Pe vremuri luam Unica număr de număr. Ale ținereții valuri, știți voi :) Asta se întâmpla prin facultate și m-a ținut o vreme și după, până când Unica ca și alte reviste, desigur, a devenit un fel de nuștiuce plin cu reclame, multe, multe, foarte multe… Am zis stop, dar uneori când mai zăresc ceva interesant pe coperta ei, mai dau un ban de ea… mă mai relaxez apoi cu ea în brațe… Numărul pe octombrie 2013 a poposit la mine pentru că pe coperta ei erau două titluri ce prea mi-au luat ochii: Jobul perfect: turist plătit și Teo s-a întors!
N-am dat greș cu ea, cele două articole sunt chiar de citit. Jobul perfect: turist plătit aduce în prim plan 4 bloggeri de travel pe care îi cam citesc: Alexandra, Ana-Maria, Răzvan și Carla (ok, pe Carla mai mult în presă, dar am înțeles că pregătește și ea un blog). Bineînțeles titlul articolul e destul de boombastic, cine citește bloguri de travel și știe cum stă treaba nu ia ad litteram vocea redactorului ci evident pe cea a bloggerului. Îmi permit să-mi dau cu părerea pentru că am început să cunosc fenomenul și mi se pare că se exagerează puțin pe tema job-ului de turist plătit și al ideii de capătul pământului, în plus se inoculează ideea că oamenii aceștia nu au făcut nimic ci doar au găsit pe cineva care i-a trimis în Patagonia (pe unii chiar la propriu) și i-a mai și plătit pentru asta. Nu mă îndoiesc nicio clipă că nu sunt persoane care chiar cred asta și probabil o dau pe aia cu “frate, ce noroc pe ăștia!”. Mi-a plăcut articolul pentru că “știu” personajele, dar ca abordare nu m-a mulțumit, mi s-a părut superficial.
Partea mai interesantă a venit odată cu interviul lui Teo despre care chiar vreau să povestesc. Nu-s un mare fan, dar Teo e ok, față de ce personaje mai poți vedea la TV, dacă îl mai pornești și nu e deja o piesă de mobilier pe care doar se adună praful. Nu mă uit la emisiune la Teo și nu prea m-am uitat niciodată, dar îi mai citeam interviurile pe unde au apărut și mereu mi se părea că transmite ceva, că nu e doar un om care apare la TV și face haz de necaz. Și interviul cu ea este piesa de rezistență a revistei. Merită cumpărată numai pentru asta. Mie mi-a făcut dimineața :) Să vă spun și de ce:
Întrebată dacă i s-a întâmplat să greșească de două ori, Teo răspunde: “Nu în același loc. Mie mentorul meu îmi spunea așa; Greșește cu mândrie și cu onoare. Dacă greșești însă de două ori în același loc, trebuie să fii cretin. Am greșit cu mândrie, am greșit cu onoare, am greșit fără mândrie, am greșit fără onoare, am avut succese, am avut tot felul de belele cu mine, cu cei din jur, dar până la urmă, dacă e cineva care a ajuns la 45 de ani fără astea… degeaba a fost botezat cu toată apa”.
Și bineînțeles, subiectul meu preferat, citesc pe unde apuc despre el, mă interesează ce are fiecare om de zis despre el, deci și Teo: “Există fericire, doar că e puțină față de câți oameni și-ar dori-o. Toți oamenii vor să fie fericiți, doar că întrebarea e cam cât de rău ai de gând să te chinui pentru asta? Că trebuie să te chinui un pic… Nu merge așa. Să vină ea și tu să stai. Trebuie să treci prin durerile de preschimbare, de creștere, să te grupezi altfel… și oasele ți se așază diferit”.
Și cu aceste vorbe vă doresc o săptămână frumoasă! :)
10 comentarii
Am cumparat si eu aceeasi revista, sincer pentru produs. Revista in sine nu m-a incantat deloc, dimpotriva, am fost tare dezamagita de calitatea ei. Nici macar nu am trecut de pagina 50, cred. Constat cu tristete (oarecum) ca sunt oameni care scriu gratis (pe bloguri) de 100 de ori mai bine decat cei platiti, angajati la reviste glossy si nu numai.
