Economisim ca să călătorim?

Child holding international passport and money.Nu știu dacă am mai adus atingere exact acestui subiect pe Bialog, dar cu siguranță nu avea cum să fie într-un articol dedicat. Ce am observat însă în ultima lună este că subiectul e la mare modă. Am citit din această gamă de articole câteva chiar și pe blogurile nespecializate în turism, semn că lumea se cam caută la portofel în perioada asta. Caută să vadă cât a mai rămas pentru vacanța de la vară, că trebuie să mai fi rămas ceva chiar dacă acolo pe fundul sacului…

Doar nu mi-oi ridica lumea în cap acum, dar așa cum știu că există persoane care își fac credite pe la bănci pentru călătorii îndepărtate, la fel știu că există persoane care fac economii la sânge fie și pentru o vacanță la bulgari. Dar nu despre extreme vorbim, că astea nu-mi plac de regulă. Vorbim despre marea economie “națională” pe care mai mult sau mai puțin toți o facem atunci când avem un plan, nu? Poate greșesc, caz în care pe cei ce nu se simt vizați, îi rog să sară peste acest articol.Toți am auzit un “nu ies azi că săptămâna viitoare plec la mare/munte/Paris/Londra, nu mai vreau să stric niciun leu până după vacanță”. Recunosc, cred că am spus-o și eu la un moment dat și nu mi s-a părut deplasat. Însă când este prea multă economie pentru “bugetul de vacanță” și când o facem în limita bunului simț (adică nu ne anulăm viețile de zi cu zi numai ca să ajungem 3 zile în Madagascar)? Pentru că DA, se întâmplă treburi din astea și cred că aici nu ține numai de priorități ci și de un anumit “stil de viață”. E una să nu-ti mai cumperi cărți deloc pentru că le poți împrumuta, și alta să nu-ți faci nici măcar un abonament la bibliotecă, iar de banii economisiți îți iei câteva cărți poștale de pe unde mergi. E una să nu papi zilnic la restaurant și alta să nu mai ieși în oraș niciodată timp de jumate de an doar ca să îți permiți o prăjitură pe Coasta de Azur. E una să îți pui acasă becuri economice și alta să renunți la mașina de spălat și cuptorul cu microunde numai ca să plătești factura la energie electrică pe jumate și de banii ăia să poți vedea luna de la Nessebar.

E una să nu îți schimbi mobilul la fiecare două luni și asta să ai tot un Nokia 5110 doar pentru că tu nu ai nevoie de un telefon mai performant și oricum de banii pe un telefon nou o poți suna pe colega verișoarei din Turnul Eiffel. Exagerări? Poate că da, poate că nu…

Sunt conștientă că multă lume nu are bani, nu dispune de bani serioși pentru vacanțe așa cum nu dispune de bani serioși pentru viața de zi cu zi. E o răutate să spun că unii NU VOR să călătorească (chiar dacă unii nu vor, știu cazuri) la fel cum e o răutate să spun că poate pe unii prieteni îi văd din ce în ce mai rar pentru că nu-și permit să iasă în oraș de câte ori am eu chef și disponibilitate financiară și nu numai. Cred că este corect doar să spun că suntem diferiți și ne interesează lucruri diferite, nu? Așa e etic și așa îmi arat eu gradul de toleranță și totuși unele lucruri sunt prea bătătoare la ochi ca să nu întreb câte ceva despre viața oamenilor ce le trăiesc (și dacă ei îmi sunt oameni apropiați chiar îmi permit).

Știu pe cineva care a renunțat de tot la abonamentele la telefon și internet pe principiul “am la serviciu, iar de când am renunțat la abonamentele pentru acasă, mi-am și achiziționat o vacanță”. Buuunnn! Dacă așa crezi că e mai bine, zisei eu…

Desigur că și eu (noi, că așa mi-ar sta bine să spun) sunt(em) tentată(i) să renunț(ăm) la unele lucruri în detrimentul călătoriilor și chiar o să vă spun și la care:

