Cred că acesta este unul din motivele primare pentru care călătorim mai aproape sau mai departe de casele noastre și de tot ce ne este comun! Și mai cred că este motivul ce ne mână în descoperire și care ne aduce multe frustrări, dacă nu îl rezolvăm cu o oarecare periodicitate. Este dat de curiozitatea noastră caracteristică, probabil din reminiscențe ale primei copilării. Ați văzut desigur cât de curioși sunt copiii mici, cum se plictisesc ei repede de o jucărie sau de un lucru, cum nu pot ei sta locului și cum îi atrage orice este nou…
Calvaria, Mănăștur, Cluj, 8 martie 2014
La ieșirea din iarnă, dorința asta de schimbare a peisajului cred că atinge cele mai alarmante cote. Am stat prin zonă (sau chiar prin case) câteva luni (cu ceva noroc, ca și anul acesta, numai vreo două) și deja toată ființa noastră vrea timp frumos, soare din belșug și verde cât vedem cu ochii. Sigur că pentru acel verde și acel soare mai trebuie așteptat, dar asta nu înseamnă că nu ne putem bucura de primele raze ceva mai călduțe, nu? Vorbesc aici de România, nu de “țările (mai) calde” și de cei care și-au petrecut zile bune de iarnă prin ele.
Cetatea Colțești (Trascăului), Alba, 9 martie 2014
Cam așa m-am simțit eu de la jumătatea lui februarie. Chiar dacă, așa cum am mai spus, m-am bucurat de iarna asta călduță, faptul că a fost destul de gri m-am făcut să îmi doresc cât mai repede o ieșire de primăvară, chiar dacă poate am luat-o de timpuriu. Al doilea weekend din martie a fost în totalitate însorit, atât sâmbăta cât și duminica am avut parte de o lumină frumoasă și de temperaturi rezonabile. Mai cald a fost sâmbătă, dar nici duminică nu a fost rău, atâta doar că a cam bătut vântul și la momentul la care vă scriu mă simt puțin cam înfrigurată din acest motiv și cu fața puțin arzândă. Soare+vânt+munte = un fel de bronz precoce ;)
Rîmetea, Alba, 9 martie 2014
Chiar nu am putut petrece în casă acest weekend. Sâmbătă am plecat să vedem Calvaria, iar duminică am luat-o spre județul Alba, în principal să urcăm la Cetatea Colțești (Trascăului, cum mai este ea cunoscută), iar dacă tot am fost în zonă, să vedem și unul din cele mai frumoase sate din România: Rîmetea. O să vă povestesc de ele pe rând, azi însă stau doar cu ideea acestea de “schimbare a peisajului” în minte și mă gândesc cât e de frumoasă și cum ne pune sângele în mișcare.
Idei scurte de schimbare a peisajului:
- petrece o zi departe de casă (când spun departe mă gândesc la o destinație de o zi, care să nu te oblige să petreci o noapte în deplasare) plimbându-te în natură, ceva ușor, un drum scurt care să te energizeze
- mergi la un picnic undeva departe de oraș, undeva de unde să nu zărești niciun măcar bloc și dacă se poate nici măcar o șosea asfaltată
- organizează o drumeție într-un sat apropiat sau pe un deal apropiat (când spun drumeție mă refer la un traseu de aproximativ 3 ore dus/întors pe jos, căci mai ales dacă nu ai antrenament, doar nu vrei să te extenuezi din prima)
- pur și simplu pleacă de acasă un weekend, aș zice “unde vezi cu ochii”, dar na un mic plan nu strică, mai ales dacă crezi și tu că e jumate din bucuria deplasării ;)
P.S. Acum văd că față de ieri azi e mohorât din nou, dar asta nu înseamnă că până weekend-ul viitor nu poate fi din nou frumos. Se zice că săptămâna aceasta sunt zilele moșilor, mai calde și mai plăcute decât zilele babelor (chiar, cum v-a fost baba?), așadar să nu ne pierdem speranța. Ce mai plănuim? :D
5 comentarii
Eu asta fac aproape in fiecare weekend :))! Si nici weekendul ce a trecut n-a fost mai prejos, mai ales ca temperatura a urcat pana pe la vreo 25 de grade la soare.
Astept articolele detaliate; ai o multime de locuri faine pe langa casa!
Pimavaa vine cu for de ducă, e clar… Sa știi ca nici nu ne-am intors bine de la Roma ca m-am si uitat de bilete pentru Bari….:))
ce noroc pe tine ca ai locuri asa faine aproape de casa. abia asteptam si noi sa iasa soarele de-a binelea si sa facem prima mini-calatorie cu bebe :)