Sâmbătă, în drum spre Arieșeni, deși a plouat torențial aproape toată ziua (plouă de-o lună prin zona noastră), am făcut un ocol până la Roșia Montană. Nu mai fusesem niciodată și nici nu aveam un tablou complet a ceea ce se petrece acolo. Am auzit atâta informație contradictorie, că nici nu mai știam ce să iau de bun și ce nu. Așa că am hotărât să ne rupem o bucățică de drum să trecem pe acolo, deși nu mă așteptam să găsesc un loc turistic sau oricum să găsesc ceva demn de luat în seamă, iar de urcat până la gura minelor nu se punea problema pe această vreme de toamnă/iarnă.
Din Câmpeni în 10 minute ai ajuns în Roșia Montană și de la bun început te lovește un peisaj dezolant și simți că ceva nu e în ordine. Adică munții și dealurile sunt acolo, ar trebui să fie minunat, dar parcă… lipsește ceva. E o atmosferă stranie, vă rog să mă credeți. Sunt case și blocuri de locuințe, există o cantină a minerilor (sau cel puțin așa se numește), există un sediu de primărie proaspăt revovat care arată chiar bine, dar este o atmosferă atât de apăsătoare că ai vagul sentiment că acolo ar fi un loc părăsit (tocmai ce am văzut un episod de Globe Trekker despre Cerbonîl și Prypyat și n-am putut să nu compar în mintea mea, nu știu de ce).Am parcat în față la Muzeul Aurul Apusenilor, un muzeu micuț, dar foarte aranjat, clădirea care îl adăpostește a fost renovată din temelii, arată foarte bine, dar contrastează puternic spre ciudat cu tot ce se află în jur.Așa că am intrat, e intrare liberă, iar ghida este super pregătită, știe ce vorbește, poate răspunde la orice întrebare fără să pară că recită o poezie, iar Clau chiar a avut întrebări (de asta îmi place mie să merg la muzeu cu oameni curioși și care au habar de ce văd). Desigur, muzeul a fost amenajat de cei care fac exploatările în zonă și probabil aș putea fi acuzată că le țin partea prin simpla vizită la acest muzeu… dar, haideți să nu avem ochelari de cal și să înțelegem că eu nu știu exact ce se petrece acolo, deci nu pot fi pro sau contra celor care extrag aurul Apusenilor.
Dar, pentru că nu mă pot alătura unei tabere, asta nu înseamnă că nu am văzut ce sărăcie poți găsi pe un munte de aur. Este culmea bogăției probabil, să fii atât de sărac locuind pe un munte de aur (metaforic o spun, că doar e clar cât minereu trebuie exploatat pentru câteva grame de aur, dar oricum… e AUR). În fine, multe case stau să se dărâme, turismul este inexistent (deci dacă o mai aud pe aia cu scoatem aurul și distrugem peisajul de crapă turismul, mi-e clar că cei care o spun nu au habar cum arată zona și nici nu au dat în viața lor pe acolo, vorbesc strict din fața calculatorului, ce turism? ce peisaj? hai să nu ne îmbătăm cu apă rece!!).
Ne-am mai plimbat puțin prin sat până am realizat de fapt ce lipsește; lipseau oamenii, am văzut 3 oameni în tot satul; ghida, doamna de la magazinul de unde ne-am luat ceva de ronțăit pentru drum și un domn care ne-a salutat politicos pe șosea, de parcă ne mai văzuse prin sat. Atât. În rest nimeni pe străzi, am zărit o orhidee frumoasă la un geam, semn de viață dincolo de ziduri. Am văzut două mașini, din care una a firmei mult hulite prin România.
Cred că am plecat de la Roșia Montană mai contrariată decât am ajuns. Nu știu cine are dreptate și nici dacă cineva ar trebui să aibă dreptate, nu știu ce ar trebui făcut, nu știu… Nu înțeleg campaniile pro și contra, nu le înțeleg deloc, nu pricep cine vrea să salveze pe cine sau să ajute ce. Dar am înțeles tristețea de acolo, e un loc trist și foarte departe de ce ar trebui să fie. M-am gândit cum ar fi să trăiesc acolo, cum ar fi fost să mă nasc acolo și să nu fi plecat de acolo… Eu nu știu dacă cei cu campaniile pro sau contra și-au pus aceste întrebări. Am văzut niște clipuri filmate atât de frumos, niște clipuri bune de tot, tehnic impecabile, cât or fi costat să le facă? Oricum mai mulți bani decât oamenii de acolo vor vedea vreodată cu tot aurul de sub ei.
