Am zis: e pe bune, există, nu e o fiță, nu e vorbărie. Dar în același timp ne putem apăra de efectele negative, ne putem face viața de zi cu zi cât mai plăcută și uităm de vacanță :) NOT! Dar, hai, ceva, ceva chiar și medicii ne spun că putem face. Știți de manifestări, deci leacul va fi numai și numai în funcție de ele :)
La întoarcerea din vacanță/concediu, starea apăsătoare care pune stăpânire pe noi, se manifestă, în principal, din cauza faptului că noi gândim că toată distracția din acel an s-a dus pe apa sâmbetei odată cu finalul vacanței. Suntem deprimați de primul gând; acela că până anul următor nu mai beneficiem de așa un timp numai pentru noi și plăcerile noastre. Chiar dacă mai plănuim un city break, chiar dacă urmează evenimente frumoase la care vom participa, chiar dacă vine un anotimp în care putem face multe chestii drăguțe la căldurică, toate aceasta nu pot alina faptul că vacanța e gata, the end! Așa percepe creierul, momentul acela de după 10 sau 14 zile de “libertate”. Sigur că noi suntem vinovați că i-am inoculat faptul că libertatea noastră depinde doar de acele zile “libere”, dar așa cum ne-am băgat în cap asta, le fel putem să ne și educăm în direcția în care să nu mai vedem finalul vacanței ca pe o pată atât de neagră în existența noastră. Când reușim asta, putem fi siguri că ne-am găsit propriul leac la depresia post vacanță/sindromul post concediu.
Dar să vedem ce putem face concret:
Fă o sărbătoare din întoarcerea acasă. Serios acum, dacă faptul că revii ACASĂ te face să te simți atât de rău, nu e depresia post vacanță, e altceva, mult mai serios și mai de reflectat asupra cauzei. Știi doar că se spune că “a călători înseamnă să cauți foarte departe dorul de a te întoarce acasă”, iar dacă nu simți niciun dor, niciodată, îi bai mare. Așa că încearcă să vezi “acasă” al tău cu ochi buni. Poți reveni din vacanță cu două sau trei zile mai repede de a merge la job și te poți relaxa în propria locuință făcând ce-ți place și în plus te întorci cu mult mai odihnit la vechea rutină.
Întoarcerea la job, prilej de amintire a vacanței. Depinde mult de mediul în care lucrezi, dar cred că oriunde poți povesti câteva dimineți la rând, zece minute, la cafea cu colegii tăi, despre vacanțele voastre, poate împărțiți și câteva suveniruri și uite așa nu intri direct în rutină ci o începi cu zâmbetul pe buze și cu cele mai frumoase amintiri povestite. Nu mai spun că relațiile de colegialitate se întăresc în acest fel…
Trăiește prezentul! Fii realist și nu-ți anula viața de zi cu zi doar cu gândul la vacanța ce a fost și la cea care va fi. Nu renunța la toate micile plăceri ale vieții doar pentru o vacanță la care visezi tot anul. Viața ta se întâmplă și în restul de 350 de zile pe an. Cu siguranță dacă la întoarcerea din vacanță de privezi de tot și toate, doar pentru a strânge bani pentru următoarea vacanță, transformi propria traiectorie a vieții tale într-un calvar. Cunosc oameni care fac așa ceva și mai apoi se plâng zi de zi, zi de zi…
Fă-ți un cadou la întoarcerea din vacanță. Jur că funcționează. Poate e o carte pentru ea sau poate un hard nou pentru el ;) Poate e ceva ce ai vrut de multă vreme și acum vezi cum stai cu bugetul de după vacanță și mai iei de undeva, mai pui la ceva și faci de un cadou de la tine pentru tine. Nu-i așa că ți-ai făcut o bucurie care îți dă o stare de bine? Știam eu!
Gândește-te că se va întâmpla ceva frumos! Eu asta fac mereu, zi de zi încerc din răsputeri și vreți să auziți ceva încurajator? Uneori, în unele zile, chiar se întâmpla ceva atât de frumos că întrece în intensitate o vacanță. Și mă simt recunoscătoare pentru acele lucruri. Totul, absolut totul stă în felul în care gândim, în care NE gândim zilele. Fiecare are părți mai mult sau mai puțin bune. Chiar și zilele de vacanță. Dacă faci ceva cu adevărat frumos în fiecare zi, pentru tine sau pentru cei din jur, moralul îți va crește cu 100% :)
Nu vă spun că fiecare zi trebuie să fie ca una din concediul mult dorit (ce rost ar avea și cât ne-am bucura atunci de concediul propriu-zis?), dar zile frumoase avem și în restul timpului. Dacă lăsăm sindromul post-concediu să ne copleșească nu câștigăm nimic, decât suferință și fizică și psihică. De fapt ce căutăm: o vacanță fără sfârșit sau o viață interesantă zi de zi?
