ca “lebăda pe ape între trestii să se culce“, iar asta este puțin spus păcat. Așadar, nu am fost impresionați de muzeu, așa cum am fi putut fi cu puțin ghidaj. Ca o paralelă, acu’ vreo doi ani (n-am scris nimic despre asta), la Zalău, am fost la Muzeul Județean de Istorie și Artă și deși n-am avut nicio așteptare, aici am avut parte de o doamnă care ne-a fost ghid și care ne-a povestit ce se putea vedea în fiecare sală. Da, ne-a ghidat, a venit cu noi, și-a făcut treaba și eu simt nevoia în anumite muzee de așa ceva, iar pentru copii este mai interesat ca cineva să vină și să le povestească CE văd. Nu știu dacă la Alba era posbilă vizitarea cu ghid, nu ne-a întrebat nimeni, adultii plătesc 25 de lei bilet combinat (Sala Unirii + Muzeu) și nu știu dacă exista posibilitatea unui altfel de bilet. Dar, chiar și așa merită să vă rupeți o oră din vizita la Alba Iulia pentru acest loc.
4. Mergi să vezi mormântul lui Iancu de Hunedoara în Catedrala Romano-Catolică Sfântul Mihail
O altă fascinație cunoscută aici pe blog este pentru catedralele catolice (din lume), în opinia mea primele muzee și printre cele mai mari minumi arhitecturale ale tuturor timpurilor. Dacă nu mă credeți vă trimit cel puțin până în Italia, apoi mai vorbim. Revenind la Alba Iulia, însă, avem și aici o minune: Catedrala Romano-Catolică Sfântul Mihail, zice-se “cel mai valoros monument de arhitectură romanică și gotică din Transilvania”. Lăcașul deține două recorduri: este cea mai veche și totodată cea mai lungă catedrală din România, iar în interiorul ei găsim printre alte morminte celebre și mormântul lui Iancu de Hunedoara. Eu i-am zis că este un fel de Santa Croce de Transilvania, așa mi s-a părut. De văzut, oricum.
Pont: pentru că am avut prilejul de a păși în ea atât în timpul după amiezii, cât și dimineața, vă pot sugera să ajungeți aici în prima parte a zilei pentru că este mai frumos luminată. Până în jurul orei 12 la prânz lumina pătrunde minunat prin vitralii și interiorul este atât de bine luminat încât pereții par din ceară topită. Mi-a plăcut foarte mult acum, văzută la prima lumină a zilei. În a doua parte a zilei este mult mai întunecată și mai rece, acum depinde cum o preferați, s-ar puta să vă pară mai gotică așa mai spre seară, deci poate cel mai bine ar fi să-i dați două șanse, de fapt. :)
5. Descoperă un nou lanț de librării – Bookcity (momentan doar 7 librării în țară)
La Carolina Mall, am avut parte de două descoperiri în același loc: Librăria Bookcity și Alimentari Casa Italia (dar despre ea nu vă spun decât că are multe minunății italienești, însă nu la cele mai mici prețuri, ne-am luat câte ceva oricum, sper să ajungă și-n Cluj, aici avem doar Supermercado, dar este foarte mic spațiul și slabă oferta în ambele locații).
Revenind la Librăria Bookcity, nu că în Cluj ducem lipsă de librării, chiar cred că stăm fooooarte bine, am descoperit însă ceva nou, un concept drăguț de design interior într-un spațiu cultural, care cred că n-ar strica să-l întâlnesc mai des. De la felul în care este organizat spațiul până la oferta de carte, totul mi-a plăcut – fix genul de loc în care pot pierde mult timp și să nu-mi pară că l-am pierdut. Fun fact: am găsit o carte pe care mi-am procurat-o pe loc – Mario Vargas Llosa în dialog cu Gabriel Liiceanu –
Chipuri ale răului în lumea de astăzi. Ficțiunea ca necesitate vitală, pentru că unul din cele două dialoguri prezentate în carte este cel la care am asistat și eu (poate mult spus, citiți aici de ce) la Facultatea de Litere a UBB în mai 2013. Atunci, am reușit, însă nu știu cum, trebuie să recitesc și eu articolul, să iau un autograf de la Llosa pe cartea Paradisul de după colţ. Un moment de care o să-mi aduc aminte mereu, iar acum am găsit că a fost o mega surpriză această carte, n-am stat pe gânduri.
6. Faceți turul statuilor din cetate, o activitate pe placul celor mici
Noi (Albert mai ales) avem o istorie cu aceste statui și MEREU venim aici să refacem o anumită poză, care nu se regășete în colajul de mai jos pentru că este prea personală, însă vă spun că ne distrăm de FIECARE dată. Pe lângă acea poză facem turul tuturor statuilor pentru că este tare distractiv și cumva ne aduce aminte de Brastislava, căci și acolo există o colecție interesantă de statui din bronz cu care mi-am făcut o mulțime de poze în 2014 și anul trecut când ne-am reîntors, l-am pus pe Albert să-și facă aceeași colecție de poze pentru albumele de familie. Puteți începe și voi o astfel de tradiție la Alba Iulia, e frumos peste ani să vedeți ce a ieșit, noi ne bucurăm tare de poveștile spuse prin imagini la ani distanță.
7. Fă o plimbare prin împrejurimi
Am primit întrebarea “Ce să vizităm în împrejurimile orașului Alba Iulia?” de multe ori și nu mică mi-a fost mirarea să cer timp de gândire. Cred că nici eu n-am văzut tot ce se poate vedea, însă la o privire mai atentă cred că pot face câteva recomandări cu precizarea că vă trebuie obligatoriu un weekend prelungit și nicidecum un day trip în zonă.
Din ceea ce am văzut noi cu diverse ocazii, în imediata apropiere a Albei Iulia, ne-au plăcut următoarele:
- Cetatea medievală și Biserica fortificată Câlnic (edificiu pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO din 1999)
- Orașul Sebeș cu Biserica evanghelică fortificată (una din cele mai mari din Transilvania, seamănă cu cea de la Mediaș)
- Satul Lancrăm și Casa Natală “Lucian Blaga” (loc regăsit în formularea ce-i aparține: “Veșnicia s-a născut la sat” )
Dacă aveți la dispoziție mai multe zile prin județul Alba, atunci merită să vedeți și:
- Ghețarul de la Scărișoara (rezervație speologică din 1938, cel mai mare ghețar natural din România)
- Satul Rimetea (unul din cele mai frumoase sate din România)
- Cetatea Colțești din Munții Trascăului
- Peștera Huda lui Papară & Râpa Roșie (în aceste două locuri, n-am ajuns nici eu… încă)