Lăsăm în urmă muntele de aur. Culorile fade ale unei ierni care nu mai vrea să plece nu au nimic din strălucirea aurului. Fac puține fotografii, încerc să găsesc frumosul în orice, nu prea îmi iese. Pe drum mă opresc să culeg niște ghiocei dintr-o pădure. Mă gândesc că nu prea mă interesează aurul, deși am două piese pe degete care valoreză în ochii mei cu mult peste aurul Apusenilor. Ar valora la fel și dacă ar fi din plastic. Atât.
Dar viața oamenilor din acest loc, cât valorează?
10 comentarii
Eu am fost in Rosia Montana prin 2007, cand inca nu se facusera acele investitii, dar tot nu mi-a placut ce am vazut. Turism oricum nu se poate numi cand n-ai facilitati de cazare (am inteles ca intre timp un ecologist a deschis o pensiune, dar stii cum e – cu o floare nu se face primavara)si cand turistul vine intr-o localitate pustie, cum am vazut si tu. Potentialul turistic este, insa, imens, dar vorbim totusi de o localitate miniera, care are traditie in acest domeniu de vreo 2000 de ani. Cred ca ar trebui sa se rezolve mai intai poluarea aceea care afecteaza in primul rand Ariesul, sa se exploateze si aurul, mai ales ca am inteles ca mineri ar mai fi destui si apoi sa se realizeze un fel de turism minier
Da exact, de 2000 de ani se scoate aur de acolo și în continuare avem cel mai important zăcământ de aur din Europa… tristețea este cu atât mai mare :(
Cei care vor sa exploateze acolo nu au nici un interes pentru oamenii din zona sau pentru turism. Ei vor sa-si ia aurul, sa plateasca statului roman niste redevente de toata jena (comparabil cu ce primesc alte state in care se fac astfel de exploatari), sa mituiasca suficient garda de mediu si alte institutii in asa fel incat legile de protectie a naturii sa devina inexistente si sa poata polua in voie fara sa mai investeasca bani in reducerea poluarii.
Prin urmare, dupa cativa ani de exploatare, firma si-ar lua carabalacul si ar pleca de unde a venit, oamenii vor ramane tot fara serviciu, zona va fi calamitata, statul isi va fi consumat deja partea de aur din exploatare si saracia… tot saracie.
Ideea e sa se exploateze, dar sub rigorile legii, iar acest lucru nu este posibil intr-o Romanie in care se vaneaza si se exploateaza lemn din parcurile nationale…
Cu alte cuvinte, se poate practica doar turismul TRIST, la cort eventual, in care mergi acolo, asisti cum ti se face sufletul ghem de neputinta si pleci…
Abia din comentariul tău am înțeles the big picture, ceea ce e OK (că am înțeles), dar ce se întâmplă este cu adevărat trist :((
Avem un guvern corupt, dat marilor corporatii, oamenilor ce conduc planeta. Povestea Rosiei e peste tot, acolo unde se afla bogatiile pamantului, oamenii sunt saraci lipiti si tristetea te ia de oriunde.
Secatuim planeta de resurse si oamenilor le luam dreptul de-a trai simplu si cinstit…Nici Nostradamus nu stie unde o sa ajungem :(
Nasol… poate că nici măcar pe Nostradamus nu-l interesează, aș zice! :(
Eu sustin exploatarea aurului. Prea sar in sus ONG-urile, doar atunci cand le e frica sa nu piarda finantari pentru proiecte. Dar ei, de ce nu fac ceva concret pentru zona respectiva? Abia astept sa dea drumul la exploatare.
Păi toată lumea este pro exploatare, dar nu în niște termeni în care oamenii de acolo tot săraci lipiți rămân și după ce compania își ia jucăriile și pleacă (că așa am înțeles, nu?)