Chiar dacă internetul ne zice că de săptămâna viitoare temperaturile vor scădea și că vor veni frumoasele ploi de primăvară, săptămâna aceasta Clujul s-a îmbrăcat mai subțire. Am avut parte chiar și de prima sâmbătâ (după un lung șir de 3 la număr) în care stropii de ploaie și-au făcut apariția abia pe la 7 seara când deja eram în casă. Dar și așa, mirosul de ploaie călduță mi-a prins bine… nu mai e cale de întoarcere, am scăpat de cojoacele groase. Iar la Cluj, în sezonul ce tocmai s-a încheiat, am simțit cojoacele alea, parcă mai grele ca în alt an.
Vineri, la cele 19 grade cu tentă de 20, am urcat până sus la Cetățuie, așa că într-un slalon printre musafiri și alte sarcini ale zilei. Am petrecut o oră pe bancă citind cu soarele ” în cap”, încărcându-mă ca o baterie.
Sâmbătă după o dimineață care s-a prelungit până pe la 3, am petrecut o după amiază la Tarnița. Vânt călduț, apă, nori, apoi soare, apoi iar nori, dar o lumină difuză ce anunța apropierea căldurii a invadat toate pozele pe care le-am făcut. Din păcate, față de anul trecut, locul mi s-a părut parcă mai împânzit de buruieni, dar totuși frumos, inexplicabil. E minunat să ai așa un loc la 20 de minute de Cluj, un loc în care să dai o fugă total neplanificată.
Înfloresc grădinile, cerul s-ar putea să nu fie în fiecare zi ca oglinda, dar fiecare rază de soare ne aduce mai aproape de vară. Și ce mult îmi place mie vara…
