Considerații generale privind vacanța de vară prin Ungaria, Croația și Slovenia

Nici urmă de depresie post vacanță sau cum destul de clinic am observat anul trecut că este numită “sindromul post-concediu” :) Mă simt minunat, așa cum cred că ar trebui să se simtă lumea după o vacanță mult așteptată, căci daaa, n-am mai avut parte de o vacanță de acest gen din… 2010. Știu că au mai fost vacanțe mai scurte sau city break-uri, dar aici vorbim totuși de vacanța mare, care finally a fost mare, cam 12 zile ;)

Planul și costurile:

Anul trecut am zis hotărât, după frumoasa vacanță la Dunăre, că trebuie să ne reconsiderăm poziția față de concediile noastre. De ce? Pentru că am simțit că alergăm între city break-uri și alte vacanțe cu o durată medie de 4, maxim 5 zile, timp în care nu apucăm să ne și odihnim. Zic “să ne și” pentru că ne este destul de clar că nu putem avea o vacanță în care numai să zacem, nu ni se potrivește, ne chinuim în ea, așa că o îmbinare a vacanței active cu influențe dintr-un stil de vacanță pasivă este exact ce aveam nevoie. Anul trecut la Dunăre, ne-a plăcut așa de mult și așa am mai fi stat să lenevim pe malul ei, dar aveam altele în plan, să mergem să vizităm Novi Sad-ul, să ajungem la prieteni la Timișoara, să mergem la Ineu, încât am obosit sincer undeva între ele… Nu mai aveam chef de nimic și m-am întors acasă atât de obosită că a dat depresia de mine.

Și anul acesta am avut nevoie de o zi de leneveală totată la domiciliu, dar mai apoi m-am trezit mai activă ca niciodată și astfel că la 3 zile de la întoarcerea acasă toate îmi sunt în bună regulă și parcă aștept cumva ziua de luni :)) Deci așa manifestare mai rar. O fi concediul acesta de vină, că a fost plănuit din iarnă, că am știut că va dura ceva mai mult, că am știut că am vreme să revin acasă înainte de a se fi terminat cu adevărat, toate la un loc au facut să mă simt odihnită și cu chef de viață.

Croația a fost ținta vacanței de vară 2014. E al treilea an în care am plănuit-o și de data asta chiar a ieșit. Cazarea ne-am rezervat-o din iarnă pe booking.com, astfel că am închiriat un studio pentru 4 persoane, în Duga Uvala, în regiunea Istria, la Garoful Apartments. Pentru 7 nopți de cazare am plătit fix 98 de euro/persoană. Mai mult decât rezonabil, având în vedere locul și perioada. Deplasarea s-a făcut cu mașina, s-au împărțit toate costurile de benzină și taxe de drum, astfel că și pe acest segment prețul a ieșit foarte bun (n-am stat să trag linie sub sumă, mai ales că plata s-a făcut atât în lei cât și în euro sau kuna).

Am mai avut și două cazări pe traseu, prima în Ungaria, pe malul Lacului Balaton, la o pensiune MI-NU-NA-TĂ, Bodo Haz unde, pentru o cameră dublă cu baie și bucătărie la dispoziție, am plătit 135 de ron/noapte, iar a doua în Maribor, Slovenia, fix în centrul istoric, Hotel Orel, unde am stat cu 18 euro de persoană, probabil la una din cele mai bune cazări din ultima vreme.

Alte costuri în afară de banii de buzunar, care au mers pe mâncare și câteva suveniruri, ar mai fi intrarea la obiectivele turistice. Da data aceasta am fost ceva mai economi ca altădată și am plătit numai intrarea în Parcul Național Plitvicka Jezera, adică 180 de kuna (undeva la 100 de lei de persoană), sumă care deși mare la prima vedere, la o comparație echitabilă cu un bilet de intrare la un parc de distracții de exemplu, sună a chilipir…

Note de drum:

