Weekend de vară în miros de lavandă

N-am ajuns în Provence încă, dar știu că se va întâmpla cândva, la fel ca toate lucrurile (visele) pe care mi le-am dorit și au venit când au trebuit să vină, nicio secundă mai devreme și nici într-un caz atunci când mai aveam puțin și mă dădeam cu “ceva” de pământ pentru ele. Dar cumva, pe undeva, probabil pentru liniștea sufletului, dorințele astea încă neîmplinite au substitute pe aici pe aproape și sigur că substitutul acesta se întâmplă să fie uneori atât de aproape că e chiar ÎN noi, iar alteori “suficient” de LÂNGĂ noi. Ei, cu lavanda cred că a fost ceva și ÎN și LÂNGĂ.

La fel ca pentru cei mai mulți, nebunia cu lavanda a început și pentru mine odată cu poveștile despre Provence ale englezului Peter Mayle. Întâi a fost Un an bun, da, cartea după care a făcut Ridley Scott minunea de film cu Russell Crowe și Marion Cotillard (dacă mai e cineva care nu l-a văzut, acum e momentul, îți dă o stare de vacanță ce nu s-a pomenit), iar apoi a fost trilogia Un an în Provence, Provence pentru totdeauna și Din nou în Provence. Deși cred că nu-s suficient de deșteaptă pentru umorul englezesc, sau cel puțin așa pare să fie, totuși am gustat din plin descrierile savuroase ale lui Peter Mayle și oricât de hilar pare totul în poveștile sale, frumusețea Luberonului întrece orice imaginație, dincolo de cuvintele ce încearcă sărac să o ilustreze. Așa am ajuns să-mi doresc să merg în Provence și nu oricând ci atunci când lavanda e la maximul de înflorire și atunci când o să am suficient timp pentru a mă bucura de întinderile mov cât vezi cu ochii.

Despre lanul de lavandă, Lavandă Lola, de la Bonțida am auzit cam de doi ani de zile (!?), deși s-ar putea să greșesc și să fi auzit mai de multă vreme. Cred că am pornit de la acest articol. Nu mai contează, cert este că deși mi-am dorit să merg să-l văd, n-am mers până în urmă cu aproximativ 3 săptămâni. Nu știu de ce, doar era clar că nu aveam să ajung în Provence între timp.

Povestea este în esență simplă: Anca și-a dorit o cultură de lavandă după ce a citit tot ce se poate citi pe această temă și a realizat că în România există foarte mult teren necultivat ce poate deveni pentru cineva startul unei afaceri de familie. Ea își dorea acest lucru de ceva vreme și ideea de a cultiva lavanda a venit de la sine. A ajuns în Provence și a fost fermecată de dealurile mov, a învățat și diferite tehnici de extragere a uleiului esențial și uite așa a luat naștere afacerea ei, cu pași mici dar siguri și în scopul precis de a avea, până la urmă, un loc al ei unde să petreacă timp cu familia și de ce nu, să crească o afacere înfloritoare și la propriu și la figurat.

În prezent, Lavandă Lola îi ajută și pe alții care doresc să-și urmeze visul de a avea afacerea lor cu miros de lavandă, iar Anca pare mereu deschisă discuțiilor despre pasiunea ei. Noi, care am dorit doar să vizităm locul, ne-am făcut ceva probleme despre cum să intram în lan, neavând niciun plan de a cultiva lavanda, însă Anca a fost foarte prietenoasă de la început și ne-a arătat pe unde să mergem ca să vedem lanurile mov în toată splendoarea lor, ne-a lăsat să facem câte poze dorim, să ne odihnim în lan și uite așa, ceea ce am crezut noi că vom vedea în 20 de minute s-a terminat după 2 ore :) Rezultatul în puteți vedea mai jos (parțial, adică doar pozele de pe camera foto, căci am făcut o sumedenie și cu telefonul, ne-am distrat pozând de parcă eram la Abbaye de Sénanque și nu la Bonțida). Am vrut, totuși, să nu mai aștept și să vă recomand acest loc acum când lavanda e foarte înflorită și puteți să vă bucurați de ea la maxim, căci lanurile mov așa cum le vedeți aici nu sunt atât de mov tot anul.

Cum puteți ajunge aici din Cluj: prin Apahida (de unde vă sfătuiesc să vă cumpărați roșii, cartofi noi și celebrele ridichi) – apoi urmați drept drumul spre Bonțida și exact la intrarea în sat pe partea dreaptă o să zăriți lanurile mov. Depinde de trafic, dar n-ar trebui să faceți mai mult de 30-35 de minute din centrul Clujului. Mai multe detalii găsiți pe pagina de Facebook.

[De ultimă oră, pentru cei care caută cazare, camping și loc de parcare pentru Electric Castle 2017 (12/16 iulie), Lavandă Lola vine cu o ofertă pe care pe care o găsiți aici].

Și după această vizită în lavandă, desigur, Provence mi-a reintrat în colimator (că mă calmasem o vreme). După ce terminasem două cărțulii începute, am reînceput Hotel Pastis și când voi citiți aceste rânduri, probabil eu voi citi ultimele 100 de paginii ale unei alte povești provencale semnate Peter Mayle. Și ca povestea să fie poveste, adeverind faptul că gândurile vin spre noi așa cum mergem noi spre ele, se pare că se tot agață de mine articole de pe internet cu povești de prin lavandă, așa că nu voi rezista și vi le voi recomanda mai jos. Așadar, ce am mai găsit în ultima vreme pe net, despre Provence și mi-a plăcut: