Eurotrip 2015: Austria, Superioară din toate punctele de vedere!

Dacă până în acest august, tot ce văzusem din Austria a fost Viena, după luna august a lui 2015 mă declar un fan înfocat al Austriei și o pot declara “cireașa de pe tort” a Eurotrip-ului din această vară. Pe lista mea de dorințe în ale călătoritului, oricum se afla de multă vreme, traversarea Austriei de la Est la Vest, un road trip cu munți cât vezi cu ochii și peisaje mai frumoase ca în vederi. Et Voilà, s-a întâmplat de data asta!

Am stat 3 zile în țara asta faină și mi s-au părut 3 ore :( Aș încerca varianta de 3 luni dacă mi-ar fi la îndemână :) Oricum, am construit cele 3 zile astfel încât să nu irosim nicio secundă. Prima zi a constituit-o drumul acela minunat la care visam, de la granița cu Ungaria și până la Russbach am Pass Gschütt, unde ne-am și cazat. A doua zi a avut ca țintă minunăția numită Hallstatt, pe care am completat-o cu satele și lacurile din zonă (de menționat că fiecare locație vizitată ar fi meritat câte o zi, minim). Iar a treia zi am rezervat-o urbii lui Mozart, orașului vedetă din Sunetul Muzicii, pe numele lui de scenă, Salzburg!

Dar să le luăm pe rând, cu riscul de a scrie un articol kilometric, bun de citit în zilele gri și ploioase de toamnă, dar stai, chiar într-o astfel de zi ne aflăm :)

Drumul prin Austria, cazarea și zona Russbach am Pass Gschütt:

De la granița cu Ungaria peisajul se schimbă dramatic în bine, parcă cineva îl dirijează de la telecomandă. Trecem pe lângă Melk și nu oprim de data asta, dar imensitatea abației se vede de pe autostradă. Continuăm spre vest cu frenezie și abia așteptăm să ajungem la munți. Ne era o greață de câmpie și o greață și mai palpabilă de canicula pustei maghiare. Totuși nu se risipește căldura imediat și nici munții nu ne apar imediat în vizor deși așa speram. Mergem tăcuți o vreme și ascultăm întreaga Simfonie a IX a lui Beethoven sub bagheta lui Karajan. Așa am vrut să ne facem intrarea în vest și ne iese.

Îl mai pun pe Clau să verifice prognoza meteo și se anunță ploi. Nu vreau ploi, dar aș face orice să mă răcoresc. În zona Ehrenfeld ieșim de pe autostră și o ploaie torențială ne ia mințile pentru zece minute. Apoi iese soarele ca și cum ploaia aia nici n-ar fi fost. Acesta este și momentul în care ajungem la Traunsee, unul din cele mai mari lacuri ale bătrânului continent. Ne ținem respirația, cineva a umblat le telecomandă din nou, peisajul se schimbă din nou în exact ce ne arătau toate ghiduile turistice despre Austria. Este foarte frumos și vrem în sfârșit să oprim la fiecare 5 minute și aproape că o facem pe tot traseul de traversare a malului drept al lacului dintre Gmunden și Ebensee. Ca să nu mai spun că m-a luat cu dor de scăldat că numai asta visam când îi vedeam pe cei ce se relaxau în lac.

Cu greu, o întindem către cazare, chiar dacă peisajul e din ce în ce mai frumos. Munții arată senzațional și o țin tot într-o suită de deal/vale și iar deal/vale. Cabanele se înmulțesc, vârfuri ascuțite se ivesc, pârâiele curg, totul miroase a proaspăt și pare mai răcoare, florile împânzesc câmpiile și casele, e un spectacol desăvârșit de culoare și stil, iar noi ne mirăm cum de n-am ajuns aici până acum, că departe de casă nu-i. Și într-un final ajungem la Pensiunea Walpurga.

