Despre cea mai recentă vacanță de primăvară

Nici pe vremea când ne rodeam coatele pe băncile școlii, nu exista o vacanța mai scurtă ca vacanța de primăvară, așa-i? Dar, mamă cum o mai așteptam!! Pe vremuri era prima vacanță de la cea de Crăciun și alta nu mai pupam până la Vacanța Mare. Acum lucrurile parcă nu-s mai cum au fost, avem o Vacanță Intersemestrială, avem Săptămâna Altfel (ambele în intervalul februarie-aprilie) și puțin câte puțin, vacanța de primăvară și-a pierdut și frenezia așteptării… Însă…

Însă, recunosc că mereu mi-a plăcut să fac un fel de caz cu ea, adică mi-am cam luat concedii/vacanțe ca să pot ajunge la Ineu și în zonă, acolo unde Paștele îmi pare mai Sărbătoare ca oriunde și unde vacanța de primăvară arată la fel ca-n anii mei de școală. N-a făcut excepție nici anul acesta, chiar dacă vacanța mea de primăvară a fost un fel de weekend prelungit și nimic altceva. Curtea mereu mă așteaptă plină de flori și de verde de parcă știe că vin, așa că în aceste condiții chiar nu-mi imaginez să lipsesc. Ba mai mult, am văzut o tendință în aceste întoarceri acasă și pe alte bloguri pe care le citesc, care mă bucură și unde mă regăsesc. Semn că nu-s caz singular…

M-am gândit încă de când am aflat că Paștele lui 2016 va cădea de 1 mai că o căldură ne va toropi pe toți, dar din păcate nu fu chiar așa… A plouat TOT drumul spre casă, iar pe la Oradea parcă se rupsese cerul, de mă și vedeam 4 zile consemnată la domiciliu. Însă din toate zilele vacanței, chiar ziua de Paște a avut parte de vremea cea mai bună, mai însorită și mai călduță, de ne-a fost mai mare dragul să ne alintăm și să ne încălzim la soare. Sigur că acum este mult mai rece decât a fost la Paști. Așa de rece, că pentru prima dată de când stăm la Florești, am repornit căldura după vacanță, în general treceam pe modul de vară odată cu plecare de Paște la Ineu și pe modul de vară rămâneam, dar acum n-avem cum, nu trece de 17 grade în apartament și de 15 afară chiar dacă e imediat jumătatea lui mai.

Și fix acea zi de sărbătoare ne-a dus pentru a nu știu câta oară la Tauț, satul în care stau finii noștri și unde masa de Paște se ia în familia extinsă. E un festin culinar de la care pur și simplu nu poți lipsi: salate de primăvară cu ridichi și ceapă verde din belșug, cam 3 sau 4 feluri de carne pregătită în 6 moduri, platouri aperitive pe care dacă le-am avea în restul anului ne-ar părea sărbătoare zi de zi și nu în ultimul rând niște prăjituri demențiale cu nuci caramelizate, vișine și multă ciocolată. Da! Fix așa! Acum să nu credeți că Paștele e doar despre mâncare, este clar despre oamenii și atmosfera din jurul mesei și despre ce a dus fiecare cu el dincolo de Noaptea Învierii…

Sărbătorile la țară, așa cum puteți citit în multe locuri pe net au alt farmec decât la oraș. Desigur, nu se mai păstrează cine știe ce tradiții, cel puțin nu în zona Ineului (în afară de celebra Horă la care anul acesta nu am participat), dar tot se simte altfel atmosfera decât aș simți-o dacă aș petrece Paștele la Cluj sau într-un oraș mai mare, sau acolo unde nu-i mama și micile noastre tabieturi și coșulețele cu ouă și învârtitul ăla de 3 ori după Biserică la miezul nopții. Poate asta e, sau poate liluții pufoși (puiuții de gâscă), iarba verde de acasă, câinele, pisica și întâlnirile de care mi-e dor…

Maman zice că nu e doar o zicală: “veniți acasă numa’ din Paști în Crăciun… și odată vara”, deși cred că au fost și ani în care vara nu s-a potrivit să petrecem câteva zile la Ineu (acum îmi vin în minte 2011 și 2014). Și nu e trist, e bine că e măcar așa, e bine că mai are cine și ce ne duce spre acasă ăsta al copilăriei noastre. Și mă bucur că am mai adăugat un articol la seria dedicată vacanței de primăvară ;)

• 2015 Minivacanța de Paște în 15 imagini și cam tot atâtea fraze
• 2014 RPD adică Rapiță, Paște și După (Paște)
• 2013 Paștele 2013: verde și canicular
• 2012 Maratonul de Paşti
• 2011 Jurnal de vacanță agitată
• 2010 Un Paște Fericit!
• 2009 Jurnal de primăvară