Minivacanța de Paște în 15 imagini și cam tot atâtea fraze

Fix săptămâna trecută pe vremea asta, ne întorceam la Cluj după frumoasele și festivele zile ale minivacanței de Paște. Partea mai puțin bună este că de atunci m-am luat complet cu altele și n-am apucat să suflu o vorbă despre cum a fost de fapt, partea foarte bună este că nici nu ne vom dezmetici bine că urmează minivacanța de 1 Mai :)

În primul rând am fost acasă și într-un puseu de melancolie v-am povestit cam ce și cum au stat lucrurile în interiorul meu, în timp ce în exterior era primăvară caldă și senină. M-am întors la Cluj, s-a dus și primăvara :(

La modul cel mai serios, odată trecuți Apusenii spre Câmpia de Vest totul a înflorit: pomii, florile, pădurile și obrajii noștri. Părea un alt anotimp, un alt ținut cu o cu totul și cu totul altă viață. La întoarcere, glumeam despre cum vom ajunge iar în “ținutul întunecat, cu ploi, tunete și fulgere”, dar nu mai dezvolt despre cât de diferită poate fi clima de la Cluj față de cea de la Ineu :)

Cele două zile de Paște au trecut, ca de obicei, fără să simțim, bucurându-ne de vizite ori făcând pe musafirii, căci și așa cu unele persoane dragi ne vedem, deloc metaforic, fix din An (Nou) în Paște.

Și deloc studiat sau pus doar la pozat, ne-am bucurat de lucrurile care ne bucură de obicei când ajungem de Paște acasă pe la Ineu: Noaptea Învierii cu Maman, masa de Paște (uneori la miezul nopții, alteori cum a fost în acest an, în ziua de Paște în curte, în aer liber), coșul cu ouă și cu iarbă din grădină, Iepurașul cu cadourile pe toate inimile, puiul umplut, salata boeuf etc

Și pentru pozat au rămas doar “călătoriile” până la capătul grădinii…

Poate bicicleta veche a unui bunic, poate un mugure mic abia ivit pe o tulpină netedă și văruită (ador grădinile îngrijite cu toții pomii gătiți de primăvară, nu doar prin flori ci și prin “veșmintele” lor)…

Cum a doua zi de Paște a adus în termometre peste 25 de grade nesperate, a fost suficient să aud întrebarea: “nu mergem până la Deal să ne plimbăm un ceas?” ca să o luăm din loc. Și chiar a fost un ceas bine petrecut…

Dealul l-am văzut mai înflorit ca niciodată parcă și mai tânăr ca niciodată, chiar dacă e tare bătrân săracul și a văzut multe…

Colnele scăldate în soare, un șarpe ce se grăbea pe pământul cald și flori de toate culorile puneau viață în orice parte priveai.

Prea multe amintiri de la deal… și eu mă mir că m-am întors melancolică?

Am și cules Flori de am umplut mașina de petale colorate… :)

În a doua zi de Paște la ora 17, an de an la Ineu avem Hora, evenimentul nr. 1 al comunității. Deși nu am fost un fan declarat de când mă știu, uneori când îmi permit să petrec și după amiaza celei de-a doua zile de Paște la Ineu, merg să văd și să fotografiez dansatorii. Fetele în costum popular sunt deosebit de frumoase, așa că iată, niște frumuseți ineuane ;)

Și se joacă mult înainte de Horă, practic Hora încheie un spectacol de cam o oră și jumătate. Este foarte frumos de privit și mă gândesc mereu la cei care vin din străinătate, de Paște, acasă la Ineu, cum o fi de privit pentru ei tot acest show, după ce, poate un an de zile, n-au mai prea avut contacte cu România!? Mă gândesc că sunt cei cu câte o lacrimă în colțul ochiului…

Chiar dacă sunt melancolică la fiecare plecare de la Ineu, nu mai am de multă vreme lacrima în colțul ochiului. E o bucurie să am unde mă întoarce și să dau mereu un alt sens frumoasei zicale: “a căuta departe dorul de a te întoarce acasă”.

Cam asta a fost, pe scurt :) Acum să nu credeți că m-am întors doar cu 15 imagini… Restul le puteți vedea aici, mă uit și eu la ele destul de des, căci îmi țin de cald până ce voi face o nouă vizită Ineului meu…