Din păcate ai dreptate, presa scrisă moare încet dar sigur :(
Eu faceam colectie de Elle pana am descoperit Elle Deco, apoi am cumparat Cosmopolitan si dupa o perioada m-am saturat de toate, ca parca acelasi sfaturi si povesti erau rulate. N-am mai cumparat de o groaza de timp o revista, dar am mai luat de la hotel, pe gratis. Le frunzaresc rapid si cam atat. In schimb citesc cu mare incantare cam toate revistele gratis din avioane, intotdeauna gasesc ceva interesant, macar o locatie, un oras, un restaurant.
Teo mi-a fost foarte simpatica dar nu suportam emisiunile ei. Imi placea umorul ei, dar n-aveam rabdare cu povestile din emisiunile alea.
Elle îmi luam mai rar, la fel și Cosmo (de fapt Cosmo nu prea mi-a plăcut niciodată, mai ales la Sexy Safturi erau era de tot râsul) :)) Umorul inteligent al lui Teo îmi place și mie, dar formatul emisiunii mi se pare aiurea… prea mult zgomot pentru nimic :(
Ah, da si mai voiam sa zic ceva: toata lumea viseaza la o slujba unde sa faca ce vor, daca ii intrebi exact ce vor afli ca majoritatea ar sta cu burta in sus, la televizor, fara sa faca nimic. Eu am invatat, pe propria-mi piele, oarecum, ca slujba perfecta exista, sa fii platit pentru ceea ce-ti place sa faci, doar intotdeauna exista si aspecte ale slujbei, la care nu te-ai gandit, care nu-ti plac sau n-ai chef sa le faci intr-o anumita zi. Sa calatoresti – ca stil de viata e frumos, cand iti faci singur programul, sa vezi ce te intereseaza, sa pierzi timpul pe alei doar pentru ca lumina bate frumos in frunze. Da’ daca iti permiti. Cand calatoresti pe banii altuia, acela iti face programul, ai o migrena, ce conteaza, ai de urcat muntele ca in 2 zile trebuie sa predai articolul. Nu te-a platit nimeni sa stai in camera de hotel doar pentru ca te doare capul. Iar uneori nici macar nu poti sa scrii ce-ti vine tie, asa la poezie, scrii ce se cere. Sau te trezesti ca una scrii tu, alta apare publicat.
Am și eu câteva (foste) job-uri la activ din care am învățat enorm de multe, inclusiv faptul că orice job are și părți mai puțin plăcute, nu e chiar “fac numai ce vreau și ce îmi place” , dar recunosc că nu aș putea face niciodată ceva ce nu m-ar plăcea deloc, am încercat și am abandonat rapid (chiar dacă era destul de bine plătit)… însă asta nu înseamnă că ce fac acum are numai părți superbe, NU, nici într-un caz, dar încerc să văd părțile bune cu orice preț și să îmi amintesc mereu de ce fac ceea ce fac…
Călător plătit e una, blogger de travel e alta, se cam încurcă borcanele mult și bine și oamenii își fac păreri greșite despre ce înseamnă asta, informația le (ne) este dată cu sferturi de măsură…
parerea mea este ca, Teo, alaturi de Florin Calinescu sunt dintre putini oameni care au facut televiziune in Romania.
Teo este o femeie desteapta careia ii urez sa aiba parte de fericire in viata!
Florin Călinescu nu prea mi-a plăcut niciodată, nu îmi explic de ce, dar nu mi-a plăcut și nici nu-mi place :(
Ai dreptate Bia!
Adevarul e ca mie cand mi s-au trimis intrebarile pentru acest interviu nu mi s-a spus cum se va numi titlul. Si dintre cei 4, eu cred ca sunt singura care face extrem de putini bani din travel, spre 0 :)))) Deci eu sunt foarte departe de a fi un turist platit.
Si asta pentru ca nu ma ocup, nu e scopul meu, ci scriu din pasiune.
Dar deh, titlurile de genul asta “vand”… nu poti sa pui pe coperta un titlu gen “interviu cu 4 calatori” :)
Sigur că titlul vinde, nu mă așteptam la altceva, mă bucur totuși că te-am regăsit în articol :*