  • nu stăm doi oameni în casă cu lumina aprinsă peste tot, odată pentru că nu e nevoie și a doua oară pentru că se economisește energie
  • mâncăm rar la restaurante, dar când o facem încercăm să fie mai mult o experiență interesantă decât o masă banală
  • nu ne cumpărăm lucruri la primul impuls, ne lăsăm puțin timp de gândire să vedem dacă ne trebuie cu adevărat (asta numai odată cu anii vine, acu’s 10 ani îmi trebuia totul pe loc)
  • eu parcă nu-mi mai cumpăr așa de multe cărți (cu 3-4 ani în urmă cred că nu exista săptămână să nu-mi cumpăr măcar o carte/două), nici nu mai prea am unde să le pun și în plus sunt cam scumpe, 10 euro o carte e o masă în Cartieul Latin la Paris. Dar totuși îmi mai fac anumite plăceri, cărți pe care chiar le vreau sau sunt la promoție le achiziționez fără să stau pe gânduri la supa de ceapă big grin
  • aud tot mai des “îmi trebui un hard nou”, semn că nu l-a luat încă laughing
  • merg la cosmetică mai rar (dar și pentru că mi-am îmbunătățit eu deprinderile de “do it yourself”winking, la fel și la manichiură/pedichiură, numai de tuns nu mă pot tunde singură… încă happy
  • la capitolul shopping zic eu că se pot face cele mai multe economii prin simpla înțelegere a faptului că NU AVEM NEVOIE de așa multe lucruri (haine, tot felul de tâmpenii de mâncat și nu mă refer la ceea ce efectiv este nevoie pentru gătit ci la chestiile pe care le luăm din poftă sau inerție)
  • la haine aș avea un pont în plus, fetelor întrebare de 100 de puncte: Câte haine purtăm de fapt și câte stau cu anii în dulap neatinse? Că la mine stau multe cu toate că am tot dat din ele în ultima vreme. O altă întrebare de 100 de puncte: Dacă în călătorii ne limităm la o valiză de haine, de ce am avea în rest nevoie de 50 de valize? E de răspuns…

Cam astea mi-au venit acum pe loc (de fapt aseară când am scris articolul) și le cam fac(em) exclusiv ca să ne rămână “bani de plecat”, că deocamdată nu ne mor pruncii acasă de foame, ca să mă exprim urât. Economiile spun multe despre noi, arată la ce putem renunța, arată cât de organizați suntem, arată care ne sunt țelurile, dar cred că nu ar trebui să ne anuleze acele mici bucurii ale vieții. Chiar dacă visăm la o călătorie și vrem ca “tot Universul să contribuie la îndeplinirea visului nostru”, cred că și viața e până la urmă o călătorie și nu o putem trăi zi de zi cu gândul la cazări și bilete de avion, fără să ne mai bucurăm de nimic altceva, că o să ajungem să citim la lumânare și să nu mai știm cum ne arată la față prietenii (care nici nu ne mai cheamă în oraș pentru că i-am refuzat în repetate rânduri, de economi ce suntem, se înțelege!).

OK, cu toleranță maximă vă întreb: voi la ce renunțati, cum procedați financiar sau cum economisiți pentru a călători? 

sursa foto

You may also like

34 de comentarii

  1. Ca tine, si eu tai cheltuielile aiurea prin oras cand chiar nu am nevoie sau banii aruncati pe toale care ajung abandonate in dulap. Eu zic ca am o viziune destul de echilibrata a economisitului astuia pentru vacanta si vad situatia ca tine.
    In plus, atunci cand calatoresc nu am standarde ridicate la cazare (hotel de n stele, televizor cu x posturi in camera, baie de 5 metri patrati etc). Caut cazari normale si ieftina ca nu merg “la bai” ci merg sa vad locuri noi, pe care nu le vad din camera, ci umbland pe strazi.

    1. Cred că te-ar mira să auzi cat de multe persoane nu văd situația așa ca și noi (echilibrat, din punctul nostru de vedere) și peste toate, standardele sunt complet altele (atât la călătorii cât și la economii) kiss

  2. La mine este putin mai complicat in aceasta perioada, pentru ca a ajuns copilul la care are nevoie de foarte multe (inclusiv bani de scos fetele in oras, de facut cadouri si de mers la majorate). Are nevoie de haine interesante, de telefoane scumpe, de culegeri pentru scoala… Fiind inca elev, depinde de banii nostri, asa ca vacantele pe afara se amana.

    1. Este de înțeles și cu siguranță tu vezi situația cu mai multă maturitate decât mine, dar și satistacțiile tale, prin băiatul tău, sunt altele, de o altă anvergură happy

  3. si noi incercam sa fim echilibrati si sa nu facem excese, dar asta nu neaparat pentru a strange bani de concediu, ci ptr ca moderatia mi se pare, in general, solutia ce mai buna in toate. eu una am incercat sa nu mai cumpar atatea haine (vorba ta, bia, am rafturi intregi de care nu m-am atins de luni/ani de zile), in oras mancam destul de rar, dar vara iesim des la terasa, la un suc / bere. Carti nu prea am cumparat eu niciodata, am o prietena cu o bibilioteca imensa happy.
    Oricum, cum zice si Oana, ptr noi concediu nu inseamna 10 zile de all-inclusive cu super conditii, ci calatorii in care chiar putem sa vedem locuri noi. Prefer sa stau la cort si sa-mi fac de mancare in camping (sigur, nu inteleg nici oamenii care merg in concediu si apoi se vaita ca au mancat doar covrigi ca sa vada nu stiu ce obiective scumpe) decat sa dau nu stiu cati euro pe o cazare cu facilitati care nu-mi trebuie si mancare in exces.
    Si inca ceva, eu cred ca poti face o vacanta reusita cu orice buget. Imi aduc aminte cu la fel de mare drag de turul Romaniei cu Oltcitul ca si de vacanata in Muntenegru sau Praga. Daca vreau in Bali si nu-mi permit, nu ma duc si gata, nu stau un an sa-mi “mananc de sub unghie” si nu mai ies din casa, ptr 10 zile de snorkeling si scuba-diving laughing. Dar asta-s io, nah!

