Mi-a spus cineva odată că cele mai bune idei i-au venit înainte să adoarmă, pe când era beznă în încăperea de somn. Am tras atunci concluzia că trebuie să fie întuneric complet undeva ca să zărești lumina aceea pe care o aștepți. Putem metaforiza pe această tema la nesfârșit. Recunosc faptul că și eu sunt una din persoanele care adorm foarte greu, oricât de obosită aș fi, eu mă zvârcolesc ca și peștele pe uscat până la întâlnirea cu Moș Ene. Nu m-am gândit însă niciodată că poate atunci am luat și eu cele mai bune decizii din viața mea. Deși privind retrospectiv…
Și dacă beau o canistră de ceai de tei înainte de a mă pune la somn, eu tot mai am niște gânduri care mă străbat și nu-mi dau pace. Mă gândesc la tot și la toate, întorc o situație din timpul zilei pe toată părțile inclusiv pe acele părți pe care nu le are. Iar dacă nu am o situație care să-mi dea bătaie de cap, mă gândesc pur și simplu la viața mea, la ce îmi doresc și la ce nu îmi doresc. Și uite așa, am constatat că nu de puține ori mi s-a aprins și mie beculețul pe întuneric.
Referitor la călătorii, acest beculeț s-a aprins de câteva ori atât de bine, încât abia am așteptat dimineața ca să o iau din loc, sau cel puțin să anunț planul ca să îl punem în aplicare cât mai repede. Străbunica mea îmi zicea ceva de genul “tu tre’ să faci ziua la ce te gândești noaptea!”. Era amuzant, dar cred că pot enumera câteva ocazii pe care nu le-am ratat, exact conform zicalei ei. M-am gândit la ele seara/noaptea și dimineața erau deja pe jumătate făcute:
- plecările la deal, căci lângă Ineu există un deal, Dealul Mocrii se numește, am fost de nenumărate ori în copilărie sau adolescență și s-a întâmplat de zeci de ori ca seara înainte de a adormi să-mi vină să organizez o ieșire la deal. De era vară și ai mei prieteni prin apropiere, a doua zi dimineața planul era făcut, iar a treia zi dis de dimineață ne porneam pe jos cu rucsacul în spate spre deal… și ce mai excursii erau acelea!!
- în 2005, Clau termina facultatea și într-o seară ce mi-a venit mie: ia să mergem noi la mare, că odată termină omul facultatea, să sărbătorim cumva (până să-i zic m-am mai gândit câteva nopți la treaba asta, să nu-l sperii de tot, că pe vremea aia parcă nu ne urmeam așa de ușor), iar după ce i-am zis ne-am informat și părinții (că nu aveam bani, de unde?)… normal că am fost la mare în acea vară, se îndoia cineva?
- într-o seară m-am gândit: băi, eu nu am zburat niciodată!! Clau are zboruri la activ, unde aș putea pleca? A doua zi am intrat pe site la Wizz, în 40 de minute cu tot cu anunțat Clau, discutat etc… aveam două bilete spre Veneția :) Cele mai ieftine bilete pe care le-am cumpărat vreodată.
- în altă noapte eram la Montpellier, era a doua noapte acolo și eu știam că am Mediterana prin preajmă… a doua zi dimineața eram în autobusul de Palavas
- tot în Franța, mi-am plănuit prima vizită la Paris, într-o noapte pe întuneric, numai cu gândurile… nu știam când poate Clau ajunge, nu știam cât putem sta, dar știam că vom merge și ce anume vom face… și am făcut :P
- și ultima din Franța, nu știam când mă să mă întorc acasă, teoretic înainte de vacanța de iarnă trebuia, aveam 70 de kile de bagaje și nu se punea problema avionului… așa că într-o noapte m-am gândit: ce ar fi să plec peste două săptămâni, îmi iau bilet de la Eurolines și încerc varianta autocar (baaaad idea, but the only hope), dimineața următoare mi-am luat biletele
- și așa mai departe din seria, “ce-i mâine, sămbătă? mergem până la…?” “nu dormi?… culcă-te vedem mâine dimineață…”, “păi da, dar dacă mergem, trebuie să punem ceasul să sune la…”, “ok, fie, la cât să-l pun?”…
Bineînțeles că unele planuri de noapte nu au ieșit, se mai întâmplă, dar totuși… Unele au ieșit exact cum le-am copt eu cu o noapte înainte când mi s-a aprins beculețul în întuneric… Pentru situații mai delicate însă, am nevoie totuși de becuri cu led :)
12 comentarii
Mi-as dori sa am timp sa imi planific asa calatoriile..La noi totul depinde de concedii, de perioade..Programari si alte porcarii…
@Cotos: așa este, uneori chiar nu poti face ziua ce “visezi” noaptea… uneori însă… :) Și e așa de plăcut!