19 comentarii
…caut sa lucrez remotely de unde am un chef…de fapt, asta ar fi lumea mea ideala. jobul imi permite atata timp cat am net bun. Asa ca , pe anul viitor am in plan 2-3 luni p-afara. momentan am 2 idei mari si late cu care jonglez.
eu cum vin acasa o si planuiesc pe urmatoarea :)))
2-3 luni pe afară sună a plan măreț, baftă multă :*
Si pe mine ma demoralizeaza intoarcerea din vacanta, fie ea cat de scurta sau lunga. Dar incerc, apoi, sa pun la cale plimbari lungi prin oras sau prin alte orase apropiate, unde se poate merge doar cu bicicleta. Si functioneaza! Am impresia ca-s intr-o continua vacanta, chiar daca merg la scoala, lucru, etc. :-P
Plus de asta, aseara m-am apucat sa imi decorez camera cu diverse lucruri, ca sa mai treaca timpul. De fapt, a trecut atat de frumos incat nici n-am mai simtit tristetea aceea precum ca vacanta s-a terminat si o sa am mult de invatat de acum incolo.
Deci se poate. :-D
Nu știu de ce o fi intrat în spam comentariul, bine că l-am găsit, pfiu :*
Am văzut ce minunății ai făcut! E o soluție bună să meșterești ceva ca să uiți de vacanță :)
Eu am observat (anul asta) ca daca am multe chestii interesante si interactive de facut dupa vacanta, trec mai repede de perioada aia naspa de dupa ea. Probabil e banala distragere a atentiei, dar functioneaza.
Asa ca… sucuri cu fetele, intalniri cu prietenii, mers la teatru etc.
Eu in general sarbatoresc faptul ca m-am intors acasa dar asta dupa vre-o saptamana cand ma activez si rezolv toate problemele ce ma asteapta, toate platile, cumparaturile, hainele de spalat etccc. Dupa ce ma vindec fizic imi vindec si sufletul povestind pe blog, la prieteni, la parinti, vazand filme, citind carti, visand la urmatoarea vacanta :)
eu imi platesc toate facturile online. asa sunt sigura ca nu am surprize cand vin acasa. sau gasesc te miri ce ghiseu inchis (am patit-o si factura mea era deja depasita).
Intoarcearea la rutina zilnica, asta ne omoara. Acelasi job, aceleasi probleme, aceeasi casa, toate dupa trezit tarziu, plimbat intr-un loc nou, frumos.. Dar trece dupa cateva zile, de cele mai multe ori de la sine si apoi viata isi reia cursul sau firesc. Pana la urma viata se intampla in fiecare zi, nu doar in vacante. Trebuie sa stim sa profitam de ea…
Stiam (de la mama, ce-i drept, nu din vreo sursa oficiala) ca e mai usor sa incepi saptamana de lucru de marti-miercuri, ca sa fie mai putine zile lucratoare, sa nu ai un soc dupa concediu.
Nu mi-am mai luat concediu mai mult de cateva zile de atat de mult timp ca nici nu mai tin minte daca a functionat sau nu teoria ei. Dar merita incercat :)
Pe mine ma ajuta grozav de mult faptul ca am pisicile acasa. Mi se face dor si abia astept sa ajung acasa sa le iau la mangaiat si alintat. Ma simt oarecum vinovata ca le las singure si nu ma mai gandesc ca se termina vacanta ci ca ma duc acasa la Miaurica si Roxi.
Depresie post-concediu nu am avut…poate doar mintea o mai ia razna din cand in cand si se mai gandeste la vacanta. Noroc cu weekend-urile astea :x
eu am avut dupa vacanta de iarna o mini depresie, dar de atunci m-am obisnuit sa imi ocup timpul si sa fac tot felul de planuri ca sa nu mai am timp sa sufar dupa concediul care a trecut :P.
Să nu ai, efectiv, timp să suferi după concediu e o treabă de treabă și asta. Adevărată!! :))
Când am văzut titlul, mi-am răspuns: “cu alt concediu!”. Da, știu, nu este întotdeauna posibil asta, așa că încerc să văd numai părțile bune ale întorsului acasă; că doar nicăieri nu e mai bine ca acasă :))
Foarte corect! Bine punctat “nicăieri nu e mai bine ca acasă” :*
Vacanţa asta am fost inspirată şi m-am întors din concediu la mjlocul săptămânii, aşa că am lucrat un pic şi – hop – weekendul. E mai uşoară acomodarea dacă ştii că după o zi-două de muncă vine iar un pic de timp liber :)
Da, e minunată strategia, a mai amintit-o cineva pe aici :*
Anul asta am venit din concediu cu forte proaspete, se pare! Poate si pentru ca m-am intors la radacini, lucru care m-a energizat extraordinar! ;)
Asta e IDEAL :*