Eurotrip 2015: Abația Pannonhalma, aproape ca în “Numele Trandafirului”

Dacă ajungeți cândva prin Győr, trebuie neapărat să acordați o șansă și minunatei Abații benedictine Sfântul Martin, din apropiere. Cunoscută ca Abația de la Pannonhalma (Pannonhalma Abbey), ea poate fi un loc de care să nu fi auzit, însă se va dovedi o “perlă” din vestul Ungariei.

Noi am aflat de ea cu o zi înainte de plecare și mai ales din cauza lui Clau, fan al revistei Abația, ne-am spus că cele 20 de minute ce o despart de Győr sunt practic “nimic” în Eurotrip-ul nostru. Așa că am inserat-o în program fără să clipim. Abația este unul dintre cele mai vechi monumente istorice din Ungaria, înscrisă din 1996 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Ea deține al doilea cel mai mare teritoriu abațial din lume, după Monte Cassino din Italia. Pozele noastre nu au putut, însă, să-i cuprindă măreția.

Recunosc că din prima clipă am sperat să ajung în Biblioteca Abației (bănuiam că are una) și să mă simt puțin ca în romanul lui Umberto Eco, “Numele Trandafirului”, o carte care mi-a plăcut la nebunie și pe care mi-am tot propus să o recitesc, dar încă n-am găsit starea potrivită. Ei, dar până la Bibliotecă au mai fost câteva lucruri care m-au uimit la acest loc. În primul rând amplasarea mi s-a părut senzațională. Mănăstirea este situată pe un deal cu văi fertile la întâlnirea regiunilor Bakony şi Kisalfold. Chiar nu-mi dau seama cum de un asemenea loc nu e mai cunoscut în România, având în vedere și distanța față de țara noastră. În fine, poate e mai bine.

În al doilea rând am fost pur și simplu năucită de cât de tourist friendly este locul, adică am fost în locații mult mai cunoscute (de exemplu forțăreața din Salzburg, dar vom ajunge și acolo) cu mult mai puțin organizate și mai lansate în așteptarea turiștilor ca acest loc. De la o parcare subterană gratuită, până la un Tourist Info futurist, ori lifturi stradale care te duceau la niște poduri făcute prin pădure, care să-ți faciliteze accesul spre Abație, le-am văzut pe toate. Și-au dat secolele mâna, pe cuvântul meu. Greu mi-am revenit din uimire.

Ulterior am aflat și faptul că toate astea s-ar datora și unui aspect mai… puțin spiritual (sau mă rog, mai lumesc, hai să zicem) și anume producția de vin. La Pannonhalma se produc vinuri fine și renumite, cunoscătorii vin aici ca în pelerinaj. Am descoperit un articol foarte fain despre vinurile de la Pannonhalma, aici.

Mănăstirea și Biblioteca pot fi foarte civilizat vizitate cu ghid audio, contra sumei de 2200 de forinți, aproximativ 7 euro. În acest preț nefiind incluse expozițiile speciale ale muzeului. Dacă vă bate gândul să o luați spre locația asta, oricum vă ajută și site-ul Abației ;) A! Biletul de intrare vine sub forma unui semn de carte, foooarte ingenios mi s-a părut!!

Mănăstirea, ca orice Catedrală/Basilică/Loc de cult catolic mi s-a părut frumoasă și în felul ei, misterioasă, iar eu mă simt foarte bine sub construcțiile astea fabuloase. O să vă povestesc despre minunățiile din Praga, dar toate la timpul lor. Inițial o adunătură de clădiri romanice, Abația de la Pannonhalma a fost complet reconstruită sub Matei Corvin în stilul gotic, interiorul seamănând izbitor cu Notre-Dame, doar că în miniatură.

După câteva momente de “reculegere”, ne-am îndreptat nerăbdători spre Bibliotecă. Și așa am văzut eu cea mai frumoasă bibliotecă de până acum. Arată ca în filme, oricum, seamănă bine cu ce mi-am imaginat eu că ar fi cea din romanul lui Eco, mai sus menționat. De la intrare arată cam așa:

Nu știu exact cât am stat pe acolo, dar am simțit că aș putea sta câțiva ani. Momentele de aici mi-au deschis apetitul pentru a vizita diverse Biblioteci, am mai avut apucătura asta cândva. Interioarele lor te transportă în alte dimensiuni. Am încheiat perfect vizita la Pannonhalma și m-aș întoarce oricând, dacă nu m-ar aștepta în apropiere o altă Abație celebră, la care de data asta n-am oprit, dar o vom face cu proxima ocazie: Melk. Oricum, data viitoare deja ne mutăm cu poveștile în Austria… Superioară, din toate punctele de vedere…