    1. Ai cea mai sănătoasă gândire și lucidă pe deasupra: “dacă nu-mi permit nu merg” asta este realitatea, ce să-i faci? Multă lume nu înțelege și crede că dacă își mănâncă de sub unghie, așa cum spui își va permite să meargă pe lună. Noi chiar am încercat în trecut să ținem o evidență a cheltuielilor să vedem pe ce merg banii de nu putem economisi așa de mult… și nu mică ne-a fost mirarea să constatăm că nu suntem niște destrăbălați ci trăim cât de poate de decent raportat cu intrările în buget și că nu poți totuși de nebun să renunți la tot și la orice happy

  4. Taiem cheltuielile care nu sunt necesare si atunci putem avea banuti pentru vacanta mult dorita. Eu incerc sa nu cheltui fara cap, ma gandesc de doua ori inainte sa imi iau ceva sa vad daca chiar am nevoie de ea/el.

  5. Frumos mod de a economisi , Bia! Voi doi va descurcati admirabil , in acest mod prezentat de tine.Nu sunt Gica Contra , insa metoda ta este putin probabil sa se plieze pe cazurile tuturor. Nu spun ca tu ai scris postarea tocmai ca ai fi vrut sa exprimi o metoda infailibila de economisire pentru excursii ….care , daca stau bine sa ma gandesc , cam tot la categoria placerile vietii se pot incadra , atunci cand nu sunt calatorii de afaceri sau de servici. happy
    Cand obligatiile sunt mici si metodele de economisire sunt mai simple.In doi toleranta tinde catre maximul posibil al partii optimiste si poti ajunge la compromisuri utile si intelegeri usor de agreeat.
    Cand numarul membrilor unei familii este marit , chiar si la 3…situatia se schimba putinel. Cred ca cu toata cumpatarea dispusa de la mic la mare , tot va fi ,uneori , ceva ce va trebui musai cumparat sau facut.
    Cum am mai scris si alta data , pentru mine cel putin , cand merg in excursie merg sa stau afara , sa circul , sa vad , sa vizitez , nu sa merg ca si cum m-as muta dintr-o casa in alta casa.Aia nu este excursie , ci flotant pe termen scurt. Ca atare , la noi cel putin , chestiile inopinate si ad-hoc au mers cel mai bine mereu…Am avut bani , in clipa aia am plecat.Nu am avut , am stat linistiti si ne-am intins cat ne este plapuma. Economii la noi sunt greu de facut.Dar , daca a economisi la energia electrica , a cumpara lucruri normale si a nu te hazarda la chestii care nu iti sunt musai necesare , asa cum ai scris si tu , inseamna economie , DA , atunci si noi economisim.Insa eu sunt adepta ca atunci cand imi doresc ceva , fac tot ce pot sa am , in limita resurselor mele materiale….
    Intradevar , am si eu rochite si bluzite ce stau nepurtate….insa moda se schimba si , spre bucuria si surprinderea mea , am regasit rochite si bluzite mai vechi , pe care cu drag le-am spalat si le report.Cred ca treaba asta cu hainele e putin aleatorie…si este influentata si de jobul practicat si de alti factori,pe care nu ii mai insirui aici.
    Iti doresc economii spornice si excursii si vacante cat mai frumoase! happy

    1. Sigur că atunci când familia are mai multe suflete de mulțumit schemele se schimbă… nu mă îndoiesc o clipă de lucrul acesta, tocmai din acest motiv am și specificat ce am specificat la final… Oricum eu vă admir pe voi părinții care din ce posibilități aveți le-ați oferit copiilor ocazia să vadă Marea, Muntele, O capitală Europeană, un Parc de distracții etc. Mă refer la părinții care au venituri medii nu la cei cu posibilități fără număr. În același timp mai știu părinți cu venituri peste medie care preferă să-mi schimbe mobilele la fiecare jumate de an, dar copii lor ajunși deja la liceu nu am văzut marea, de exemplu… nu știu de ce ține aici, de priorități, stil de viață, economii deficitare? Nu e treaba mea să mă amestec, oricum… Și da, metoda mea sau metoda ta nu sunt general valabile, admit asta și nu încerc să impun un model, Doamne Ferește happy

