Cele mai frumoase 10 parcuri pe care le-am văzut în Europa

Și câte or mai fi și m-or aștepta să le văd!! :) Dar, doar nemulțumită nu sunt de câte am văzut până acum, așa că azi, într-o superbă zi de primăvară, vă invit la o plimbare, din păcate doar virtuală, prin zece din cele mai frumoase parcuri pe care le-am văzut eu în Europa. Unde frumos înseamnă senin, cu atmosferă caldă, îmbietor la relaxare și plăcut de privit și simțit…

10. Pentru o primă plimbare nu plecăm tare departe de casă. Mă rog, unii o să fiți chiar acasă :) Da, mergem puțin pe jos prin Cișmigiu. La data la care l-am văzut prima oară mi s-a părut extrem de frumos. Era o zi toridă de august, eram extrem de încântată de vizita la București și mâncam niște trufe de cioco neagră de la Capșa pe o băncuță aproape de lac… Sentiment de liniște și pace și un plăcut iz de nou început!

9. Of Doamne, cât de rece a fost acea zi de început de noiembrie de la Lunel. Crezusem că în sudul Franței nu vine iarna să m-am îmbrăcat ca pentru clima aceea mediteraneană care avea atât de multe fețe că mă luam la harță cu ea. Dar asta nu a răpit din farmecul Parcului Municipal Jean Hugo. Oricât de mult mi-a adus aminte de Ineu acest orășel, parcul era din altă poveste. Și mai era și toamna în frunze!

8. Început de mai la Viena și început de nebunie a lui “să călătorim”, dar ce frumoase sunt amintirile! Cam la fel de frumoase ca parcurile verzi după ploaie. A fost primul parc ce aveam să-l văd în capitala Austriei și Rathausepark nu m-a dezamăgit deloc. Nici nu avea cum, era primăvară și prima capitală vizitată, după Budapesta, până ce la București nici nu ajunsesem.

7. Nu este parcul principal din Montpellier, dar este cea mai frumoasă oază din oraș. Esplanade Charles-de-Gaulle arată ca o grădină botanică la liber, plină ochi cu vegetație mediteraneană și cu un șarm aparte. Fără îndoială locul de promenadă al localnicilor, devine repede și locul în care se întorc invariabil cei care rămân ceva mai multă vreme în oraș. Superb!

6. Ne întoarcem în România. Nu știu câți ați văzut Parcul Central din Cluj sau câți l-ați include pe lista de vizitat dacă ajungeți în Transilvania, dar vreau să spun că este MINUNAT în orice sezon (ok, mai puțin iarna, dar iarna în general e urâțică cam în toate parcurile). Vara, primăvara și toamna este atât de frumos și de plin de clujeni, că ai senzația că nimeni nu muncește ci stă doar în parc. Mai ales după renovarea vechiului Casino a fost adusă la viață și o altă parte de parc, mai puțin frecventată până atunci. În plus nu uitați de micul lac Chios și de activitățile ce le puteți face aici.

5. Când am ajuns la Milano n-am avut nici cea mai mică bănuială că voi ajunge într-un parc. [Destăinuire: oricât îmi place mie Italia și-mi place bine de tot, până în prezent nu îmi pare că ar excela la capitolul parcuri, dar poate că nu le-am dat eu șanse destule.] Ei bine, la Milano, cum nu ai cum să nu ajungi la Castelul Sforzesco, nu ai cum să nu ajungi în Parcul Sempione în care practic acest Castel se află. Sempione este URIAȘ, extrem de verde și mi-a amintit puțin de parcurile franceze, care mai toate au o alură sălbatică, dincolo de faptul că sunt elegante și funcționale.

4. Cel mai cunoscut parc din Croația (după Plitvice desigur, care n-are rival), pare a fi micul Parc Angiolina, de la malul Adriaticii din jurul celebrei Vile cu același nume. Opatija oricum este o nestemată a Adriaticii, foarte elegantă și aristocrată, cu influențele ei austriece, așa că acest parc poate că nu va ieși în evidență la prima vedere, dar dacă arunci un ochi la el, cu marea azurie pe fundal, n-are cum să nu îți ajungă la inimă.

3. Și-am ajuns și la Paris, că era cazul. Nu putea să nu aibă si Parisul un parc care să mă năucească și acela este Jardin de Luxembourg, parcul în mijlocul căruia tronează și Palatul Senatului francez. Deși am văzut grădina asta minunată la început de iunie și plănuiam un picnic aici, vremea nu a ținut cu noi. Dar cel mai elegant parc din Franța, după cum spun statisticile, nu a putut, chiar și așa, să nu ne ademenească.

2. O surpriză nemaipomenită a șederii mele în Franța s-a dovedit a fi Parcul Poeților din Beziers. Parcă ieri am petrecut acea superbă zi de octombrie în acest parc de care nu a auzit mai nimeni, dar care mi-a rămas în memorie de atât de multă vreme. Verde, lacuri, cer senin, copii senini, rațe vesele și mult joie de vivre. C’est la vie en France pittoresque!

1. Cel mai frumos parc european pe care l-am văzut eu până acum este (și cred că va rămâne) londonezeul St. James. Și trebuie să știți că l-am văzut în februarie când nu avea cum să arate la adevăratului lui potențial. Dar parcurile londoneze sunt ceva special în capitala Marii Britanii, sunt fermecătoare toate, iar comunitatea pare dependentă de ele. Londra mi-a părut a fi Capitala Europeană cu cele mai frumoase și animate parcuri. Cândva poate o să mă întorc primăvara și atunci vă voi scrie numai și numai despre ele ;)

Mi s-a făcut dor să merg prin parc, să simt iarba și să las soarele să-mi mângâie fața! Weekend plăcut și senin să aveți!