Despre ploi, flori și primăvara asta

Primăvara asta a început (sau cel puțin așa am crezut) cu ziua aia perfectă, aproape gratis. Dar m-am bucurat prea devreme și de-ar fi fost singura dată! Apoi s-au schimbat multe: un nou job, ploile care au venit și n-au mai plecat, făcut upgrade unor aplicații de prin suflet de care nici nu știam că există, m-a apucat să conduc 700 de km ca să văd Cracovia în două zile, reamenajat balconul și voila, imediat e 1 iunie :)

Dacă e să fi suferit dintr-o pricină, primăvara asta, apăi clar am suferit pentru că n-am avut vreme să citesc și să scriu pe cât mi-am dorit, practic să mă ocup de cele două activități fără care respir degeaba pe aici prin zonă. Inițial m-am supărat pe mine, apoi am adoptat zicala lui “life happens” și am revenit la sentimente mai bune vis a vis de propria persoană. Partea interesantă (dar tragică), cu hobby-urile, este că dacă nu ai timp de ele, strigi singur la tine, că ele săracele așteaptă în liniște. Asta spre deosebire de lucrurile pe care “trebuie” să le faci, care strigă la tine că trebuiesc făcute și totuși, ai prefera orice altceva în locul lor.

În plus, primăvara asta la Cluj a fost “Mordor”, am zis noi :) Un fel de ținut sumbru cu furtuni și vreme întunecată, asta pentru că de oriunde veneam, fie vremea cât de bună, când ne apropiam de Cluj se strângeau norii, venea ploaia și se termina povestea. Sâmbăta trecută (deci nu ieri) a plouat în asemnea hal că am stat, ca să nu zic ce, în mașină, neputândune apropia de intrarea de la Kaufland fără să ne ude până la piele… Oh, beautiful, beautiful sping!

Sigur că ploaia aia a făcut și treabă bună: a făcut iarba să crească, florile să înflorească și evident natura să se schimbe. Apoi, tot ea (prin comparație) a făcut să se încălzească puțin atmosfera, ca să ajung azi să vă scriu de pe balconul meu proaspăt… înflorit. Balconul este și el o poveste de două săptămâni, care mai apoi s-a rezolvat în două zile. Mai am câteva lucruri de care trebuie să mă scap ca să arate fix cum vreau eu, dar asta mai târziu. Aș vrea să rezolv ceva și cu spațiul din spatele blogului, dar cum la mine la bloc spiritul comunității lipsește cu desăvârșire, probabil că fac doar mult zgomot pentru nimic. Dar asta e viața la bloc cu aspectele ei care nu-mi plac și despre care chiar nu vă voi scrie… acum.

Aștept cu nerăbdare luna iunie când, așa cum mai remarcam în anii trecuți, vacanțele încep pe bune și sunt din ce în ce mai multe de e mai mare dragul să deschid blogurile și chiar facebook-ul. Sigur, noi până în august mai aveam, dar trăiesc vacanțele cu fiecare dintre voi în parte. Mă bucur că se termină primăvara și vine vara, mă bucur de numa, vara – anotimpul meu favorit care sper să fie cald și senin așa cum poate el să fie când vrea.

Și apropo de vacanțe, dacă nu ne-am hotărât încă, ne stau la dispoziție, ca în fiecare sezon, sejururi la prețuri bune, spre locuri de care nu ne putem sătura vreodată. Încă nu e târziu să vă plănuiți vacanța, ba poate fi chiar minunat ca planul să prindă contur într-o zi ploioasă, cu un ceai aburind în față. Hai cu vara!