  6. S-a întâmplat ca în 2010 şi 2011 să nu putem pleca în vacană (în afara ţării), indiferent cât de mult am încercat să economisim. Au fost doi ani cu multe (alte) cheltuieli neprevăzute şi cam slăbuţi dpdv financiar, aşa că, ne-am limitat în a pleca prin ţară câteva week-end-uri la munte (iarna şi vara) şi la mare. Asta e..sunt ani (mai) buni şi ani (mai) slabi dpdv financiar. Nu ne-am schimbat viaţa radical pentru a putea merge în vacanţă, nu ne-am dat nici vieţile peste cap din cauza asta, am luat-o ca atare şi ne-am gândit că sunt foarte mulţi oameni care nici măcar nu-şi permit luxul de a visa la o vacanţă, dar să mai şi plece pe undeva.
    Anul 2012 a fost unul mai bun şi am avut o vacanţă frumoasă şi decentă, în afara ţării. Nu ne-am întins mai mult decât ne ţine plapuma şi am profitat de tot ce ne-am putut permite.
    Anul ăsta, probabil, că nu vom pleca nicăieri în afara ţării, avem alte priorităţi, alte cheltuieli şi o vacanţă, sigur nu mai are loc în buget. Asta e..luăm viaţa ca atare şi ne vedem de drum. Chiar dacă aş vrea să economisesc..nu am din ce să mai fac asta..slariile sunt deja planificate conform priorităţilor şi necesităţilor şi nici nu mă gândesc să fac credit la bancă, doar ca să plec în vacanţă..asta chiar mi se pare absurd.

    1. Da, sunt ani și ani, sunt priorități care se schimbă de la an la an… în 2008 ne-am luat apartament și a trebuit pus la punct, nu am plecat din Cluj numai la Ineu, un weekend la Timișoara și unul la Moneasa (tot anul) pentru că am avut o prioritate MARE de rezolvat… Mai apoi anii 2009, 2010 și 2011 au fost chiar rodnici la capitolul vacanțe și călătorii, anul trecut a fost mai aiurea din mai multe motive, dar tot mai ieșit din țară (din nou, mă refer la ieșirile care NU au fost în interes de serviciu, pentru că acela se înțelege că sunt făcute din alt buget)…
      Uneori, chiar așa cum spui, și să vrei să economisești și nu ai din ce, adică NU MAI AI la ce să renunți… iar foamea nu cred că poți face laughing

      Fiecare își știe plapuma lui, așa cum ai amintit, iar exagerările în nicio direcție nu țin minte să fi făcut bine cuiva happy

      1. Buna Bia, sper ca de data asta merge! Nu cred ca trebuie sa economisesti bani ca sa pleci in vacanta, e drept trebuie sa ai ceva bani pusi deoparte pentru un shopping (daca faci parte din clubul shopping-holicelor)suveniruri si mici cadouri pentru familie. Noi in general nu ne facem planuri de calatorii. De fiecare data cand ne-am facut planuri nu prea ne-au iesit. Exemplu a fost calatoria din noiembrie facuta in Spania (pana la Santander) din pacate nu am ajuns decat pana la Bilbao. O vreme de ‘rahat’. A trebuit sa ne intoarcem in aceeasi zi inapoi. In schimb, ne facem un plan de bataie inainte sa plecam in vacanta, unde sa mancam (de obicei ma iau dupa Trip Advisor), banuti pentru un mic shopping (sotul meu e la fel de inebunit ca si mine dupa haine si alte prostii), ne facem un target ce sa vizitam si ne si tinem. Imi plac locurile mai putin populate si cunoscute, pline de verdeata, gradini,smd(o bucuresteanca nascuta si crescuta in centrul Bucurestiului, face atac de panica cand intra intr-un alt oras mare). Sunt cam satula de aceleasi orase pe care le pun toti pe facebook. Caut altceva, ceva pentru noi. Ador sa ma trezesc la 6 si sa aud pasarelele cum in canta la geam si cand deschid geamul totul sa fie verde. nu fac parte nici din categoria snoabelor, de a-mi lua cazare numai la 4*, caut confortul dar si pretul sa fie unul bun. Saptamana viitoare plecam si noi in sfarsit in vacanta dupa 6 luni de munca. Nu spun unde (data trecuta nu mi-a iesit) dar vorbim dupa. Ajungem pana la Barcelona si sper sa imi placa. Oricum drumul pana acolo o sa fie unul superb.

        1. Aaaa, ce bine că a mers!!! Inainte de toate îți urez vacanță plăcută!! kiss Îți înțeleg perfect punctul de vedere și să știi că în general nici noi nu ne facem planuri că bătaie lungă, tot așa pentru că nu ne-au ieșit mereu, mai mult folosim și noi principiul enunțat de Ana-Maria “dacă am bani plec, dacă nu, NU” happy Uneori știm ceva mai din vreme mai ales dacă ne luăm biletele de avion, că nu ni le putem lua așa de pe o zi pe alta oricât ne-am dori. Și eu caut locuri nu așa de pline de turișți și supra aglomerate, dar mai am de văzut și orașe mari și frumoase în care nu am ajuns încă și îmi doresc mult: Barcelona, Londra, Praga… În rest ce pică, să fie cu noroc happy

  7. Bia, eu sunt de acord cu ideea ta din incheierea articolului: oricat de frumoase ar fi calatoriile, nu ne putem petrece toata viata obsedati de cazari, de bilete de avion si de obiective turistice care “trebuie” bifate pe liste de “must see” si nu mi se pare ok sa faci economii extrem de drastice, doar ca sa pleci des in vacanta. Vreau sa spun ca eu personal n-as face asta. Mi se pare ok sa ma bucur si de viata din afara calatoriilor (cum ai spus si tu, viata insasi este o calatorie) de familie, de prieteni, de micile placeri, gen o rochie frumoasa, un film la cinema, o cina la un restaurant. Nu exagerez cu ele, dar din cand in cand sunt placute, ma fac fericita.

    Insa fiecare individ are prioritatile lui. Apoi mai tine si de banii pe care-i castigi, de cheltuilelile curente pe care lei ai. Sunt oameni care chiar nu-si permit sa plece nicaieri. Iar sa-ti faci credit sa pleci in vacanta, iar nu mi se pare o idee asa buna. Eu n-as face!

    Ca sa-ti raspund la intrebare, cam aceleasi economii, ca si tine, fac si eu. Economii de bun simt “ca sa zic” asa. Categoric n-as citi de maine la lumanare, doar ca sa plec in vacanta laughing.

    1. Daaa, trebuie să fim realiști, sunt oameni care nu au bani să trăiască de pe o zi pe alta, darămite să meargă în vacanțe, dar eu m-am referit mai mult la cei care își permit oarecum, au un venit mediu/familie.
      Însă îngrijorător ar fi faptul că lumea nu înțelege foarte bine ideea de a economisi, sunt oameni care au senzația că dacă nu mai merg la cinema 5 ani își vor putea construi o casă (am luat un exemplu la o scară largă), sau oameni care nu merg în vacanțe pentru că își strâng bani să-și cumpere mașină… Desigur, aici e vorba DIN NOU de priorități, dar același set de oameni cu economiile de la jos de plâng că ei n-au avut parte de călătorii și relaxare, așa cum cei care “strâng” pentru vacanțe se plâng pe undeva că nu se mai bucură de nimic în rest (ieșiri la iarbă verbe, la o terasă, la o prăjitură etc). Asta e din seria “și sătul și cu mâncarea în farfurie” happy Am vrut să punctez și acest aspect și tu mi-ai dat posibilitatea, mersi kiss

  8. Cred ca este cea mai sanatoasa metoda de a econimisi, te analizezi si tai de pe lista excesele si lucrurile care nu sunt absolut necesare. Insa, trebuie luat in calcul si faptul ca unii chiar economisesc pentru a-si asigura traiul zilnic.

    1. Așa cum i-am zis și Larisei mai sus, trebuie să fim realiști, unii oameni abia trăiesc de la o zi la alta și nici nu își pot închipui o călătorie până la cea mai apropiată stațiune de ei, dar eu vorbesc de cei care călătoresc mult și bine, dar o fac cu prețul unor dezechilibre în viețile lor…

  9. Salut,

    Bine punctat. Sa impartasesc si eu metoda mea: impart bugetul atunci cand intra salariul in diverse categorii. Exista si o suma alocata pentru cheltuili neprevazute. Personal mi se pare o metoda buna de monitorizare.. desigur abilitatea de a estima cat mai bine, vine cu timpul happy

    1. Da, Flori, mi se pare o metodă sănătoasă cea adoptată de tine și mereu metodele sănătoase au dat roade, mai ales că asta cu cheltuielile neprevăzute ne papă tuturor banii. Adică luna asta poate fi o nuntă, în cealaltă “cade” o piesă la mașină, în altele mai știu eu ce, iar astea iau din banii pe care i-ai putea da pe vacanțe, da fapt, cred că pot recunoaște că planurile mele de călătorie au căzut sau au fost amânate tocmai din cauza acestor cheltuieli neprevăzute sad

