Am avut o iarnă rece în acest ianuarie, așa de rece că mi-au înghețat până și cuvintele. Parcă niciodată nu mi-au înghețat așa, de cu forța a cam trebuit să le dezgheț azi, mai mult pentru că îmi era dor de blog, dor de a scrie, dor de multe alte doruri de prin alt ianuarie când poate eram mai odihnită și cu alte planuri. Dar acest ianuarie a fost așa cum a fost, nu prea mi-a dat timp să mă gândesc nici măcar la doruri…
Am început la Viena în una din cele mai faine escapade de iarnă de care am avut parte… vreodată (chiar dacă un cuvânt n-am povestit despre ea) și închei ianuarie pe canapeaua de acasă scriind pe blog prima dată în acest an :) Între ele un drum de Timișoara, un eveniment drăguț de familie, multe dimineți cu multe grade sub 0 și după-amieze în care aș vrea să vă spun că am băut ceai și am citit, dar de fapt au fost după-amieze în care un somn a fost tot ce am avut nevoie, pentru că… you know, we have to adult everyday…
Am reușit să văd (doar) trei filme, să încep să recitesc (doar) o carte, care mi-a plăcut cândva și pe care mi-am dorit să o recitesc abia când o colegă mi-a cerut să i-o împrumut. M-am uitat la tenis și patinaj mai mult ca în anii precedenți și am petrecut câteva weekend-uri la căldurică încercând să-mi revin pentru noi zile friguroase și frustrant de scurte (și nu numai).
Am suferit un mic șoc când mi-am dat seama că a început un nou an în care poate n-ar strica să am planuri, abia când o bună prietenă mi-a zis că pentru că i se leagă 5 zile libere în februarie dă o fugă în Gran Canaria că acolo sunt 23 de grade pe vremea asta. Ah… realizai că planurile de vacanță în 2017 sunt undeva departe de mine momentan, dar planul ei m-a trezit cumva la realitate. Adică 2017 chiar a început cu tot ce înseamnă asta (pe lângă job, oboseală și trăncăneală).
Cred că aveam nevoie de asta ca să-mi scot agenda (proaspăt primită de Moș) și să trasez niște schițe, pentru liniștea sufletului mai mult. A funcționat, cred. Mi-a plăcut să caut niște trasee și să văd dincolo de curcubeie prin ceața groasă a celei mai deprimante luni de iarnă (dacă îmi permiteți și vă rog să-mi permiteți) :)
February, bring it on!
1 comentariu
De mica fiind imi doresc sa vizitez Viena de Craciun sau macar in timpul iernii.