The Balkans Trip 2016: cel mai balcanic oraș din Balcani, Belgrad

În vara lui 2010, atunci când aflasem că drumul nostru spre o însorită insulă grecească avea să treacă pe lângă celebra capitală a Serbiei, mi-a sunat în cap, instant, o melodie pe care o auzisem la Eurovision chiar în acel an. Compusă de Bregovic și cântată de un tip ce nu eram sigură că e chiar tip de genul masculin, melodia aceea mi-a dansat cu stil prin cerebel o primăvară întreagă și mi-a pus Belgradul în minte ca nimic altceva până atunci. Și mi-a tot sunat în cap, Beograd, Beograd ăsta, până am ajuns să facem un plan de oprire în capitala verde a Balcanilor, orașul de la gura de vărsare a Savei în Dunăre, acel oraș ce-l puteți vedea splendid în The November Man, orașul ce sfidează istoria recentă prin clădirile bombardate din buricul târgului, lăsate acolo AȘA… doar ca să nu uităm.

Însă atunci în 2010, am trecut prin Belgrad numai ca să nu putem zice că n-am oprit, de văzut am văzut extrem de puține (desigur, clădirile bombardate le-am văzut, doar pentru ele am oprit), am pozat și mai puține și am mai luat o amendă de parcare aiurea cât să ne amintim tot concediul că am trecut prin Serbia. Cu toate acestea mi-a rămas gândul acolo, mi-a rămas un OF cum că nu l-am văzut, cum că nu l-am gustat, cum că nu l-am înțeles pe acest Beograd cu muzica lui balcanică și istoria lui complicată. Și cum anul acesta, 2016-le despre care încă n-am o părere clar definită, deși se apropie de final, a fost anul cu Tripul din Balcani, i-am mai oferit o zi și o noapte Belgradului, momente prețioase în care să mă convingă că e acel oraș din Balcani despre care lumea spune că ar fi cea mai balcanică metropolă a regiunii, cel mai cosmopolit și vibrant oraș din fosta Iugoslavie.

Nu m-a dezamăgit! Asta e clar! Aș mai merge și a treia oară, poate nu chiar mâine, dar în doi, hai trei ani aș repeta vizita, de data aceasta sub forma unui weekend, un weekend la Belgrad cred că mi-ar arăta tot ce n-am reușit în aceste două vizite. Dar până atunci, să vă povestesc cum a fost în vara lui 2016.

În primul rând cald :) Foarte cald, dar ce să mai vorbim era 14 august, ciudat era să nu fi fost cald și soare. Să nu uităm totuși că Belgradul este acolo unde Câmpia Panonică întâlnește Balcanii, iar climatic se comportă în consecință. În al doilea rând, Belgradul este un oraș mare, nu, nu este un oraș de văzut într-o singură zi, tocmai din acest motiv, după incursiunile mele recomand un întreg weekend. Iar în al treilea, dar nu ultimul rând, Belgradul este extrem de ofertant, dacă amintim numai multitudinea de festivaluri care au loc anual aici (BITEF Teatrul de Festivități din Belgrad, BELEF Festivalul de Vară din Belgrad, BEMUS Festivalul de Muzică din Belgrad, Târgul de Cărți din Belgrad și Festivalul de Bere din Belgrad sunt doar câteva exemple) și de faptul că întreg orașul a servit drept platou de filmare pentru multe producții cinematografice, inclusiv filmul Underground, regizat de Emir Kusturica, a fost produs în acest oraș și a câștigat premiul Palme d’Or în 1995.

Noi n-am avut nici de data aceasta o listuță cu lucruri de bifat. Cu ocazia asta mi-am dat seama cât de tare m-am schimbat în călătorii în ultima vreme, căci în urmă cu 4/5 ani nici nu-mi închipuiam să ajung fără o astfel de listă într-un oraș mare. Și totuși am putut fără. Poate și faptul că eram cam la final de vacanță să fi contat… nu știu. Cert este că a fost o zi cam de slow travel prin Belgrad, dar mi-a lăsat amintit foarte faine. Am început ziua la o cafenea super frumoasă, unde am luat cel mai bun mic dejun din toată vacanță și Clau zice că a băut și el o cafea BUNĂ după 10 zile de “post” :) A fost o duminică dimineață în care ne-am simțit ca la noi în sufragerie la Kozmeticar. Imaginile sunt mai mult decât grăitoare, așa că o recomand din suflet, dacă treceți pe la sârbi.

Cu stomacul plin și veseli nevoie mare am pornit prin oraș având 4 obiective majore de vizitat: Fortăreața și Parcul Kalemegdan, Principala arteră comercială a capitaei sârbe: Knez Mihailova, Catedrala Sfântul Sava, zice-se cea mai mare catedrală ortodoxă din Europa (care desigur nu-i terminată, dar cel puțin e cea mai mare noah) și poate locul care mie mi-a plăcut cel mai mult în Belgrad, un fel de Montmartre balcanic: Skadarlija.

Foarte multe scene din The November Man, de care aminteam la începutul articolului, au fost filmate în Fortăreața și Parcul Kalemegdan, un loc minunat de belvedere asupra Belgradului, de neratat dacă doriți să vedeți locul în care se întâlnesc Sava și Dunărea, în plus, vara, parcul poate fi adevărată mană cerească. Dacă aveți timp și de muzee, Fortăreața găzduiește câteva, intrarea la expoziții se plătește, dar atât Fortăreața cât și Parcul se pot vizita gratuit. Nouă ne-a plăcut foarte mult.

Knez Mihailova, această stradă luxoasă, principala stradă pietonală din oraș, plină de magazinele marilor branduri, dar și branduri locale, mi-a adus aminte de Parizska din Praga Poate aici la Belgrad strada este mai lată, dar păstrează cam același calapod, clădiri cu o arhitectură fantastică, prețuri măricele și lume multă. Noi n-am luat la rând magazinele, am intrat numai într-o librărie și pe la standurile cu produse locale, de unde colecția mea de căni s-a trezit cu o piesă nouă. Mi-au plăcut la nebunie artiștii stradali ce au dat adevărate concerte, de la muzică clasică la tot ce vrei și desigur m-au înnebunit puțin porțile, de nu mult a lipsit și mă pozam în toate (deh, altă obsesie nu mi-am găsit încă) :)

Catedrala Sfântul Sava nu m-a impresionat cu mai nimic și bănuiesc că deși se autoproclamă cea mai cea din Europa nu le-a luat în considerare pe cele din Rusia (așa cred și n-am mai cercetat, după cum se și cuvine, nu?). Oricum trebuia văzută, din exterior pare gata, în interior zici că au năvălit tătarii… ieri.

Piesa de rezistență a Belgradului zic eu că este Skadarlija, o stradă vintage, aflată desigur în Stari Grad (Orașul vechi) și oricum ai privi-o, pare cel mai boem colțișor din Balcani. Nu zic doar eu, că aduce cam cu orice stradă prin Montmartre ci cam toți cei care au văzut-o. Și pentru că ne-a plăcut ATÂT de mult, aici am luat și masa înainte de a o lua din loc spre România. A fost cireașa de pe tort în acest oraș și culmea, văzută la final, mi-a alimentat pofta pentru o altă vizită la Belgrad, căci sunt sigură că așa cum ascunde această stradă, Belgradul mai ascunde și alte și alte comori.