Exact anul trecut pe vremea asta citeam de zor tot ce a apărut în limba română despre Camino. Am început cu cartea Veronicăi Drăgoi și apoi am continuat cu alte două experiențe inedite în timp ce căutam ahtiată pe net din ce mai multe informații despre acest traseu pe care mii de oameni îl fac anual.
Practic, Camino este un pelerinaj la Santiago de Compostela, un drum de bătut pe jos de la Pirinei la Atlantic, o adevărată provocare pentru orice călător, dar mai presus de toate, după cum spun cei care l-au parcurs, Camino este o revitalizare a spiritului. Nu prea cred eu în călătoriile de unde te întorci o persoană complet nouă, (deși am gustat Eat, Pray, Love, nu am rezonat nu știu cât cu Elizabeth), dar în același timp Camino mă atrage extrem de tare, mai tare decăt orice altă călătorie de acest gen.
După mintea mea l-aș face chiar anul ăsta (mâine aș pleca) deși știu că în principiu nu am cum și nici cu cine și parcă singurică, singurică n-aș vrea (aș vrea bineînțeles cu Clau, dar nici nu vrea să audă, pe Lună mai repede ca pe Camino), în plus mi-aș pune familionul în cap (mi-o și imaginez pe mami). N-am discutat oricum la modul cel mai serios despre asta, dar trecând de această fază, cred că ceea ce mă face să stau încă în picioare pentru Camino este faptul că se poate parcurge cu costuri mici, te cazezi în adăposturile pentru pelerini, mănânci mai mult fructe, bei multă apă, slăbești câteva kile probabil (dar nu strică nimănui) și peste asta nu știu din ce motive “preaslăvite” mi se pare că AȘ PUTEA! Unii ar zice că ăsta e motiv suficient… și totuși, nu e :(
Dar, continui aiurea să mă gândesc la Camino și ca și cum asta nu ar fi suficient, ieri pur și simplu întâmplător am mai descoperit o poveste pe care am citit-o pe nerăsuflate. Oana a câștigat toată simpatia mea și dacă cumva, cândva, pe undeva o să fac totuși acest drum, o parte i se va datora și ei.
Mai știu pe cineva care ar pleca mâine dimineață :D
14 comentarii
…si mai e cineva cae isi doreste asta, apoape intr un mod obsesiv…eu!
Si eu as pleca… AZI! Este o calatorie care ma inspira si sunt convinsa ca am sa merg, cumva, candva… :)
De anul trecut nu-mi iese din cap ideea asta. Uneori cred ca nu as fi in stare, alteori as pleca azi, acum. Cred ca este doar o bariera psihica care trebuie depasita. Si da, ar trebui sa plec singura. Nici pe Vulpoi nu-l vad acolo.
“Al treilea calator ” -o carte despre experienta Camino ;)
De curand mi-am luat cartea pe care o sa incep sa o citesc saptamana viitoare!! Eu visez sa fac Camino intr-o zi, jurnalul Oanei e deosebit!
Daca intr-o zi te hotaraesti si nu ai cu cine, da un semn!
Si eu tot la Oana am citit prima oara despre Camino. Pare intr-adevar interesant si m-ar tenta si pe mine, da’ eu nu-s asa curajoasa, plus ca abia imi permit sa plec in concediu, daramite la un drum asa lung…
@Maya, @Aliceeee, este vorba despre Zully Mustafa – Al treilea calator? De unde v-ati luat cartea, ca eu n-am gasit-o pe nicaieri? Mi-o doresc la nebunie…:)
Multumesc.
Ioana poti intra pe blogul ei. Gasesti acolo detalii despre carte:)
Daca Bianca imi permite :), uite adresa blogului http://zuleiha.wordpress.com/
Multumesc Bianca .
Eu vb de Camino!
Wow, la tine am citit prima data despre Camino si mi se pare fascinant!
Eeee, ma bucur mult ca v-a placut calatoria mea si ca am inspirat unele persoane! Va doresc din inima sa gasiti curajul si timpul necesare realizarii Camino. Nu o sa regretati niciun minut din viata voastra, dimpotriva; va fi dificil sa egalati experienta. ;)
Deci, facem o trupă și mergem toate? :))
Își mai plănuiește cineva pe bune acest traseu?
Cu asa trupa as fi mers si eu de mult. Dar nu am stiut de voi pana acum , asa ca m-am hotarat sa plec de unul singur si chiar o fac . Plec pe 10 iunie !!! Pe 12 iunie disdedimineata plec din SFPP. Sa-mi spune-ti toate BUEN CAMINO. Mai vorbim
dupa 25 iulie . teo