  10. M-ai facut sa filozofez cam jumatate de zi in mintea mea si cred ca de fapt nu-i nimic rau cu a face economii atata timp cat nu devine un mod de viata. A pune deoparte acel “extra” devine o problema doar atunci cand calitatea vietii de zi cu zi sufera o cadere semnificativa. Da, poti face economii taind cheltuielile inutile sau mai putin cumpatate, dar conteaza si planurile pe care ti le faci. Am o colega care a fost la bursa in Germania cam 6 luni, statea intr-o casa de studenti, platind o chirie mai mica decat daca ar fi trebuit sa-si inchirieze o camera, insa din bursa respectiva trebuia sa se intretina (mancare, taxe si alte lucruri necesare unei fete tinere). In cele 6 luni de zile nu a iesit din campusul studentesc in care locuia si muncea, nu a vazut nimic din Germania, in fara peisajului de pe drum Romania-Germania, din autocar, a pus banut langa banut, mancand doar cartofi, iar cand a revenit in tara si-a cumparat verighete de 400€, si-a platit avantul pentru o masina in leasing (la care inca plateste dupa 10 ani de zile) si si-a facut nunta. Astea au fost planurile ei, sa munceasca suficient de mult pentru a-si face nunta de vis si a avea verighete scumpe, chiar daca pentru asta a trebuit sa faca foame in tari straine si sa planga nopti intregi pentru ca nu s-a putut adapta in noul mediu. Nu zic ca o judec, doar ca genul asta de economisire mie mi se pare dezastruoasa, avem o singura viata, iar calitatea ei conteaza.

    1. Of, Doamne, m-a demoralizat complet povestea colegei tale… exact despre un caz cam la fel știu și eu, nu-l mai povestesc, mi s-a părut mult prea trist. La fel cum trist mi se pare să ajungi undeva (orice loc nou) și să nu vizitezi nimic, dar în schimb să te întorci de acolo cu țoale noi sau mașini scumpe (nici nu mai zic de Bijuterii din Turcia sau electrocasnice din Germania, de zici că am ieșit abia ieri din comunism)… În fine, asta e o pătură socială de tipologii de care eu mă feresc, sunt oameni cu care nu pot rezona deloc, mă deprimă și mă face să mă cred o mână largă, că din când în când mă mai bucur de viață dând bani pe o vacanță sau pe carți sau alte cele…

      Revenind la exemplul colegei tale, mai știu eu oameni care și-au făcut nunți de mii de euro, dar nu au fost după nuntă nici măcar într-un “weekend de miere” să nu mai zic de un sejur sau mai mult. Cei mai mulți și-au luat mașină sau mobilă sau au dat avans pentru casa care o plătesc în următorii 30 de ani. Nu zic că e ceva complet deplasat asta cu casa și noi avem rate pe 1000 de ani și știu bine de tot cum e, dar… E o poveste așa de lungă că nu aș vrea să lezez pe cineva, chiar nu aș vrea.

  11. Perfect de acord cu tine! Mi-ai dat de gandit…Adevarul e ca pica sifonierul pe mine si tot in doua haine umblu…
    Cat despre a ne limita 12 luni pe an doar pentru o saptamana de vacanta, parca nici asa nu merge. Cred ca trebuie sa existe un echilibru, ca in toate…

    1. Cred din ce în mai cu tărie că omul este o ființă dezechilibrată, de aici problemele cu care se confruntă… De exemplu, numai ce ziceam ieri că în ultima vreme nu prea mi-am mai luat cărți și ghici cine a dat ieri iama într-o librărie și nu s-a putut abține laughing

  12. Era o vreme si nu demult cand nu-mi cumparam nimic doar sa strang de o vacanta de 3 zile undeva.
    In ultimii 5 ani nu mi-am cumparat haine aproape deloc. Dupa o intalnire de miresici am mers cu fetele la shopping in Mall, ma uitam la ele, ma uitam la mine si ma gandeam “Ce dracu’ caut eu aici? Eu nu stiu sa fac cumparaturi!”
    Renuntam la cadouri, (1,8 Martie, onomastica, ziua mea de la mama si sot ) totul pentru niste bilete de avion/ cazare undeva/ niste euro de cheltuiala.(adunati in multe luni inainte.)
    Nu ieseam in oras, stingeam luminile prin casa, lucram part-time….
    Si pe bune ca nu aveam o pb cu asta. Era ALEGEREA mea.

