Gazda sau musafir? Un fel de ghid pentru vizite reușite

Gazdă! Fără doar și poate mă simt de 100 de ori mai bine în postura de gazda. Fără doar și poate mă simt fenomenal primind oameni la mine acasă, decât să merg eu la ei acasă. Da, am avut și de pierdut de pe urma faptului că nu am întors vizite, dar așa sunt eu, intru mai greu în pielea musafirului, pe când gazdă parcă m-am născut să fiu.

Știți cât îmi place să mă plimb dintr-un oraș în altul, nu? Atunci probabil știți cât de ușor ar fi și cât de ieftin aș ieși dacă aș accepta anumite invitații ca musafir în casa unor prieteni. Însă trebuie să fiu cam (foarte) apropiată de acei prieteni (măcar sufletește) ca să le accept invitațiile fără o îndoială în suflet cum că i-aș deranja. Desigur, uit aproape de fiecare dată că eu primesc cu drag și nu simt că m-ar deranja cineva vreodată călcându-mi pragul. Ciudat, nu? Se moștenește, vă spun eu, așa era și tata, asa e și mama și în ziua de azi: o gazdă bună și un musafir aproape inexistent.

Așa că azi o să vă vorbesc doar din postura de gazdă, pentru că la capitolul “musafir” ar trebui să iau chiar eu lecții. Cine mi le poate da, le primesc cu plăcere ;)

Cum să fii o gazdă bună și cum să-i faci pe musafiri să se simtă “ca acasă” în 10 pași:

1. în primul rând fii tu însuți, nu te comporta postește și nu te da peste cap transformându-te în ceea ce nu ești doar pentru a-i face pe cei care ți-au ajuns în casă se se simtă bine, vei obține exact contrariul (asta e regula de bază)
2. încerc să nu-i dau musafirului chiar luna de pe cer (deși stelele i le cam aduc) dintr-un simplu motiv: nu vreau să-l oblig la nimic, o disponibilitatea din cale afară de mare l-ar face să se simtă obligat să îmi întoarcă “serviciul”, ori eu ca și gazdă nu am văzut niciodată ca fac ceva în regim barter, ar fi chiar groaznic să fie așa
3. nu vreau ca musafirii să stea ca Sfinții de teamă ca le-ar cădea o scamă de pe ei pe jos, iar în cazul în care ar cădea, eu aș fi în urma lor mai rău ca o soacră, să o ridic, îi las să vadă că îmi pasă de curățenie, dar nu sunt obsedată de ea
4. dacă se mănâncă la mine, după masă nu sar ca apucata să spăl vasele și să-i ignor complet până ce fac bucătăria lună, ei s-ar simți aiurea gândind că mi-au dat exagerat de lucru și m-au transformat într-o unealtă la dispoziția lor, i-aș face să se simtă prost
5. de asemenea, la mine musafirii nu trebuie să spele vasele, deși majoritatea se oferă, însă mi se pare deplasat de-a binelea, ok, ok, nu mă bat cu ei în bucătărie, s-au mai întâmplat cazuri în care au ținut morțiș să spele măcar cănile de ceai sau de cafea, i-am lăsat, dacă asta a fost plăcerea lor maximă
6. la mine musafirii primesc patul cel mai bun din casă, în cazul de față dormitorul nostru, deși cei mai mulți mi-au spus că e greșită abordarea (mie nu mi se pare), vreau ca oamenii să-mi doarmă bine în casă, nu se se trezeasă cu junghirui și cu ochii umflați (excepție mai fac când am un singur musafir, deci nu cuplu și acesta nu vrea să mute nici în ruptul capului două persoane pe canapeaua din sufragerie)
7. le arat orașul, îi plimb de cele mai multe ori cu mașina din dotare, îi duc la restaurant, de cele mai multe ori fac cinste (ok, ok, am învățat să mai și accept să mi se facă cinste la mine în oraș, dar e ATÂT de greu că nu vă imaginați)
8. încerc să-i fac să își dorească să vadă zona împreună cu mine, să ne mișcăm de colo colo pe o rază de maxim 100 de km de locuința mea, deja prin Cluj ne-am “brevetat” un tur sigur de care niciun musafir nu scapă, iar prin zonă avem puncte strategice în care ne cam poposesc toți musafirii
9. le spun că timpul este mereu scurt pentru câte ar fi de văzut și pentru câte am avea de făcut împreună și nu-i mint, nu e doar de ochii lumii, chiar o spun din suflet și sper să se vadă și să se simtă asta
10. uneori, dar doar uneori și mai ales cam la prima vizită, le fac un mic cadou, un fel de: “uite asta de la mine/noi, amintire din această vizită, sper să v-ați simțit minunat și o să mai veninți la noi”.

Ce mai, îmi place la nebune să-mi vină prietenii în vizită și mereu mi se pare că vin rar, deși prietenii de la Cluj ne zic des: “IAR aveți musafiri?” însă noi râdem de fiecare dată cu subînțeles în sens de “dar ne place!!”. Nu voi fi ipocrită, uneori se poate să fie obositor, mai ales dacă musafirii vin după o perioadă a noastră foarte aglomerată, dar încercăm să-i pregătim din timp în caz vom avea ceva mai puțină energie pentru ei…

Odată am avut în vizită doi prieteni din Macedonia. Și la o discuție viz a vis de musafiri și gazde unul mi-a spus: “Treat me good, and I’ll treat you 10 times better“. Deși nu am făcut nimic neobișnuit la vizita lor, când în sfârșit ne-am făcut curaj și i-am vizitat la Skopje am avut parte de una din cele mai frumoase experiențe ale mele ca musafir!!