Am plecat într-o vineri, “furând” o zi din ultima săptămână de lucru, ceea ce a fost mai mult decât binevenit căci simțeam că efectiv mă sufoc la Cluj, aveam nevoie de o plecare ca de aer, cine cunoaște sentimentul, mă înțelege. Am ieșit din țară pe la Borș, am traversat Ungaria până la Budapesta, unde, deși nu era plănuit, am intrat în oraș să o salutăm, ocazie cu care i-am mai făcut niște plecăciuni pentru frumusețea ei specială și i-am promis lui Clau un weekend în doi aici, cât de curând ;) Apoi am mers întins până la Gyenesdias, undeva pe mal de Balaton, unde am avut și cazarea și unde am ajuns să facem cunoștință cu “marea maghiară”, dar despre asta în alt articol.

A doua zi am pornit către Duga Uvala, cu o oprire, din păcate teribil de scurtă, la Zagreb, dar nu-i nimic, că îl vedem mai bine data viitoare, până atunci o să povestesc despre el așa cum l-am cunoscut. Am ajuns la Duga Uvala undeva seara, traversând o bună bucată din nordul Croației pe o vreme excelentă, descoperind peisaje încântătoare și ajungând în mult dorita Istria, la apus, când toate orășelele ei drăguțe în stil venețian erau îmbrăcate într-o lumină caldă și primitoare.

Am stat în Croația 7 zile, din care 6 în Istria. O zi am plecat la Plitvicka Jezera, parcurgând cu mașina altă parte de Croația (peste 300 de km), partea cea mai verde zice-se, o Croație centrală mult prea puțin cunoscută de turiști, cu șanse de a nu fi cunoscută deloc, noroc cu cel mai celebru Parc Național din Europa, că altfel…

Istria e deosebit de frumoasă, așa am văzut-o eu ca o îndrăgostită fără leac de Italia sub a cărei stăpânire s-a aflat mai bine de 400 de ani. Din acest motiv mi-am dorit așa de tare să o văd. Din păcate nu am văzut tot nici aici, nu a fost cu putință, dar m-am mulțumit cu ce a fost și a fost atâââât de frumos! Istria trebuie văzută separat de Coasta Dalmată sau de alte zone din Croația și sper să vă conving de asta prin ce vă voi povesti despre ea.

Am părăsit Croația prin Golful Kvarner, pe ceea ce se ei numesc Riviera Opatija, o bijuterie de stațiune la confluența stilului venețian cu cel austriac, un loc ce se mai numește prin cataloagele lor de prezentare Monte Carlo croat. Nu știu, nu am fost la Monte Carlo, dar la Opatija voi reveni cu siguranță și o să vă explic pe larg și de ce.

Ultima zi de vacanță propriu-zisă am dedicat-o Sloveniei. Mi-e și rău când mă gândesc cât de puțin i-am alocat, dar na… Nu-i problemă, simt eu așa că vor mai fi șanse să trecem prin Slovenia. Am văzut jumate de zi Ljubljana și cealaltă jumate Mariborul (distanța e scurtă între ele). Le-aș fi acordat câte o zi fiecăruia, ca să nu mai spun că aș fi mers la Bled și cel puțin în una din stațiunile lor de la Adriatică… Nemulțumitului i se ia darul, așa ca tac și mă gândesc la alte oportunități de a mai ajunge în țara asta extrem de verde și extrem de austriacă în felul ei.

Ce o să vă mai povestec:

• O să vă spun ce mi-a plăcut cu adevărat și ce nu, o să vă arat poze și poate cine știe despre ce vacanță în Croația o să citesc la anul.
• O să mai pălăvrăgesc despre costurile de autostradă la croați și despre cât de bine este să împărțiți taxele de drum cu cineva atâta timp cât o mașină merge perfect cu patru oameni în ea.
• O să mai scriu și despre ce am mâncat, băut și văzut, ce este supraevaluat și ce este musai de “bifat” căci ar fi păcat să treci prin viață fără să vezi și să simți.
• Și da, o să mai vorbesc și sentimental despre locurile vizitate căci altfel n-aș fi eu, dacă n-aș face asta  ;)