Îmi amintesc ce greu am găsit cazarea, căci mă apucasem să găsesc imposibilul: zonă frumoasă, condiții bune, prețuri decente. Primele două există din belșug, treaba cu prețurile mi-a ieșit mai greu, dar până la urmă i-am dat de capăt. Am fost mai mult decât mulțumiți de ce am găsit la pensiunea asta, iar Sonja de la pensiune a fost o simpatică. Șederea aici a fost minunată și ne-a inspirat maxim. Am fi stat mult și bine, probabil tot concediul dacă așa ar fi fost plănuit și ne-am fi permis, numai că orice minune durează 3 zile! Cea mai puternică imagine va fi cea a fiecărei dimineți în care ieșeam pe ușă și mă dureau ochii de la acel verde crud și mă lua cu amețeală de la superbele înălțimi ce ne înconjurau. Eram de fiecare cu mirarea la purtător: “Wow, dar ce frumos poate fi!!”

Austria rurală: Bad Ischl, Gossau, Strobl + plăcerea de a conduce într-un cadru de vis…

Ne aflam în plină Austrie rurală, dar despre asta ne-am dat seama abia a doua zi când am ajuns să vizităm zona. Aici mi s-a împlinit, de fapt, și dorința de a conduce pe rute de vis, printre munți și văi, prin sate ce cu greu se pot numi așa comparându-le cu cele din România. Fiecare se remarcă prin ceva diferit și extrem de frumos: verdele ireal de la Strobl, ori munții imenși ce se vedeau din Gossau, ori farmecul indescriptibil de la Bad Ischl (că nu-mi vine să cred că dintr-un loc așa fain s-a semnat decizia de începere a măcelului numit Primul Război Mondial).

Recomand oricui, absolut oricui, un tur prin Austria asta tablou, un tur fără țintă exactă, unde vă puteți opri de câte ori doriți și unde doriți, unde peisajul vă face cel mai tare cu ochiul sau unde poate vreți să vă scăldați ori doar să vă clădiți ochii și să vă simțiți în concediu. Da, pe aici ne-am simțit noi cel mai în concediu vara trecută și din acest motiv mi-a rămas așa tare la inimă. Aș mai merge oricând pe aici! Sper ca imaginile noastre să vă convingă mai mult decât cuvintele…

Unul din cele mai frumoase locuri și lacuri din lume: Halstatt!

Ca și cum nu a fost destul ce ne-a arătat Austria în materie de peisaj, roțile și pașii ne-au mai purtat și la Hallstatt. Bine, a fost o țintă a trecerii noastre prin Austria, dar ne-a întrecut așteptările. Orășelul-stațiune este situat la poalele muntelui Salzberg, pe malul sudic al lacului alpin Hallstättersee, care este înconjurat de lanțul muntos Dachstein. Nu pot să vă spun: “mergeți la Hallstatt să vedeți cutare și cutare lucru”, căci e greu și fără sens pe deasupra. Mai bine vă arat pozele și cred ar trebui să mă limitez la atat. Totuși mai bat puțin apa în piuă în ideea că Hallstatt ăsta nu e un loc de bifat din două puncte de vedere: nu e cu obiective turistice “de neratat”, în afară de o panoramă celebră și o salină, iar în al doilea rând nu e de bifat, când ar fi de simțit prin toți porii. Cu asta rămâi după Hallstatt!

Această stațiune montană este considerată, de mulți, drept unul dintre cele mai pitorești orășele-port la un lac de munte. În stațiune se pot practica atât sporturile de iarnă și zborul cu parapanta, cât și ski nautic sau surfing. Stațiunea este vizitată anual de peste 1 milion de turiști (majoritatea asiatici), iar vârful sezonului turistic se situează în perioada mai-octombrie, deși aproape că nu mai are extrasezon. Casele sunt înghesuite și dispuse în trepte, iar printre ele se rostogolesc de pe versantul muntos apele ce alimentează lacul Hallstättersee. Apa e de o puritate aparte și cred că se poate și bea (din ce știu eu în Norvegia, de exemplu, se poate bea din orice lac).

Lucrurile merg bine și așezat aici, poate din acest motiv Hallstatt-ul are același primar de nu mai puțin de 22 de ani (Peter Scheutz este primar al orașului din 1993) :)

Totuși vom lăsa Salzburg-ul pe data viitoare, căci mai sunt multe de spus. Și despre Austria vor fi din ce în ce mai multe, căci îi (re)vine sezonul și urmează Piețele de Crăciun. Fix două luni au mai rămas până la minivacanța de 1 decembrie și tot ce putem plănui pentru acea perioadă stă în puterea noastră încă de acum.