    Acum, de o vreme-ncoace, de cand ne-a crescut venitul:
    – tot nu-mi cumpar haine(exeptie vreo 2-3 piese de ocazie),
    -investesc in dezvoltare personala(la un venit mai mic as fi ales vacantele)
    -ies mult mai des in oras
    -ma bucur de un vin bun& bucataria Spaniei sau Frantei
    -mi-am anunat sotul ca de acum vreau cadouri. (Ce credeti ca am primit doar asa sa-mi aduca un zambet pe fata: “Decouvrir Nice happywinking

    Cred ca vreau sa zic asa: Daca nu mi-as permite finaciar vacante as renunta la aproape tot sa mi le pot permite. Am facut-o 5 ani si nu mi-a parut rau! Am putut sa traiesc (sa nu intru in depresie ca renunt la multe chestii) cu o singura bucurie mare (2,3/ an) in schimbul a mai multor mici.

    1. Bine, tu ești un caz special laughing Mi-ai explicat și pe viu cum stă treaba și nu pot să spun că a fost deplasată complet, dar ai avut și cu cine laughing Eu cu Clau nu puteam face așa, nici măcar odată nu am putut să-i sugerez un cadou sau de exemplu să-i spun să nu-mi cumpere (că oricum îmi cumpăra, adică nu era după mine, ca să zic asa) și drept să-ți spun nici nu sunt adepta “e 8 martie, nu vreau cadou, nu vreau flori, nu vreau nimic, nimic în afară de 50 de euro pentru cazarea de nustiunde” laughing

      Te pot înțelege și tu chiar ai călătorit mai mult ca mine și te felicit, dar îți mai spun ceva, tu găseai bucurie în acea economisire, dar sunt oameni care nu găsesc bucurie în asta și se plâng datorită vieții pe care o duc în slujba economisirii și asta mi se pare foarte aiurea…

  13. Economisesc in 2 parti: pentru chestii imediate (in general calatorii) si pentru pensie, ca nu voi avea asa ceva. Acum economisim pentru Croatia, ca plecam in 2 saptamani si ceva.

    Nu traim deloc la limita (ajuta veniturile bune si faptul ca nu avem nicio rata), dar am inceput sa fim mai atenti cu banii:

    – nu cumpar haine decat cand am nevoie. Nu sunt o fashionista si, daca tot lucrez de acasa, nu mai am nevoie de toale multe.
    – pe acelasi principiu nu am 1000 de perechi de incaltari. Am o pereche de sandale, ghete de iarna, niste Crocsi pentru vara si 2 perechi de adidasi. Nu merg la sindrofii, nu am pantofi cu toc. Voi lua, daca e nevoie.
    – nu mancam in oras. Mancarea de acasa e mai sanatoasa si mai buna. Suntem tot mai atenti sa nu mancam prea multe ‘chimicale’, cand gatim in casa avem control mai bun.
    – ies rar cu prietenii, ne putem intalni si la mine acasa sau la ei. Ca doar suc gasesc si la non-stop, nu trebuie sa dau pe un pahar cat pe 10 sticle, doar sa fiu undeva ‘trendy’
    – nu am plan de date pe telefon. Telefonul e din 2009. Sunt web designer, dar imi fac treaba pe net acasa, cand plec in oras, vreau sa ma rup de munca. Abonamentul meu la orange costa 16 lei/luna
    – nu facem ‘prapad’ la supermarket, luam ce ne trebuie si cat. Aveam io tendinte mai expansive, dar m-am obisnuit cu stilul soacrei si observ ca-i bun. Nu mai aruncam atata mancare.

    Calatoriile din ultimii ani au fost si un efort financiar enorm, dar prefer sa dam bani pe asemenea experiente decat sa ne dam ‘rotunzi’ in oras. Pana la urma telefoanele se demodeaza, hainele la fel. Mancarea stii unde ajunge. Dar experientele si locurile vazute ne raman in minte si suflet o viata intreaga.

    1. Doamne, ador ultima parte a comentariului tău, exact așa este, oare de ce nu putem pricepe toți: “Pana la urma telefoanele se demodeaza, hainele la fel. Mancarea stii unde ajunge. Dar experientele si locurile vazute ne raman in minte si suflet o viata intreaga.”

      Ai foarte, foarte mare dreptate și știu pe unde ați călătorit și ce ai văzut, de ce experiențe deosebite ati avut parte și cred că a meritat fiecare economie de acest gen, care economie nu este deplasată deloc ci un exemplu extraordinar de ordine și disciplină în priorități kiss

      1. Merci de apreciere winking

        Noi doi avem noroc ca suntem croiti cam la fel. Ne plac chestii similare, ignoram lucruri care altora li se par vitale. E chestie de prioritati si de placeri, pana la urma. Eu investesc oricat e necesar intr-un laptop decent de pilda (bun, nu chiar in Apple, ca-s prea scumpe la bugetul meu) sau intr-o camera foto. Am dat banii in cauza fara sa clipesc, desi acopeream alte chestii cu ei.

