Sweet November

Cum îmi este de obicei Noiembrie? Să fiu sinceră, destul de mohorât, mai puțin în toamna petrecută în Sudul Franței și toamna aceasta în care nu prea a contat ce și cum se vede pe geam :) Oricum, în România, fără dubiu, de la jumătatea lui Noiembrie și până la Sărbătorile de iarnă avem, din punct de vedere al vremii, cea mai întunecată perioadă din an: zile foarte scurte, multă ploaie mocănească, ceața groasă din depresiuni (ghiciți unde se poziționează Clujul), frigul ce se instalează bine de la o zi la alta și un miros de iarnă tot mai puternic…

Cu toate că n-am apucat să mă uit nici pe geam uneori, iar alteori nici n-a contat ce se vede dincolo de el, după cum v-am spus, acest noiembrie mi-a fost vesel, cald și desigur, îmi pare că a trecut foarte repede. Paradoxal de-a dreptul, tot anul acesta, zilele mi-au părut fooooarte lungi, dar când mă uitam în urmă la luna ce se încheia, timpul zici că a fugit ca nebunul. Cred că încep să înțeleg ideea aceea conform căreia zilele par tare lungi, dar anii devin din ce în ce mai scurți.

Trecând așadar peste ceața groasă și zilele înghesuite unele în altele, acest noiembrie a fost despre primul drum la Ineu în trei, despre Botezul băiețelului nostru și despre așteptarea lui “decembrie magic”, care sperăm să fie anul acesta “cel mai magic”. Dacă va fi sau dacă doar vom dormi, rămâne de văzut și oricum va fi bine :)

De obicei, noi nu ajungem la Ineu în noiembrie, cred că în 10 ani am ajuns de vreo două ori cu tot cu data aceasta, însă știu că este diferit decât noiembrie în Ardeal. Culorile toamnei se păstrează bine de tot până la intrarea în decembrie, zilele însorite sunt mai multe, iar temperaturile nu scad vertiginos atât de repede. Sigur, puteam prinde un weekend ploios, dar n-a fost cazul, iar soarele a strălucit exact atunci când a fost nevoie de el.

Toamna la granița dintre Crișana și Transilvania (Piatra Craiului)

Culorile toamnei la Ineu (totul era încă galben, chiar dacă mai mult covor de frunze decât frunze în copaci)

Vineri după-masa la Ineu, liniștea de după nebunia de dimineață (vinerea e zi de târg la Ineu, dintotdeauna)

Toamnă, toamnă călătoare vom avea noi oare, soare?

Moara cu Noroc scăldată în soarele blând al toamnei

Lumina perfectă pentru imortalizat momente esențiale :)

Toamna “Dovlecelului”, motivul deplasării noastre la Ineu…

Ce ne va aduce ultima săptămână din noiembrie în afară de soare (săptămâna aceasta nu s-a arătat deloc pe la noi) rămâne de văzut. Va urma o săptămână scurtă, cu acel weekend lung, prilejuit de Sf. Andrei și Ziua Națională. N-avem plan, dar nici anul trecut n-am avut și a ieșit până la urmă așa.

În rest, eu mă chinui de aproape 3 luni să termin o carte, știam eu ce spun când ziceam că am profitat de starea de grație în ale lecturii de peste vară. Acum visez la cum voi sta în fotoliu, lipită de teracota de la Ineu și voi savura romanul procurat de Black Friday, în timp ce luminițele de la brad ne vor bate în geam, iar afară se va așterne zăpada. Hei, să visăm e gratis, reconfortant și nu face rău nimănui :)

Revenind, acest Noiembrie cețos și țanțoș pe alocuri a avut aromă de ciocolată caldă (cam multă), iz de mare reuniune de familie, îmbrățișări dulci și fețe vesele, revederi emoționante, idei noi și variate (dar timp deloc pentru ele), simțuri pe alte coordonate și cele mai mari mici aventuri de care am fost capabili până în prezent.

Acum mai rămâne o întrebare, ce facem de Revelion? Voi, că noi aproape sigur nu vom fi cei care ne facem planul Revelionului 2018, cel puțin nu anul acesta… și în următorii 18 (cum bine zicea tata, pe când eram eu mică) :)