I hear you sister :)))) eu sunt la extreme, uneori stau prea mult sa planific, sa analizez, da si cand mi se aprinde becul…plec de nebuna, de la job, din oras, din tara :D
@Miky: :)) și în acest caz tot cu beculețul e povestea :P
Parca ai fi povestit de mine, cand ai zis cat de zvarcolesti pana la intalnirea cu Mos Ene :))
Mare dreptate avea strabunica ta! Exact asa e si familia mea, stam seara linistiti, de abia ne mai tinem ochii de somn si pac, vine mama cu ideea “vedeti ca dimineata plecam la Paris/Oostende/Knokke.. ” Cam asa a facut inaintea fiecarei mini excursii :-D
Ca bine zici. La mine se intampla asa de fiecare data. Asa am facut inainte de Paris, Roma, Venetia, Verona, Londra, etc. Intotdeauna mi-au iesit destul de bine, dar de fiecare data cand plec de acasa, trebuie sa am parte de peripetii pe drum. Uneori plecam imediat cum imi venea ideea. De cateva ori s-a intamplat sa stau in pat si sa sa nu am somn si sa ii spun iubitului, ce bine ar fi sa plecam la mare, maine sa fim pe plaja. Si el alt nebun, hai sa mergem. Si uite asa plecam pe la 2-3 dimineata spre mare, pt un weekend pe cinste.
Eu sunt omul impulsului. Daca stau si planific gasesc ceva care sa ma faca sa ma razgandesc, asa ca prefer sa actionez bine-prost cum o fi, dar sa ma urnesc din loc.
De cele mai multe ori planific de furie :D Adica ma satur de ezitari sau de “lene” si zic: gata! trebuie sa faci ceva, trebuie sa faci acum! Si functioneaza :)
Inainte de culcare scriu insa cele mai multe carti. Am terminat vreo 2-3, dar din pacate n-aprind niciodata becul care sa le pun si pe hartie cu cerneala vizibila…
Imi amintesc acum cativa ani cand eram pregatita cu tot cu rucsac cu bocanci sa plec la munte. Insa peste noapte m-a lovit brusc dorul de mare. Asa ca a doua zi, in loc sa fiu pe un varf de munte, eram pe plaja la Mamaia :))).
Nu degeaba noaptea e un sfetnic bun , nu? :D
@Raluca: așa-i că e minunată impulsivitatea asta de cu o noapte înainte? :))
@Georgiana: măi, chiar pe la 2-3 nu m-am trezit să plec (numai la Viena), dar pe la 7-8 sunt frecvente plecările :))
@Claudia: ce drăguț, cică 2 sau 3 cărți :)) Adevărul este că și eu “scriu” pe întuneric, păcat, poate am fi ceva scriitoare celebre acum, dacă puneam totul pe hârtie :P
@Larisa: hahaha, la tine chiar e ciudat, având în vedere cât îi place muntele să te trezești… pe plajă :D
@Ana: exact, este un sfetnic chiar foarte bun :*
De cate ori nu m-am ridicat si eu din pat in miez de noapte ca sa ma apuc sa-mi astern idei pe hârtie :D
Insa nu sunt asa impulsiva la calatorit.Nu mai sunt,cand ai copii nu mai poti fii chiar asa.
@Silving: te cred, în plus impulsivitatea asta se poate manifesta doar atunci cand gasesti si preturi foarte bune, astfel cu toata impulsivitatea mea, nu ma vad acum aruncand mii de euro pe un bilet de avion si daca visez in fiecare seara inainte de somn tot insule exotice :))