        In rest insa nu am doleante ‘materiale’ mari. Imi ajunge tableta mea ieftina sa citesc carti, filme urmaresc pe net, nu-mi doresc un telefon destept, chiar daca probabil i-as gasi utilitate.

        Hainele nu m-au ‘facut’ niciodata, pentru ca am avut noroc de joburi lejere vestimentar (radio si acum lucrat de acasa, deci chiar nu conteaza ca-s in jeansi si tricou), nu am deloc pasiunea bijuteriilor, mai cumpar cate un parfum din cand in cand, daca nu il cumpara jumatatea.

        Dar pentru preumblari merita sa mai strangi cureaua. Am vazut la mine, ca si copil de pilda, ca nu am umblat cam pe niciunde, in afara de cate o mini-vacanta la vreo rubedenie (si nici astea in fiecare an). Am avut tot ce-mi trebuie in casa, nu sunt un copil care a fost privat de bucurii, dar totusi mi-au lipsit calatoriile. Chiar spuneau ai mei ‘lasa ca ai timp sa calatoresti’ si au avut gura aurita, ca am umblat in 4 ani cat alti oameni in 2 vieti.

        Asa cum spuneam insa, MERITA fiecare cent. Nu trebuie sa te duci in chestii luxoase (o alta chestie comuna la noi doi – ne multumim cu putin, ca doar nu ma mut in camera aia definitiv), poti calatori cu cap si sa nu cheltuiesti o avere, dar investeste pe cat posibil in asa ceva, ca altfel e viata prea searbada.

        PS: visul nostru este sa ne luam un `camper van` peste vreo 3-4 ani. Sa vedem cum se brodeste cu banii, ce mai economisim, cum mai merg afacerile. Asta ar fi momentul culminant pentru niste plimbareti ca noi .. sa ne luam troscoleta si sa plecam cate o luna de acasa prin Europa. Un van aprox. decent e la 4000-5000 de euro, dar momentat nu vad de unde scoatem banii big grin

        1. Să am un camper van e si visul meu din copilărie, sper sa ma crezi cate rute imaginare am facut in acest fel… cand vad unul ma topesc toata, prietenii mei stiu ca daca as avea asa ceva n-as sta acasa mai deloc, as avea casuta mea pe roti >D<

  14. Noi avem rude prin mai multe tari si mai ales in orientul apropiat . De asta calatorim asa mult acolo, desi adevarul e ca….nu mergem la ele . O singura daca am fost, in LIban dar am stat la hotel numai peste zi mergeam la sora partenerului

    Economisim, ca orice om as zice eu.
    Nu am copii, nu am alte obligatii decat propriul job sunt propria sefa, eu si el avem aceeasi afacere.
    Am avut de ales de multe ori de-a lungul vietii si am stiut exact ce vreau:un om cu care sa calatoresc. Cao sa si pot lucra alaturi de el nu m-am gandit
    Nu stam in chirie ci in casa lui deci nu cheltuim pe asa ceva
    Nu iesim la restaurant decat fooooarte rar. Mie nu-mi place la restaurant, ma plictisesc. O sa zici ca-s dusa cu pluta dar na, ma plictisesc!
    In schimb recunosc ca sunt o fashionista si am facut eforturi mari sa ma franez si sa nu mai cumpar toate lucrurile de care n-as avea nevoie
    Pe de alta parte am intalniri de afaceri si nu ma pot duce oricum sa semnez un contract. Oamenii se uita la detalii

    1. A economisi ca orice om, asa cum zici, e normal si uman, la fel cum a avea haine pentru intâlniri de afaceri, e decent și inseamna respect pentru cei cu care te vezi, asta nu face parte din nicio exagerare și sunt total de partea celor care procedeaza asa happy

  15. Interesante opinii.. Noi, pentu a putea pleca in vacante, ne-am facut un obicei: In fiecare luna punem de-o parte intr-un cont separat o suma X, nu foarte mare, dar care este rezervata pentru urmatoarea vacanta.. Evident fac anumite economii- compar preturi, cumpar doar ceea ce e absolut necesar, imi cumpar haine la reduceri..

    Sunt foarte constienta ca cazarile sunt extrem de scumpe, insa exista si alte alternative: couch-surfingul, home swappingul (sepre care am scris la mine pe blog), hostelurile, hotelurile low budget..

    Personal consider ca nu e nevoie sa stai in hoteluri super lux, in buricul orasului…la urma urmei ca orice turist/calator…la sfaristul zilei ai nevoie doar de-un pat si de-un dus happy

    1. Gândire foarte sănătoasă, Bea dragă și ca să știe toată lumea care citește aici, nu e neaparat o gândire de la noi (de la români) având în vedere că tu locuiești de mulți ani în Belgia și ai mai și călătorit o grămadă kiss

Dă-i un răspuns lui Adriana Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.