Paștele 2013: verde și canicular

Nu sunt obișnuită cu Paștele la 30 de grade. Poate că fac “teoria cuiului”, dar Paștele se potrivește cel mai bine în peisaj undeva pe la 20 aprilie (anul viitor va fi chiar pe 20 aprilie, de exemplu). La acea vreme, în general, nu e nici foarte cald, nici foarte rece (nici un Paște la început de aprilie nu mă coafează, că e frig).

Dar să revenim, totuși, la acest Paște. Am plecat din Cluj joi după amiază pe o căldură de 30 de grade. Am traversat Apusenii pe la muntele Vulcan (spre Brad) și am prins o ploaie torențială pe la Baia de Arieș, una din acelea de nu mai vedeai la 2 metri în față. Dar fiind o ploaie de vară, a plecat așa cum a venit. Încă din Apuseni am văzut că totul este mai verde decât la Cluj, iar când am ajuns la Ineu, deși era între 9 și 10 seara am putut să ne minunăm de verdeața excesivă ce se întindea din Apuseni până la noi pe stradă. Am aflat că ploaia torențială ce am prins-o noi pe drum s-a transformat la Ineu într-o adevărată furtună care a mai răcorit atmosfera. Cât de cald să fi fost, ne-am întrebat noi, dacă erau încă peste 25 de grade și puteam sta lejer în cămașă cu mânecă scurtă în curte?Aveam să aflăm a doua zi cât de cald. Am avut parte de o Vinerea Mare caniculară în care simplul fapt că am stat în curte de vorbă cu ai noștri m-a bronzat pe picioare și aproape ars pe umeri. Și nu mai țin minte să fi fost vreodată atât de cald în Vinerea Mare. Noroc că ador vara, chiar dacă vremea era oarecum aproape nepotrivită.

Noutatea de la Ineu este că am un câine nou, pe numele lui Jack, care deocamdată nu mi se pare o minunăție de cățel, dar are potențial. Ai mei l-au salvat de pe stradă, era bolnav și nemâncat de ceva vreme. Acum și-a revenit, e un cățel norocos. Înainte de a primi prima serie de musafiri și de a face noi prima vizită, am reușit să vopsim ouăle, măcar atât. Anul acesta am mers pe varianta bicolor (la mine) mov și roșu și cu ceapă cu frunzulițe (la Clau). Nici nu știu cum a trecut ziua de vineri.

Sâmbătă am plecat să o vizitez pe singura bunică pe care o mai am, la Gurba (un sat la 10 minute de Ineu), apoi aproape toată ziua a trecut sub imperiul bucătăriei, unde am asistat mai mult decât m-am implicat, dar au fost bune momente de petrecut în compania mamei. Seara ne-am dus la Înviere și ne-am culcat în jur de ora 3 (trei!!).

În ziua de Paște am fost invitați la masă de finii nr.1, la Tauț, un alt sat din apropierea Ineului unde își petrec ei sărbătorile astea mai primăvăratice. A fost super, iar mâncarea atât de bună și prăjiturile așa de gustoase încât am mâncat să-mi ajungă până la anu’. Ca să vă imaginați cam cât, după Tauț am fost la onomastica întârziată a prietenei mele Flori, care ca de obicei face un Tiramisu excelent, pe care eu însă nu l-am mai putut mânca de data aceasta. Ce-i cu noi de mâncam ca apucații de sărbători, nu o să înțeleg în vecii vecilor. Ne-am încheiat seara târziu Paștele în oraș, iar Ineul era PLIN, mai PLIN ca vara când e lumea în vacanțe/concedii. Acum pe semne au venit de peste mări și țări chiar mai multi “fii ai satului (orașului)” decât vara (că vara pleacă prin alte sate din alte patrii). Nici să parchezi nu mai aveai loc (în Ineu), iar la Moara cu Noroc pe la miezul nopții cântau lăutarii de mutau Dealul Mocrii :)

Cam asta a fost. Atâta doar că am mai petrecut și ieri o jumate de zi la Ineu, ne-am mai întâlnit cu prieteni dragi și apoi am luat drumul Clujului și așa cum zicea cineva azi “pe cât de vineri a fost marția trecută pe atât de luni e martia asta” :P

Voi cum ați petrecut Paștele? Care pe unde? Am văzut deja albume frumoase pe facebook și am și citit câteva articole interesante, dar mai am muuult de recuperat, după zilele astea. Iar mâine sper să apuc să vă arat și câteva din pozele mele…